Maria Diana Popescu - Să ne hotărîm cu toţii că sîntem români, pînă nu e prea tîrziu

 

Să ne hotărîm cu toţii că sîntem români, pînă nu e prea tîrziu

Maria Diana Popescu

04 Ianuarie 2026

 

Bravo, pro-europeni ai lui Nicuşor! N-am mai văzut atîta falsitate, pe „onoarea mea, domn judecător”! Toate televiziunile au chefuit, au ridicat capacul de pe cazane, pe toate ecranele au sfîrîit purcei, cîrnaţi, sarmale, s-a dansat nebuneşte, sus paharul!, de parcă lumea o luase la vale odată cu apa din baraje, iar în locul apei era lapte şi miere! Asta ca să uite oamenii de taxele lui Bolojan, unele triplate, altele mărite cu 140 şi 170% faţă de anul trecut. Cheful a inoculat ideea că românii o duc bine! O paradă ieftină la început de an, pentru că în România profundă, în miezul şi periferia societăţii, oamenii sărmani au înghiţit în sec şi au mîncat porţii mici ca să aibă şi a doua zi. De neconceput, că, în acest mileniu al dronei şi Inteligenţei Artificiale tot mai mulţi copii adorm flămînzi, scriu la lampa cu gaz, cu mîinile îngheţate, fără să cunoască bucuriile normale ale copilăriei. Iar, „unde nu-i făină”, vorba cărturarului, „va veni gîlceavă” în curînd! Românii nu mai speră să primească nimic de la guvern, nici măcar reparaţiile morale şi indexările confiscate, ei se tem ca guvernul să nu le ia şi mai mult din puţinul lor pentru un război străin.

Va fi un 2026 cu reducerea termenilor asemenea pentru popor, dar în favoarea specialilor, un an socotit la milimetru de către matematicianul Nicu, care şi-a echivalat diploma de absolvire a unei filiale de facultate cu „Atestate” - fantomă. Atestate de olimpic, nici măcar atestat de şofer, precum şoferul de tir Bolojaf, consiliat de mari somităţi caricaturale de la SIE: Cioloş, Stolojan, Cîţu, şi de un întreg pomelnic de soroşişti expiraţi. Politicienii din bătătură, care şi-au făcut datoria doar faţă de clan şi de stăpînii externi, o vor duce bine indiferent de schimbări. Au sacul cu galbeni la păstrare peste hotare, restul?, sînt cetăţeni neperformanţi, precum creditele cu dobînzi uriaşe, adică pierderi colaterale ale capitalismului. În România „bolojaful” este fără perdea: 80% din veniturile românului le ia statul, cu concursul unui guvern de sorginte bruxelleză. Cumplit este că toate preţurile, impozitele şi taxele cresc constant, iar calitatea vieţii scade constant. Românii o duc tot mai prost, cu un picior pe mal şi unul în groapă, extrem de departe de nivelul de trai din Europa. Bolojan a aplicat toate impozitele dictate din afară, şi le-a mărit ca să crape românul de sărăcie, pentru a da cît mai mulţi bani specialilor şi piraților ucraineni conduşi de un escroc contrabandist.

A pus biruri mari pe firme de s-au închis cu miile, a scumpit producţia, a falimentat fermierii români care nu-şi mai pot vinde produsele. A triplat impozitele pe locuinţe, astfel ca cei vulnerabili să renunţe la apartamente. Birul, de la zbirul Bolojan a mărit din nou accizele, a mărit preturile la carburanţi, ţigări, apă, dulciuri. La toate alimentele! O ciocolată la noi e mai scumpă decît la francezi. A mărit TVA-ul, impozitele indirecte, tot ce cumperi azi, e lux şi costă triplu faţă de Occident. Deşi dezastruoase, serviciile s-au scumpit şi ele din nou. Energia, gazele, apa, chiar şi canalul a devenit mai scump decît apa potabilă. Bolojan a pus biciul pe români, dar dă cu două mîini Ucrainei pentru a-şi mulţumi stăpînii de la Paris şi Bruxelles. Mafia, Jaful, debandada şi sărăcia! Astea sînt cuvintele de ordine în 2026! Pentru că tot mai mulţi români trăiesc o acută criză  de identitate. Nu mai ştiu dacă sînt români sau europeni. Nu mai ştiu să construiască un obiectiv naţional. Trebuie să ne hotărîm cu toţii că sîntem români, pînă nu e prea tîrziu. Mafia, jaful, debandada şi sărăcia sînt rezultatul politicii de spoliere, dezbinare şi stăpînire abuzivă, aplicată cu ură şi desconsiderare României, cetăţenilor români, de către partidele politice, prin instituţiile statului pe care le-au subordonat clubului infracţional organizat împotriva poporului român şi altor „structuri” antiromânești. Mafia, jaful, debandada şi sărăcia sînt considerate ca fiind normalitate, inclusiv în cadrul CCR, de către nişte judecători politizaţi care, crezîndu-se dumnezei, au condamnat instituţia la neconstituţionalitate. Ierarhia clanurilor din spatele tuturor nenorocirilor prin care trec românii e foarte greu de destructurat, cum grea este învierea unui reper de acţiune prin care în România să domnească forţa legii, moralitatea şi normalitatea. Peste tot se vorbeşte despre mafia din politică, mafia din Guvern, din Parlament, de la Cotroceni, mafia din justiţie, mafia energiei, mafia hipermarketurilor şi farmaciilor, mafia financiar-bancară, mafia ucraineană „refugiată” în România, mafia Covid,  mafia specialilor, mafia clanurilor de putere. Între toate fiind o strînsă interdependenţă care dă formula jafului perfect, acoperit de legi şi ordonanţe, cu consecinţe nefaste asupra poporului. E prea tîrziu să mai sperăm la independenţă economică şi de stat, atîrnarea a venit odată cu integrarea în fantomele internaţionale. Într-o economie globalizată nicio naţiune nu mai este suverană.

Luaţi tot timpul cu „cut & paste” şi aruncaţi de colo-colo, trataţi ca nişte deşeuri toxice, sătui de sărăcie, de umilinţă şi de hărţuiala constantă, românii stau în acest moment la cozile sărăciei să-şi radieze maşinile din parcare de frica taxelor dublate de către premierul-dictator. Un premier nedorit de popor, pentru că şi-a ignorat misia patriotică şi a batjocorit neamul, un ministru care întregeşte şirul celor care au jefuit România pentru interese străine. Corupţia şi slugărnicia autorităţilor de la Bucureşti faţă de stăpînii din afară sînt părţile lor cele mai murdare, pe care n-avem cum să le curăţam. E ca şi cum m-aş strădui să acopăr cu metafore goliciunea personajelor lui Michelangelo din „Judecata de apoi”.