NICOLAE LABIŞ - Scrisoare mamei De Anul Nou

 

Scrisoare mamei De Anul Nou

 

 

~*~

 

În munţii noştri astăzi zăpezile torc leneş,

Izvoarele îngheaţă în clinchete subţiri,

Şi caprele de munte nervoase prin poiene-şi

Urmează-n taină calea iernaticei iubiri.

 

Cred că pe masă vinul aşteaptă-n adormire -

E vinul roş din care pe-atunci n-ai vrut să-mi dai,

În vremurile-acelea săpate-n amintire

C-o mamă grijulie şi-un băieţel bălai.

 

Oh, lumea cenuşie cum se spărgea deodată

Şi năvălea într-însa al datinei popor! -

Strălucitoare capre cu lâna colorată

Şi toboşari de basme săltând într-un picior.

 

Şi feţi-frumoşi cu stele de-oglinzi din tălpi în creştet,

Şi draci blajini, tot focul punându-şi-l în joc,

Şi ursul cu dairaua purtând cojocul veşted,

Şi dorul de pădure purtându-l în cojoc.

 

Sau clopoţeii molcomi cernuţi pe-ntreaga vale,

Care-aduceau colinde la noi în lung convoi,

Când ascultam la geamuri şi palma dumitale

Îmi mângâia obrajii îmbujoraţi şi moi.

 

Azi e la fel, şi vinul aşteaptă-n adormire;

M-aştepţi cu vinul roşu, voioasă să mi-l dai,

Dar sunt acum departe, privind în amintire

O mamă grijulie şi-un băieţel bălai.

 

 

~*~

NICOLAE LABIŞ

trimis de: JOHN Gionea