sâmbătă, 3 ianuarie 2026

AnnaNoraRotaru - MANIFESTUM - dedicat victimelor de razboi

 



MANIFESTUM - dedicat victimelor de razboi

#AnnaNoraRotaru - autor

 

 

~*~

 

Coboară-ntunecata noapte peste-orașe și vlăguit cătun...

Tăcerea morții se așterne, de-ți geme sufletul flămând...

Mi-e teamă, ca sirena să n-aud vrând speranțele s-adun

Că, poate-o scăpa de groază, carnea mea, hrană de tun,

Și-ochii-mi dilatați de teamă, înecați în lacrime plângănd,

De soarta celor ce-au murit, cu trupurile încă fumegând,

Paralizându-mi orice gând...

Jilava de sănge humă pipăi, pe brânci mă târâi ca omidă,

Stergându-mi gura de pirită, de gustu-amar, ca de venin...

În liniștea mortuară, în țăndări spartă de bubuit de ovidă,

Ce dușmanul ne-a trimis-o, cu poftele-i avide de gravidă,

De puteri înfometat, trezite într-o ziuă, așa, ca din senin,

În atâta omenire a azvârlit cu pălălaie, jale, vaiete și chin,

Înstăinare, foamete, suspin...

La cine strigătele s-ajungă și blestemele din guri căscate,

Ale-atâtor schilodite trupuri, cu ochi stinși, sticloși în zare?

Durere, cât să mai se-adune din piepturile de tanc călcate?

Cât, cum țărâna să mai-ndure pe mârșavi plini de păcate?

Cum să lași gropi și mormane, ruine unde fost-a așezare?

De la cine ți-ai luat dreptul, să-mpingi lumea spre pierzare,

Cu sufletele-i de vânzare ?

S-au prăpădit pruncii de mame, drum luând în țări străine,

Dezghiocați din casa lor, unde liniștiți toți își duceau traiul...

Cum apoi l-ai tăi te-i-ntoarce, ca la zei s' te rogi „creștine”,

Când însăși Viaț-ai sugrumat-o, chiar din leagăn, asasine?

Când mâinile-ți mânjite-n sânge, din gâtleje-oprit-ai graiul,

Oare mai aștepți s' te ierte Domnul și cu-al Sfinților alaiul,

Să te procopsești cu Raiul ?

Multe-aș mai avea să-ți spun, dar cuvintele îmi par puține...

Moartea ce-ai dezlănțuit-o, cadavre-n urmă lasă și ruine!

Din tot ce-ai dat, aceea vei primi, că nimic nu-ți aparține!

Pe lume, tu nu ești Marele Stăpân și nimic nu-ți se cuvine!

Cu nimic nu vei rămâne, eșafoade văd în zări și ghilotine,

Că, așa, spăla-vei neamul poate, de blestem, rușini și tine,

Să mai poată să se-nchine...

 

~*~

__________________________ NORA _________________________

versuri din vol 9 __ „ Dincolo de magia cuvintelor ” __








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu