Cătălin Afrasinei
mă-ndrept spre şcoala
în care mă
deritualizez
cei mai mulţi mi se
aseamănă
până la ultima
suflare
îmbătrânesc
pe o floare de măceş
& pentru că
nu-mi mai pasă de
dorul de viaţă
sunt dedat morţii cum
moartea mi-e dedată mie
noaptea la lumina
stelei ciobanului
contemplu lumina
crucii fotografiată
de băiatul meu
într-un cartof
,,tati de ce crucea
se poate afla
până şi într-un
cartof''
,,nu ştiu
află singur şi
spune-mi şi mie''
suntem pe malul
bistriţei & localnicii
nu au timp de
răspunsuri anapoda ca noi
în niciun caz viaţa
nu e oarbă
în niciun caz moartea
nu te ia când pofteşti
în niciun caz nu te
poate cuprinde lehamitea
şi să te strângă cu
lanţuri numai ţi se pare
felul în care se
deritualizează idolatru mimamsa
calea regală a
deplorabilei stări de a fi
pe câmpiile eleusine
etrusce revelaţia
ardea ca un arc al
sudorului
salve ioane
ştiu că ai orbit fără
mască şi realitatea
de treizeci şi şapte
de mii de cuvinte
din dicţionarul
scriban nu conduce lumea
aidoma omului
înţelept doar o susţine precum
o străveche romantică
eminesciană comparaţie
îţi aminteşti când
mi-ai spus că vocea mea
afectează cuvintele
imprimându-le o altă viteză
mi-am dat seama cât
de bun prieten poţi să -mi fii
din moment ce nu m-ai
trădat & diagnosticele noastre
fac parte din
malpraxisul lumii româneşti
nimeni nu-ţi vrea
binele nu e un truism
dacă mori ei vor fi
fericiţi
zona zero
se va extinde se va
extinde se va extinde
deasupră-ţi eu voi
sădi un pom
ei vor veni să-ţi
mănânce roadele
acesta a fost şi
scopul ultim
în opinia lor nobil
adeverit-u-s-a
mitul veşnicei
reîntoarceri
muzeele iernii s-au
împopoţonat stimabile
despre pelasgi nu
putem vorbi pe şleau
nu putem încălca
tratatele internaţionale
întrebaţi mai bine la
mimamsa
nu ascultă decât de
legile lor
nimeni nu le ştie
nimeni nu a intrat
vreodată acolo
nimeni nu a ieşit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu