vineri, 17 martie 2017

ÎNTRU RĂSĂRIT DE SOARE,DE BINECUVÂNTARE 2






ÎNTRU RĂSĂRIT DE SOARE,DE BINECUVÂNTARE 2

Motto:"Poeții rămân vii".(Titos Patrichios).


Pe unii-i revolta ultimul articol,capitol,
Că-i da pe nedrepți de gol,de spectacol,
Pentru iubirea de adevăr,de Luceafăr,
Lui însuşi mai dându-i-se în spectacolul vieții,în iubire un ultim rol,
În neisprava lor tembelă să fie batjocorit, răstignit cu cărămidă,
Deşi sub soare era mai aparte,mai presus de moarte,cel mai iubit
Şi chiar în curat şi luminat pentru aurul cenuşiu strecurat invidiat
Pentru'că era veşnicia care l-a născut spiritual-național,la sat,
Ca şi-n Academia Română să fie lăudat pace şi pâine,
"Cristosul Limbii Române"-
corolă supremă minune,înțelepciune şi rugăciune
Trebuind canonizat,santificat,să i se dea mărire şi slavă,
Deşi cei care,ghici cine vine la cină,vine la cină de taină,n-au nici o grabă
Să-L scoată degrabă,să scoată această lumină ascunsă sub obroc,
În iubire şi slavă s-o scoată,
Că-n lumină de grădină cu roadă şi de holdă EMINESCU ne-mbracă
Întru răsărit de soare,de binecuvântare.



 Poem din volumul 
Nădejdea PHENIXULUI 
de
PAVEL RĂTUNDEANU-FRGHETE







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu