vineri, 31 martie 2017

PARADOXURI DE LIMITĂ







"PARADOXURI DE LIMITA"


Stimate si preadragule mie domnule (si frate intru Duh) IOAN MICLAU "GEPIANUL" -

...Va compatimesc, cu maxima sinceritate (pentru ca si pe mine "ma rastignesc"!), pentru chinurile reumatice, despre care-mi graiti! Din pacate, nu stiu daca ne vor slabi, macar si-n groapa...
...Acum, ca mi s-au mai potolit durerile (de la mana stanga, cea rupta si cu palma intoarsa pe dos..., prin cadere - pe 3 Ianuarie 2017...si rupta, din nou, de medic, pe motiv de..."prindere greshita a oaselor"!), multumesc Celui de Sus, e ceva mai bine...!
Nu indraznesc a zice mai mult. Mai bine-i sa tac. Pentru ca sa nu trezesc noi incercari...poate mai cumplite... -  ...pentru ca si imaginatia, si puterea divina sunt fara de capat ori sfarsit!
...Chiar nu vreau sa fiu/devin "sfant martir de calendar"...
...Multa, multa sanatate!
Doamne,-ajuta-ne, ocroteste-ne si ne calauzeste, inspre Sfanta Lumina Ta!
Va imbratiseaza cu, mereu, aceeasi admirativa pretuire si calda prietenie, fratie intru Duh de Romanie (pe domnia voastra, pe distinsa domniei voastre sotie, doamna FLORICA, pe toti cei din scumpa domniei voastre familie, cat si pe toti cei dragi si apropiati si "lipiti" de sufletul domniei voastre!),
Adrian Botez

P.S.: Va mai trimit, in attach, cateva stihuri...


~o~


PARADOXURI DE LIMITĂ

Venus – ca femeie – a simţit că i-a dăruit mai
mult decât avea ea de dăruit – deci
l-a dat  - pur şi
simplu - afară – iar
el - străfulgerat de
golul absolut şi
simţind că e mai prost decât
oricând – s-a grăbit să scrie
versul genial

iată de ce supermarket-urile duc
mereu  - lipsă de
astrologi profesionişti – şi apelează – de
nevoie – la banali
cerşetori – la hamali
benevoli


***

O DISCUŢIE CU VÂNĂTORUL

-“ia nu te mai
buricà atâta – ce dacă eşti
Etern-Ghinionistul Orion? – păi dacă
eşti aşa frumos – de
faci până şi
Peştii să râdă – eu cu
ce să-ţi ajut?…şi nu mă mai bosolì – pe
la coasta de drac - cu
javrele alea răpănoase-ale
tale – rebegiţii tăi de
Canis Major – Canis
Minor… – …sper că
<<Minòrul>> nu ţi-o fi căzut la
aşternut – Doamne
păzeşte…în
definitiv – ar trebui să-ţi pui – mai curând
întrebarea: <<de ce tocmai Artemis  - Ambiţioasa
Iubirii şi Axa Lumii - m-a
Săgetat – în
anonimat?>> – dar tu…stai cu piciorul din
mijloc – răşchirat
obscen…relaxat şi
degajat… - n-ai
treabă! - de parcă ai fi singura constelaţie din
univers – de parcă ne-ai avea – pe toţi – la
degetul mic – sau la ăla
mare… – …naiba să te ia de
măcelar tâmpit şi
nesimţit!

-“de ce nu m-aş buricà – dac-a venit
vremea mea? – nu mă
plouă decât cu săgeţi puse cu
mâna – ca leacul pe rană – nu  mi-e
vânt decât lumina… - …iar de pământ şi de
scorpionii lui scârboşi – m-am săturat – <<m-am
hrănit>> – cum îmi zicea
bunica – pe-atunci nu ştiam decât să asmut
păsările – una deasupra alteia - să
zboare…până ce ajungeam la
prima mea dragoste
oarbă – Èos…

-bine-bine – dar în bordelul ăla
olimpian – nu-ţi vine – câteodată
dorul de
clipă? – de trecerea peste Podul
Tuturor Stelelor – intrat în
risipă?

-“ai mai văzut tu – pe
cer - vreo
pasăre să treacă? – vreo rândunică să-ntunece
cadranul orologiului celui
fără de ace  - al lumii? - …toate-s
acum - îngeri refugiaţi – sinistraţi – în
ceruri…aici – unde – din voi – ăştia – bombănitorii cei
ne-constelaţi – nici ciolanele nu vă
este scris să v-ajungă…

-“…stai
aşa - à propos de
scris: o epopee ţi-am
dăltuit  - în
foiletoane  – Or-Ioane – pe patru-nsângerate
piroane - confundând numele
tău cu numele lui
Ion al meu…şi
nimic! – n-ai grijă – constelatule – că tot în
hăţişuri ţi-e scris să
-amurgeşti…

-“mi-ai scris şi
nu ţi-am răspuns?

-“îhî…cam aşa
ceva…

-“scuză-mă – dar aici – în ceruri – scrisul este doar
zgură de gând – rebut de
sânge flămând…noi nu…

-“ei – lasă – Vânător tembel – vei încerca - chiar pe
pielea şi lumina ta – ce-nseamnă un
Prinţ Rebel – Neam de Demiurg Castelan
dacă nu mă-nşel…: răzbunarea scrisului pe stele – va
stinge toate constelaţiile şi-i va
afuma pe toţi
constelaţii – Beteagule de Forme şi
Mistice Desene-ale
Copilului Veşnic: vei vedea că
atunci când o vei striga – ori
şuiera (cum eşti tu
învăţat…) - pe
Mâna ta – Dreapta – ca şi pe
câinii tăi – ea nu va mai răspunde  - din harfă - la
Numele Celest (asemănător cu fascinanta
macabra - Ulalume…nor de
lume…): <<Betelgeuse>> – ci va
guiţa şi
sughiţa – chiar în
cocina mea!


…şi  - uite-aşa - l-am lăsat cu gura
căscată-a uimire nemiruită - pe
Nebulosul Asasin de
Stele – pornit pe rele – chiar dintre
coastele mele… - …şi i-a căzut şi
Centura – de i se vedeau toate cele
Trei Ruşini - rădăcinoase
caraghioase şi grele…
i-am vârât – adânc - mâna în
Oală – i-am furat
Grebla şi alte
cele - şi astfel – Regalitatea
Crimei Celeste-a amorţit – s-a lăsat
despletită şi re-mpletită
ţesută inestetic – ba chiar
pocit – din paiete şi
nuiele - între-ale Parcelor
oarbe războaie şi strâmbe
ìgliţe şi andrèle…


***

CE-I ROADA? – ISPĂŞIRE ÎN ICOANĂ

de ce  - în lumea mea – eu – astăzi – să fiu trist?
grădină de lumină şi comori de lacrimi
în bătătură – pururi – am de grăit cu Crist
în raze povestim cum am răzbit prin patimi

lângă Hristos stau cum lâng-un pom cu flori
dar El aşteaptă de la mine roadă:
Sfânt Născătoarea se vădeşte-n zori…
icoană-n sine – ruga nu-i corvoadă…

ce-i roada? – ispăşire în icoană
şi împlinirea unui Zùgrav Vagabond -
sfântul tablou nu are-ntr-însul zvoană:

rodu-i tăcere mistică-n râu rond…
întoarcere în sine e tot ce afli-n lume:
iubire de lumină şi minune


***


CABOTINISM

primăvară bearcă – prafuri de asfalt
fată alintată – curvă viitoare
ai prostit şi Lună – ai chiorât şi Soare
în oglinda casei nimeni – niciun salt!

stema de pe cracă a rămas tot cioara
ceru-i varianta preşului călcat
totu-i sclifosire – nu e primăvară:
doar mixăm bordelul cu un zeu trucat

nu mai funcţionează muguri enigmatici
smiorcăim la uşă – gazdei cerşetori
până şi-ucigaşii – rotind ochi sălbatici

cabotini sunt – bieţii: teatru de-amatori...
...am vorbit cu vâlve – zăpezi fără fulg
repetăm la urme: mă duc să mă culc...


***

Adrian Botez
















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu