Cuvinte și istorisiri ale Starețului
Paisie (ΧV)
Cuvinte și istorisiri
ale Starețului Paisie (ΧV)
Mai demult
era un monah în Provata, care a lepădat rasa și s-a însurat în Thasos. După
mulți ani și-a luat o corabie. A mers cu ea la Mănăstirea Vatoped și a
încărcat-o cu lemne. Când a plecat și a trecut prin dreptul regiunii Provata,
acolo unde fusese chilia sa, marea s-a deschis și a înghițit corabia. Din
fericire, el și cei doi copii ai săi s-au izbăvit. Atunci s-a zdrobit cu inima,
a înțeles pricina scufundării și a mers la un duhovnic de la Mănăstirea
Esfigmenu. Duhovnicul i-a spus: „Mergi și rânduiește cele pentru copiii tăi și
apoi vino din nou și vom vedea”. Avea patru copii, dintre care două fetițe
mici, și era cunoscut în întreg Sfântul Munte ca „cel pocăit”. Și avea doi
copii – i-am cunoscut și eu – care erau vrăjmașul în picioare.
*
Era un monah
care s-a demonizat dintr-o pricină oarecare și toată ziua umbla de colo-colo.
Nu-l lăsau demonii nici măcar o clipă să se liniștească. „Nu te sinucizi acum,
ca să te liniștești și tu și să scăpăm și noi de tine? De vreme ce oricum ești
al nostru”. De două ori încercase să se sinucidă, dar o Evanghelie ce o avea în
buzunarul său scotea în clipa când voia să se arunce o flacără și-l împingea
înapoi. Dar apoi a încercat din nou să se sinucidă și în cele din urmă l-au
găsit mort pe niște stânci în mare.
*
Pe Părintele
Porfirie l-am văzut de două-trei ori. Multora le-a descris casa și satul. La
alții le-a descoperit unde se află apă și după ce au săpat, au găsit. Unuia
care avea trei diplome i-a spus toate problemele ce le avea și l-a ajutat mult,
în timp ce alți duhovnici nu au putut să-l ajute. Odată, trecând pe lângă un
buldozer care săpa, a spus: „Luați aminte, căci în pământ se află o Cruce. Fiți
atenți să nu o spargeți!”.
*
Când i se
făceau propuneri părintelui Efrem Katunakiotul de a deveni egumen al Lavrei,
părintele Paisie a spus cuiva: „Părintele Efrem este cu adevărat o mare
bogăție. Este un stâlp duhovnicesc al Sfântului Munte. Toată ziua se ocupă cu
cele duhovnicești și ajută multe suflete. Mă tem însă că, dacă va deveni
egumen, cu grijile cele multe și cu neîncetatele preocupări materiale va pierde
mult. Dar nu spun aceasta și altora, fiindcă mă vor înțelege greșit. Vor crede
că eu nu vreau ca el să devină egumen”.
Unui
cunoscut de-al părintelui Efrem, care a trecut pe la părintele Paisie, acesta
i-a spus: „Să-i spui părintelui Efrem că nu este voia lui Dumnezeu să devină
egumen”. Când părintele Efrem a primit mesajul, a răspuns: „Îi mulțumesc
bătrânului Paisie. Și eu știu că nu este voia lui Dumnezeu să devin egumen”.
*
La
Mănăstirea Filotheu era un monah din Creta. Sărmanul, pe când fusese mirean,
arsese în cuptor un turc. Apoi a devenit monah, ducea o viață foarte
duhovnicească și-L ruga neîncetat pe Dumnezeu. Cerea să-l ardă. Cu toate că
păcatul său fusese iertat, din noblețe duhovnicească, cerea să-l ardă, și
Dumnezeu i-a făcut hatârul.
Într-o zi
vedem fum la mănăstire. Mirenii au alergat, am alergat și eu să pregătesc
vasele cu apă, căci aveam ascultarea de magazioner. Se pare că stătea lângă foc
și au sărit scântei din lemnul de castan ce ardea. Astfel a luat foc. Nu a
putut să-l stingă. A încercat să iasă afară, dar s-a înecat cu fum și a căzut.
Arăta ca un mielușel fript. L-a ascultat Dumnezeu, fiindcă mereu Îl ruga să-l
ardă și atunci Dumnezeu a iconomisit aceasta.
*
Un stareț de
la o oarecare chilie, după ce a murit, a fost găsit neputrezit, pentru că în
vremea slujbei își trimitea călugării să pescuiască.
*
Am făcut
dezgroparea unui stareț român și de îndată ce am vrut să apuc capul, am văzut
că era neputrezit. Am chemat un stareț și mi-a spus să-l îngrop puțin mai
departe. Încercam să aflăm cauza și am găsit între cărțile sale o carte de la
Schitul Prodromu, care avea blestem pentru cel care avea să o ia. Am înapoiat
cartea și peste puțin timp trupul s-a destrămat.
*
Când nu te
îndreptățești pe tine însuți, atunci primești toată bucuria lumii. Dar atunci
când vrei să te îndreptățești, nu afli odihnă.
*
Cum îi vom
învăța lepădarea de lume pe monahi, când noi avem legături cu rudele? Oare,
numai prin cuvinte?
*
Într-o
noapte, când mă aflam la Stomio, au venit demonii și mi-au descoperit chilia.
Într-o clipită am văzut chilia mea rămasă fără acoperiș.
*
Iconarii
trebuie să aibă o libertate, iar nu să se teamă ca nu cumva să încalce vreo
regulă. Sfinții nu sunt toți la fel. Să nu-i facă ca pe niște păpuși, ci să
picteze fiecare Sfânt cu o expresie deosebită.
*
Putem să ne
rugăm Sfinților, dar este nevoie de simplitate. Să le vorbim simplu. Pe Sfinți
îi strigi și vin.
*
Mai bine să
se pocăiască o singură dată monahul pentru că și-a luat diploma sa, decât de
100 de ori că nu și-a luat-o.
*
Să faceți o
socoteală cu vizitele voastre la un stareț și, dacă primiți folos, să
continuați, iar dacă nu, să le curmați. Același lucru să faceți și cu mine.
*
Chiar și cei
sporiți duhovnicește se folosesc atunci când își taie voia.
*
Iadul
înseamnă să fii departe de Dumnezeu. Pentru un copil iadul este să stea departe
de mama lui.
*
Viața
duhovnicească este foarte ușoară, după cum am înțeles.
*
Monahii din
vechime aveau simplitate. Cei din ziua de azi au rațiune și nu cred atât de
mult în minuni.
Din cartea
DIN TRADITIA ASCETICA SI ISIHASTA A SFANTULUI MUNTE ATHOS – Editura
Evanghelismos, 2016
Cum trebuie să ne
creștem copiii?
Iată trei
sfaturi extrem de prețioase de la sfinți și mari duhovnici despre cum trebuie
să ne creștem copiii, pentru a ne bucura de ei când vor crește mari:
Cultivați în
copii viitorii cetățeni, ostași, scriitori, oameni de litere, funcționari,
artiști, industriași. Faceți bine, dar nu nesocotiți ceea ce este și mai bine:
nu neglijați să formați în ei fii ai Bisericii, să pregătiți viitori cetățeni
ai Cerului. (Sfântul Filaret al Moscovei)
Cei ce
seamănă în copiii lor încă din pruncie dreapta cugetare despre mareția lui
Dumnezeu și despre pronie, iar apoi și despre virtute, se vor învrednici de
răsplățile dumnezeiești nu numai ca părinți, ci și ca minunați povățuitori, iar
cei care sădesc în ei închinarea la mai mulți dumnezei și patimilor vor primi
plată ca unii care și-au jertfit copiii dracilor. (Sfântul Isidor Pelusiotul)
Educația
trebuie să fie mai întâi de toate bisericească: prin slujbe, prin taine, prin
rugăciune. Primul lucru de care este neapărată nevoie întotdeauna este credința
– iar pentru a întări în copii credința este nevoie ca părinții să ducă viață
creștină. (Protoiereul Valerian Krecetov)
Sursa: Cuvantul
Ortodox
Pr. Alexandru Stanciulescu Barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu