DOCTORUL VALERIU LUPU –
medical care știe să fie
medic
Munca medicului nu este nici aparatul,
nici seringa, ci inima și sufletul lui bune, unde e iubire de om e și iubire de
arta medicală.
IULIU HAȚIEGANU
Istoria
profesiei medicale a fost dintotdeauna marcată de relațiile care s-au realizat
între medic și pacient. Medicul se consideră a fi înzestrat cu arta de a
vindeca, iar pacientul, ca beneficiar al actului medical, în scopul obținerii
starii de sănătate.
Personalitate de
primă mărime a vieții medicale și culturale vasluiene, doctorul VALERIU LUPU a
avut și continuă să aibă o vastă paletă de preocupări precum: medic pediatru,
publicist fervent, eseist și autor al mai multor cărți de medicină și literatură,
apreciate pozitiv atât de publicul larg, cât și de specialiști.
Originar din
ținuturile botoșănene, vede lumina zilei la 15 august 1945, în satul Dragalina,
comuna Cristinești și și-a petrecut copilăria în satul George Enescu, județul
Botoșani. Familia sa a simțit în mod dramatic conjunctura politică și socială a
acelor ani. Tânărul Valeriu Lupu a fost nevoit să urmeze cursurile Școlii de
Arte și Meserii Suceava (1959 – 1962) și să-și câștige existența, muncind
într-o fabrică de mobilă și binale (1962 – 1966).
Cu toate acestea
n-a renunțat la drumurile dificile, convins fiind că acestea duc spre cele mai
frumoase destinații. Pornind de aici, nu s-a oprit niciodată din învățat.
Concomitent cu munca în fabrică, a urmat cursurile serale ale Liceului nr. 1
din Rădăuți, obținând bacalaureatul în anul 1966. A simțit pe propria-i piele
că drumul spre fericire presupune trei secrete: hotărâre, efort și timp.
Parcă-l citise pe Dalai Lama.
Între anii 1966
– 1972 a urmat cursurile Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T.
Popa” din Iași (pe atunci Institutul de medicină și Farmacie IașiÎ, unde a
beneficiat de îndrumarea unor mari personalități medicale din învățământul
universitar ieșean. Între aceștia: ASIA CHIPAIL, MARCEL BURDEA, JEAN H.
SCHNEER, ALLA VÂȚĂ, NICOLAE TRIFAN, academician ION HĂULICĂ, ELENA RUSU, MIREL
HAIMOVICI, GEORGICĂ SCUMPU, GABRIEL IONESCU, GHEORGHE CHIPAIL cărora le-a
purtat recunoștință toată viața.
În urma
concursurilor organizate după terminarea facultății, a trecut prin toate gradele
de pregătire ale unui medic: intern – clinic la Clinicile de Pediatrie, Boli
Infecțioase, Endocrinologie și Neonatologie Iași, medic secundar (1975) la
Iași, medic principal de specialitate Pediatrie (1978) și medic primar (1991)
în urma concursului susținut la Cluj-Napoca.
La terminarea
stagiului de internat în 1974, i s-a refuzat accesul în învățământul superior
medical ieșean. Pur și simplu, i s-a anulat concursul susținut pe motive de
origine socială (tatăl aflându-se în Statele Unite ale Americii) și a fost
repartizat, din oficiu, la Dispensarul Medical Todirești-Pașcani. A fost un
refuz arbitrar, refuz care avea să deturneze, în mod nejustificat, un destin, o
evoluție firească, o carieră. După un an de muncă la Todirești-Pașcani își va
relua evoluția profesională, dar pe linie de rețea.
Și-a aprofundat
continuu pregătirea de specialitate prin participări la cursurile de
perfecționare organizate de Ministerul Sănătății. În decursul mai multor ani
s-a pregătit pe diferite teme de actualitate (la acea vreme), de pediatrie,
urgențe în pediatrie, optimizarea diagnosticului și tratamentului
malformațiilor congenitale și bolilor genetice. Pe baza acestei pregătiri a
coordonat activitatea cabinetului județean de patologie genetică și
malformativă.
În cadrul
programului OBSERVATION AND INVESTIGATION INTO GOOD PRACTICE TO EMULATE QUALITY
CARE FACILITIES, a efectuat un stagiu de pregătire în Marea Britanie, sept. –
oct. 1991, Powys, Cardiff, Abergavenny. Drept urmare a elaborat un studiu
intitulat „Propuneri privind reorientarea și restructurarea sistemului medical
din România”. Printre alte idei reformatoare propunea și regionalizarea
sistemului medical românesc, ca o modalitate de descentralizare și adaptare
suplă la nevoile reale ale asistenței medicale și stării de sănătate a
populației în funcție de contextul socio-economic și geo-climatic.
Și totul a rămas
la stadiul de propuneri. Doctorul Valeriu Lupu însă, continuă să fie o persoană
conștiincioasă și deschisă către noi experiențe. Domnia sa știe că măsura
valorii noastre este în cap și în inimă.
Programul de
perfecționare profesională i-a fost o permanență. Așa se face că s-a pregătit
pentru obținerea titlului de doctor în Științe Medicale, între anii 1991 –
1994. A susținut la UMF ”Iuliu Hațeganu” Cluj-Napoca, în anul 1994, examenul cu
teza: „Caracteristicile clinico-biologice și fiziopatologice ale
gastroenterocolitelor acute grave la sugar și copilul mic”, avându-l conducător
științific pe profesorul dr. NICOLAE MIU (de la Clinica de Pediatrie II Cluj-Napoca).
Menționăm că teza de doctorat a fost susținută în Aula Universității „Iuliu
Hațieganu” din Cluj-Napoca pe data de 15 iulie 1994. Examenul a fost un succes,
iar teza „evidențiază faptul că profilul electrolitic al deshidratărilor
secundare enterocolitelor s-a schimbat în ultimele decenii, în sensul creșterii
procentuale a deshidratărilor hipernatremice, iar studiul hiatusului anionic,
coroborat cu nivelul bicarbonaților arată că doar o treime din acidozele
metabolice necesită administrare de alcaline în etapa a doua a reechilibrării
hidroelectrolitice. Tulburările de coagulare, ce apar în acest context, sunt
mai degrabă secundare coagulopatiei de producție și nu ca rezultat al
coagulării intravasculare diseminate, cum erau considerate manifestările
hemoragice până atunci în tratatele de specialitate. Perturbările metabolice
sunt cvasiconstante, interesând îndeosebi metabolismul glucidic și lipidic
(hiperglicemia de stress și de organ mai bine exprimată la nivelul ficatului,
pancreasului, rinichiului și sistemului nervos).” (Mihai Ciobanu, Nicolae
Bârlădeanu și Valeriu Lupu. De la
„Spitalul lui Draghici” la Spitalul Județean de Urgență Vaslui 1852 – 2010,
Editura PIM, Iași, 2010, p. 128)
În întreaga
activitate a doctorului Valeriu Lupu a existat unitatea dintre învățământ,
asistență medicală și cercetare științifică de specialitate. Funcțiile
îndeplinite de-a lungul anilor, la Spitalul Județean de Urgență Vaslui, au scos
în evidență faptul că medicul Valeriu Lupu este și un bun manager al sistemului
de sănătate. În calitate de director, între anii 1990 – 1993, a încercat o
reorientare și revigorare a asistenței medicale în staționar și în ambulatoriu,
îndeosebi prin creșterea calității actului medical, asigurarea asistenței de
urgență și a asistenței materno-infantile. A reușit transformarea a trei
compartimente în secții de spital (neurologie, cardiologie și chirurgie
pediatrică) și înființarea a două noi secții (oncologie și ortopedie și
traumatologie adulți), ceea ce a lărgit paleta asistenței medicale și implicit
a nivelului de competență a spitalului. A condus Secția de Pediatrie a
Spitalului Județean timp de 18 ani (1992-2010), depunând eforturi pentru
ridicarea nivelului calitativ al asistenței medicale din secție. A creat
sectorul de terapie intensivă „copilul mare”, a readaptat schemele și
protocoalele terapeutice după modelul clinicilor ieșene, a instituit „staff-ul
de miercuri” cu prezentări de cazuri și referate, a elaborat, împreună cu
colectivul, o serie de lucrări științifice, a organizat Conferința
interjudețeană de Pediatrie, din iunie 1995, cu tema „Gastroenterocolitele
acute la vârstă mică”, Consfătuirea interjudețeană cu tema „Actualități în
patologia materno-infantilă” din 6-8 octombrie 2000 și Simpozionul „Actualități
în nutriția sugarului sănătos și bolnav”, din 20 martie 2001, iar în calitate
de iatroistoriograf și ca membru activ al Societății Române de Istoria
Medicinii, a organizat Congresul Național de Istoria Medicinei (ediția a IX-a)
la Vaslui în perioada 23-25 mai, 2019, în parteneriat cu autoritățile locale,
manifestare considerată ca eveniment cultural al anului.
De-a lungul
anilor doctorul Valeriu Lupu a format un colectiv de medici pediatri cu
preocupări în munca științifică și profesională, care s-a constituit într-o adevărată
”școală de pediatrie” la Spitalul Județean de Urgență Vaslui, în spiritul
predecesorului său, doctorul Constantin Voinescu (Dumnezeu să-l ierte!) și după
modelul clinicilor universitare, fapt apreciat de renumiții corifei ai
pediatriei românești: profesor dr. RĂZVAN PRIȘCU, profesor dr. MARCEL BURDEA și
prof dr MARIN BURLEA.
A mai deținut
următoarele funcții: metodolog județean pediatrie, președinte al secțiunii de
specialitate în cadrul Autorității de Sănătate Publică Vaslui, președinte al
Uniunii Societăților de Științe Medicale Vaslui (1990-1998) și președinte al
Colegiului de Disciplină al Medicilor și Farmaciștilor Vaslui (1990-1994).
Recunoașterea
activității doctorului Valeriu Lupu a fost făcută și prin acordarea de diplome
și medalii. A fost ales membru al Societății Române de Genetică Umană în 1998,
membru în Comitetul Societății Române de Gastroenterologie Pediatrică în 1996
și a fost inclus în WHO’S WHO – enciclopedia internațională a personalităților,
în 2010.
Pentru doctorul
Valeriu Lupu, activitatea de cercetare științifică a fost, încă de pe băncile
facultății, o preocupare permanentă. Aceasta s-a concretizat prin numeroase
lucrări, studii, referate și comunicări. Din 1990 susține și o prodigioasă
activitate publicistică, îndeosebi în domeniul eseistic. Este autorul a 114
lucrări publicate și comunicate, între care: 78 lucrări cu caracter științific
(76 în calitate de prim autor). A publicat în revistele: Pediatria, Revista de
pediatrie, Viața Medicală, Fiziologia, Revista Medico-Chirurgicală, Gastroenterologie
Pediatrică, Pagini Medicale Bârlădene,
Medica Academica, Revista română de Hematologie, Elanul, Viața noastră, Meridian Cultural Românesc, Maramureșul
Medical, Revista de Istoria Medicinei ”Victor Gomoiu” și în ziarele: Viața Medicală, Permanențe, România Liberă, Monitorul de Vaslui etc.
Doctorul Valeriu
Lupu impresionează și prin publicistica constituită în volume: Știința creșterii și dezvoltării copilului
(Puericultură), Editura Cutia Pandorei, Vaslui, 1996; Genetică și embriologie, Editura Cutia Pandorei, Vaslui, 1996; Îndreptar de diagnostic și tratament în
urgențe la copii, Editura Cutia Pandorei, Vaslui, 1996 (în colaborare); Reflecții peste timp, Editura PIM, Iași,
2007; De la „Spitalul lui Drăghici” la
Spitalul Județean de Urgență Vaslui 1852 – 2010, Editura PIM, Iași, 2010 și
2019 (două ediții, în colaborare cu profesorul Mihai Ciobanu și doctorul
Nicolae Bârlădeanu); Compendiu de
preocupări științifice în pediatrie, (ediție îngrijită, comentată și completată),
Editura PIM, Iași, 2012; Paulescu – între
știința vieții și metafizica existenței, Editura PIM, Iași, 2012-2016 (două
ediții în limba română și limba engleză ; Medicină
și societate – eseistică medicală, Editura PIM, Iași, 2014 (în colaborare
cu Vasile V. Lupu); Mihai Eminescu – din
perspectivă medicală și socială, Editura TipoMoldova, Iași, 2016 și 2017
(două ediții) și volumul Istorie, Familie, Tradiție și Dăinuire, 2018 volum de
eseistică închinat centenarului Marii Uniri.
A participat
activ la diferite congrese, conferințe, consfătuiri și simpozioane. Este
autorul a trei cursuri de perfecționare: „Resuscitarea cardiorespiratorie la
copil”, „Nutriția copilului și Patologia nutrițională” și „Urgențe în
Pediatrie”.
Prin întreaga
activitate profesională și științifică doctorul Valeriu Lupu a dovedit că este
posesorul unei adevărate mobilități intelectuale, ceea ce i-a permis
cuprinderea și aplicarea unor vaste cunoștințe în domeniul pediatriei, ca și
abordarea unor probleme de perspectivă biologică și filosofică. Se spune că
medicul îndeplinește o activitate demiurgică atunci când readuce la viață un om
în suferință. De multe ori activitatea practică a doctorului Valeriu Lupu a
fost, totodată, o formă de rugăciune în care copilul-pacient a fost analizat
prin prisma valorilor de proximitate: competență, abnegație, empatie și pasiune
pentru viața omului, pentru profesiunea aleasă, toate acestea fiind
caracteristice firii domniei sale. L-a avut mereu în minte pe Nae Ionescu:
„Gândim la credință și cugetăm la știință”. Mereu a considerat că „A crește un
copil sănătos este în egală măsură o știință și o artă, dar și o datorie
morală, ce revine deopotrivă familiei, medicului și societății”.
Viața și
activitatea doctorului Valeriu Lupu de până acum dovedește în mod elocvent că
nicio forță din lume nu-l va putea opri pe cel ce visează, pe cel ce
construiește, pe cel ce iubește, pe cel care speră la o viață mai bună. Domnia
sa a știut din tinerețe că trebuie să învețe sa facă, ca trebuie să știe și mai
ales că trebuie să știe să fie medic. A știut, a muncit și a reușit.
Doctorul Valeriu
Lupu a știut și știe să trăiască zile pline de bucurie, să viețuiască frumos în
case mici dar cu ferestre către o lume foarte mare și să înflorească acolo unde
a fost „plantat”. Viața domniei sale și a propriei familii are o eleganță care
depășește tot ce am putea gândi noi.
Se spune că pe
basarabean îl poți cunoaște după vinul pe care-l produce. Eu zic că pe doctorul
Valeriu Lupu îl cunoști după reușita actelor medicale efectuate de-a lungul
zecilor de ani și care l-au făcut de invidiat de confrații în profesie, iar pe
publicistul cu același nume, după autenticitatea și valoarea articolelor sale,
a eseurilor și a cărților publicate. Aflat în dupa-amiaza vieții, doctorul
Valeriu Lupu continuă să fie un bărbat inteligent, cultivat și cu o înfățișare
plăcută. Este un om fascinant, în preajma căruia simți că devii o variantă mai
bună a ta.
Felicitări,
domnule doctor Valeriu Lupu! Multă sănătate și noi bucurii!
Prof.
DUMITRU V. APOSTOLACHE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu