Rusia
sfidează America şi poate câştiga
Petru
Romoşan
28
August 2022
În 24 februarie 2022 s-a întâmplat ceva ce
părea cu totul improbabil. Rusia a invadat Ucraina cu o armată de aproximativ
200.000 de oameni. Din 2014, Ucraina a fost pusă sub protectorat american şi al
partenerilor din UE şi din NATO asociaţi.
Ţările din UE şi din NATO sunt ele însele
un foarte întins protectorat american, sunt partea europeană a imperiului
american. Bazele şi trupele americane se găsesc mai peste tot în Europa,
începând cu Marea Britanie, un fost mare imperiu, până în Germania, Italia,
Olanda, Polonia, România etc., etc. Numai pe solul francez nu există trupe
americane, dar francezii au fost „ocupaţi", politic deocamdată, cu Jacques
Chirac (al doilea mandat), Nicolas Sarkozy, François Hollande şi, mai ales, cu
Emmanuel Macron, larg controversat, aflat azi totuşi la al doilea mandat.
Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, aflat
practic în al 22-lea an de dictatură personală (povestea cu Dmitri Medvedev
preşedinte nu e de luat în considerare), după opt ani de umilinţe şi de
tratative ratate cu Minsk 1 şi cu Minsk 2, după o întâlnire cu Joe Biden la
Geneva, negocieri multiple şi scrisori ultimative, a luat hotărârea vieţii sale
şi a sfidat America intrând cu trupe în Ucraina. Va câştiga Putin marele său
pariu ?
De ce nu a reacţionat Rusia ferm la
teatrul sângeros al „revoluţiei" Maidanului, la crimele odioase din Donbas
şi de la Odesa din 2014 ? De ce a aşteptat să se adune 14.000 de morţi din
republicile autonomiste din Donbas imputaţi regimurilor de la Kiev (Petro
Poroşenko şi Volodimir Zelenski) ? Cea mai plauzibilă explicaţie e aceea că
Rusia nu era pregătită să înfrunte SUA şi aliaţii săi din UE şi din NATO. I-au
trebuit opt ani ca să se înarmeze până-n dinţi. Ceea ce se pare că a reuşit
mult peste aşteptări.
După mai mulţi experţi americani şi
occidentali, azi Rusia poate înfrunta SUA şi NATO cu şanse reale de succes.
Desigur, Rusia şi-a asigurat şi spatele în toţi aceşti opt ani începând din
2014 : China, India şi Iranul. Şi mai nou aproape toată Africa, o bună parte
din America de Sud, multe ţări din Asia. Lumea „A”, lumea occidentală, e
estimată la 15 % din populaţia globului. Lumea „B” ar constitui restul de 85 %.
Dar mai ales nivelul de înarmare al Rusiei nu are egal.
Fără îndoială, propaganda Occidentului (se
adaugă Japonia, Australia etc.) e mult mai puternică şi mai bine organizată
decât propaganda lumii „B”. Dar se poate câştiga un război doar cu propagandă
şi cu dolari şi euro care nu mai sunt de mult acoperiţi în aur şi nici în
materii prime ? La şase luni de la începutul războiului din Ucraina dintre
Rusia şi SUA & NATO, cu Ucraina pe post de proxy şi de teatru de
operaţiuni, analizele cuprinzătoare s-au înmulţit, mai ales în SUA. Sunt
descrise cele şase luni de război, faptele sunt, în general, cunoscute, chiar dacă
sunt interpretate foarte diferit de SUA şi de Rusia, şi se fac previziuni,
unele mai şocante decât altele.
După alte contribuţii neortodoxe („Why the
Ukraine crisis is the West's Fault” - deja în Foreign Affairs în toamna lui
2014), profesorul de la Chicago John Mearsheimer, într-un lung articol publicat
în acelaşi Foreign Affairs la 17 august 2022, intră şi el în marea masă a
comentatorilor acceptabili pentru mainstream-ul din SUA : „Pentru a înţelege
dinamica escaladării din Ucraina, trebuie să începem cu obiectivele fiecărei
părţi. De la începutul războiului, atât Moscova, cât şi Washingtonul şi-au
crescut considerabil ambiţiile, şi ambele sunt de-acum profund decise să
câştige acest război şi să-şi atingă formidabile obiective politice. Prin
urmare, fiecare parte e serios motivată să găsească mijloace pentru a învinge
şi, lucru încă mai important, să evite înfrângerea. În practică, asta înseamnă
că Statele Unite s-ar putea alătura luptelor dacă vor cu disperare să câştige
sau să împiedice Ucraina să piardă, în timp ce Rusia ar putea folosi arme
nucleare dacă vrea cu disperare să câştige sau dacă se confruntă cu o
înfrângere iminentă, situaţie probabilă dacă forţele americane ar fi angajate
în luptă.
De altfel, dată fiind hotărârea fiecărei
părţi de a-şi atinge obiectivele, sunt puţine şanse să se ajungă la un
compromis semnificativ. Gândirea maximalistă care domină actualmente la
Washington şi la Moscova îi dă fiecărei părţi un motiv suplimentar de a învinge
pe câmpul de bătălie pentru a putea dicta termenii unei eventuale păci.
Într-adevăr, lipsa unei posibile soluţii diplomatice stimulează ambele părţi să
crească nivelul escaladei. Ce se găseşte în acest caz la nivelul superior ar
putea fi cu adevărat catastrofal : un nivel de moarte şi de distrugere care l-ar
depăşi pe acela din Al Doilea Război Mondial" („Playing with fire in
Ukraine", foreignaffairs.com, 17.08.2022).
Articolul lui Mearsheimer a atras atenţia
şi a încasat deja critici consistente. Scott Ritter, fost ofiţer de informaţii
american, într-un articol reluat de neobositul Bruno Bertez pe site-ul său :
„Intelectualul american de renume John Mearsheimer a scris un articol important
despre conflict, intitulat „Jocul cu focul în Ucraina. Riscurile subestimate
ale unei escalade catastrofale”. Articolul descrie un tablou sumbru deopotrivă
al naturii războiului din Ucraina (impas prelungit) şi al deznodământului
probabil (escalada decisivă a părţilor implicate pentru a evita înfrângerea).
Premisele subiacente ale lui Mearsheimer sunt totuşi fundamental greşite. Rusia
are iniţiativa strategică - militar, politic şi economic - în ceea ce priveşte
războiul din Ucraina şi are un angajament mult mai larg decât NATO în războiul
său prin procură. În plus, nici Statele Unite şi nici NATO nu sunt în măsură să
intensifice participarea, decisivă sau nu, pentru a contracara o victorie rusă,
iar Rusia nu are nevoie de o escaladă similară. Pe scurt, conflictul ucrainean
e terminat şi Rusia a câştigat. Nu mai rămâne de făcut decât o lungă şi
sângeroasă curăţenie” (Scott Ritter - „Il n'y a qu'un seul vainqueur dans le
conflit ukrainien, et c'est la Russie", brunobertez.com, 23.08.2022).
Gilbert Doctorow, stabilit la Bruxelles,
absolvent al Columbia University, este un expert recunosct al relaţiilor
Est-Vest şi autor al unor cărţi importante pe această temă. Doctorow dărâmă pas
cu pas demonstraţia profesorului Mearsheimer : „Aceasta însă nu-l scuză pe
Mearsheimer care se bazează pe aceleaşi surse de informaţii restrânse şi
deformate precum cele folosite de media mainstream şi de figurile universitare,
ignorând alte surse de informare care ar putea da profunzime analizei sale şi
poate că i-ar schimba concuziile în chip substanţial. Ca să fiu mai clar, cred
că el ascultă prea atent la previziunile optimiste ale Washingtonului şi
Kievului privind o contraofensivă care ar sfârşi într-un impas sau chiar cu o
înfrângere a Rusiei, în timp ce nu ascultă rapoartele ruşilor despre evoluţia
campaniei lor pe teren care arată o depăşire lentă şi regulată a tuturor
obstacolelor în cucerirea regiunii Doneţk, ceea ce înseamnă ocuparea întregului
Donbas” („John Mearsheimer's latest article on Ukraine in Foreign Affairs - a
critique", gilbertdoctorow.com, 20.08.2022).
Cele două ipoteze majore ale profesorului
John Mearsheimer, aceea că SUA ar putea interveni direct cu trupe în Ucraina şi
astfel chiar ar câştiga, şi faptul că o Rusie învinsă ar apela la arma atomică
vin din cea mai banală propagandă de război. Profesorul din Chicago s-a aliniat
şi el disciplinat naraţiunilor establishment-ului american cu surse de
informaţii dubioase la Kiev după ce ani la rând şi doar cu câteva luni în urmă
livrase o analiză credibilă, chiar radicală a raportului de forţe din Ucraina.
Cele şase luni care s-au scurs de la
începutul războiului din Ucraina au schimbat lumea. Ruptura dintre lumea „B” şi
lumea „A” (lumea occidentală) pare definitivă. Criza energetică în toamna şi
iarna viitoare în Europa, inflaţia catastrofală (record pentru ultimii 40 de
ani), penuriile alimentare reale sau doar organizate, prăbuşirea euro, atacul
concertat la dolar din partea lumii „B” (China, Rusia, India, Iran, Brazilia,
Arabia Saudită, Republica Sud-Africană, Turcia etc.), anunţata cădere a
Burselor în septembrie (vezi Martin Armstrong) sau în octombrie vor da naştere
unei „mândre lumi noi". Ucraina propriu-zisă a devenit deja o miză
secundară - atâta doar ca nimeni nu ştie cum se poate sfârşi sau extinde un
asemenea conflict delirant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu