un fenomen cu iz apocaliptic

„Noii ruși”- un fenomen cu iz apocaliptic,

mii de ruşi bogaţi părăsesc oraşele şi se retrag

în zone izolate

În Rusia se naşte un fenomen cu iz apocaliptic: mii de ruşi bogaţi părăsesc oraşele şi se retrag în zone izolate, pentru a-şi duce viaţa cât mai departe de civilizaţie. Trăiesc în colibe, mănâcă doar ce cultivă şi îşi cresc copiii în spirit liber. Pentru ei, banii şi cariera nu mai au valoare. Mai mult, sunt convinşi că în curând vom trăi toţi ca ei.

Au fost profesori, ingineri, avocaţi, oameni de afaceri. Au avut bani şi cariere  de invidiat. Dar într-o zi şi-au vândut casele, şi-au îngheţat conturile şi s-au retras în sălbăticie pentru a trăi ca la începuturile lumii.

Li se mai spune „Noii ruși” și numărul lor crește mereu – atât cât să populeze astăzi 200 de sate și cătune, risipite în sălbăticia aspră a Siberiei. Aparent, „Noii ruși” sunt niște ființe ciudate – orășeni bogați și instruiți (mulți milionari și oameni de afaceri), care, sătui de atâta bine, au decis să se refugieze cu întreaga familie la marginea lumii, fără a lua cu ei nimic care să le ușureze traiul sau munca zilnică. Au venit în grupuri mici sau pe rând, fiecare cu povestea lui de viață, cu îndemnul și căutările personale.

Eduard e unul dintre ei. A lucrat în Occident şi a fost manager de talie internaţională. Acum locuiește la Alexandrovka, satul de la porţile Siberiei într-o iurtă – un fel de cort cu podea de lemn.  Are doi copii pe care refuză să-i dea la şcoală de teamă că sistemul îi va transforma în marionetele civilizației. Dar în Alexandrovka toți au studii superioare, așa că David și Danila au de la cine învăța.
Mănâncă simplu şi doar ce cultivă. N-au nici curent electric, nici apă curentă. Şi vara şi iarna se călesc cu găleți de apă aruncate peste ei, la temperaturi siberiene.

Altul, Constantin, a fost anchetator în miliţia rusă, dar la vară se va muta şi el în Alexandrovka, satul de la porţile Siberiei. Iulia a fost profesor universitar de matematică. S-a stabilit aici împreună  cu soţul ei, care n-a mai suportat stresul funcţiei pe care o avea în domeniul construcţiilor.

Cu toţii vor să trăiască în strictul necesar, fără bani şi fără tehnologie.  Lui Constantin, fostul securist, i se spune Şamanul şi e vraciul comunităţii. Îşi vindecă pacienţii cu rugăciuni, plante şi ritualuri de îmbăiere.

Alexandrovka pare să fie unul dintre puţinele locuri pe Pământ în care singurul guvernator e NATURA. E o lume liberă, care te contaminează.

Numărul celor care îl caută pe Dumnezeu în pustietatea pădurilor crește mereu. Nimeni nu trișează când vine de bună voie în Siberia, și nimeni nu vrea să pară ce nu este. În Siberia rezistă doar cei puternici și deciși. Cu toții refuză banii, avantajele energiei electrice și chiar binefacerile medicamentelor, înlocuind totul cu rugăciunea, cu miracolul simplității și al remediilor naturiste. Organizează singuri mici spitale și școli, organizează concerte și spectacole culturale, încât ai zice că, împreună, formează o sectă milenaristă, speriată de multele scenarii catastrofice ale profețiilor nostradamice. „Noii ruși” sunt însă ortodocși curați. Au preoți, au biserici, au icoane la care se roagă. De altfel, fiecare nouă așezare nu începe altcumva decât cu o cameră de bârne închinată lui Dumnezeu și, alături, un bordei săpat direct în pământ.

Gherman Sterligov, al doilea milionar oficial al Rusiei de după căderea URSS şi-a abandonat în 2005 averea pentru a trăi ca un ţăran într-o parte îndepărtată a Rusiei, fiind dovada că se poate găsi fericirea. S-a bucurat de o avere impresionantă, a trăit în vile somptuoase, a avut yachturi şi avioane private, dar a renunţat la acest stil de viaţă în urmă cu patru ani şi a ales să se mute cu familia sa într-o zonă rurală a Rusiei, unde a ales să trăiască în mijlocul sălbăticiei.

Majoritatea prietenilor mei au crezut că mi-am pierdut minţile, dar după patru ani se dovedeşte că am făcut alegerea corectă. Criza economică care i-a afectat pe majoritatea oligarhilor este departe de mine. Spre deosebire de ei, eu sunt liber aici. Nu sunt dependent de nimeni şi am suficiente resurse pentru a supravieţui”.

La doar 24 de ani, Gherman Sterligov a pus bazele propriei companii şi în scurt timp, profitând de vidul de legislaţie din acea vreme, a reuşit să construiască un imperiu financiar, cu birouri în Londra şi New York, şi a devenit milionar.

În timp ce Sterligov îşi făcea un nume în domeniul afacerilor, ameninţările începeau să se intensifice, iar el şi soţia sa trăiau în permanentă cu frica de a nu fi răpiţi, brutalizaţi sau chiar omorâţi. „În primii doi ani de relaţie ne-am mutat de 23 de ori. El mă suna şi-mi spunea: «Împachetează, iar ne mutăm». În cercurile în care soţul meu activa aveau loc multe crime”, îşi aminteşte Alyona.

Tocmai din această cauză, nu este de mirare că oligarhii ruşi angajează o armată de gardieni care să-i protejeze. Alyona, a cărei familie era apropiată cu fostul lider comunist Nikita Hruşciov, a urât dintotdeauna să aibă servitori. „Nu-mi doream străini în casa mea. Dar întotdeauna era o excepţie: bodyguarzi înarmaţi. După ce ne-am mutat în Moscova, după o perioadă petrecută în Mayfair- Londra, am realizat că aceştia erau indispensabili. Eram foarte bogaţi într-o ţară în care majoritatea oamenilor nu erau avuţi, iar oamenii de afaceri erau ţintele favorite ale răpitorilor pentru a se răfui cu această situaţie. Era îngrozitor. Întotdeauna aveam cel puţin două gărzi de corp cu mine, dar o dată numărul acestora a ajuns la 60 pentru a mă supraveghea atât pe mine, cât şi pe copiii mei”, a continuat aceasta, în timp ce soţul sau a dat afirmativ din cap.

„Eram ca păsările într-o cuşcă aurie. Fiind foarte bogaţi, trăiam într-o sclavie, din care, din fericire, am scăpat”, a completat Gherman. Pentru a scăpa de ameninţări, în era preşedinţiei lui Boris Elţân, multe cupluri bogate declarau că s-au despărţit şi se afişau la petreceri cu alte persoane pentru a distrage atenţia de la familia adevărată. „Se prefăcea că nu mai suntem importanţi pentru el şi aşa prevenea să devenim ţintele rivalilor sau ale răpitorilor”, a confirmat Alyona. Un factor important în decizia lor de a-şi schimba stilul de viaţă l-a constituit înfrângerea lui Gherman în alegerile prezidenţiale din 2004, când învingător a ieşit actualul premier rus Vladimir Putin. „A venit acasă, şi-a aruncat jacheta şi a spus: «Nu mai pot face nimic aici. Hai să plecăm şi să începem o nouă viaţă»”, îşi aminteşte Alyona, care a fost cerută în căsătorie la doar trei minute după ce s-au cunoscut. Au ales ca loc o zonă împădurită, aflată la 60 de kilometri depărtare de Moscova, o zonă lipsită de luxul cu care s-au obişnuit, dar pe care nu îl regretă.

În perioada lui de prosperitate, Gherman Sterligov a oferit locuri de muncă pentru 2.500 de persoane. În prezent, aceştia mai sunt doar în număr de doi, ambii muncitori, care îl învaţă pe Sterligov cum să facă lucruri precum construcţia de ziduri sau repararea de garduri.

După o viaţă trăită în cel mai luxos cartier din Moscova, Sterligov şi soţia sa şi-au schimbat perspectivele asupra vieţii şi au decis să-şi vândă proprietatea din cartierul Rublyovka, apartamentul cu vedere spre Statuia Libertăţii din New York, birourile de pe Wall Street şi din Londra, casa din Elveţia, castelul din Franţa şi apartamentul din Piaţa Rosie din Moscova pentru a se muta la ţară.
Sterligov şi-a vândut averea la licitaţie după ce s-a ales praful de ambiţiile sale politice, care începuseră cu o campanie pentru funcţia de guvernator al Siberiei şi au fost urmate de candidaturile pentru primăria Moscovei şi în final pentru preşedenţia Rusiei.

„Mi-am dorit să schimb viaţa oamenilor din Rusia în bine… Mi-am dorit să aduc o nouă viziune acestei ţări, pentru a crea o viaţă mai bună. Dar nu am reuşit, şi am ajuns să îmi dau seama că, chiar dacă nu voi putea fi alături de ţara mea în acest mod, familia mea încă are nevoie de mine – şi am putut face schimbări la acest nivel.”
A ajuns să acumuleze datorii uriaşe din pricina costurilor campaniilor sale electorale, aşa că şi-a vândut casa din Moscova, toate proprietăţile şi acţiunile, şi şi-a plătit datoriile, iar mai apoi, după o călătorie în pădure, şi-a construit o casă cu banii care îi mai rămăseseră după ce totul fusese vândut.

Eliberat de boala materialismului şi de traiul îmbâcsit într-o mare capitală a lumii, Sterligov a găsit adevărata fericire, fericirea fără bani.

Acum, la 15 ani după ce a făcut primul sau milion, a renunţat la afaceri şi a optat pentru o viaţă tradiţională ţărănească, trăită în adâncul zonei rurale ruseşti, împreună cu soţia sa şi cei cinci copii.

„Viaţa mea nu a fost niciodată mai bună – încă nu pot crede că am o viaţă atât de împlinită şi interesantă”, a declarat el programului BBC World Service’s Outlook.

„Puii de curcan tocmai au ieşit de sub cloşcă – aceasta este o ştire interesantă pentru noi în momentul de față. Am reuşit să găsim fericire ca şi familie – şi încă nu pot să cred că am reuşit să părăsim Moscova, cu toată atmosfera ei de mercenariat, ividie şi ostilitate. Cu greu pot descrie starea sufletească în care ne aflam, exact cum nu poţi descrie gustul unei îngheţate. Trebuie să o guşti pentru a şti asta.”

Gherman Sterligov  trăieşte acum într-o casă mică, pe care o descrie ca fiind „o sobă rusească, câteva ferestre, pereţi şi un tavan”. Are deasemenea două tractoare, un boldozer şi o Toyota veche, deşi pe timp de iarnă la fermă se poate ajunge doar cu o căruţă tarasă de cai. Cea mai apropiată casă se află la 11 km distanţă. Nu are electricitate şi acum încearcă să se descotorosească şi de telefonul mobil.

Cu toate acestea, el spune că nici atunci când era bogat nu a dus o viaţă tipică de magnat rus. „Nu aveam elefanţi sau piscine”, spune el. „Dar este adevărat, am trăit întotdeauna în cele mai bogate, elegante şi exclusiviste cartiere, în case mari şi scumpe”.

Pasul spre Siberia n-a fost totuşi uşor. „A fost greu pentru soţia mea, care nu era obişnuită cu viaţa la ţară, ci mai degrabă cu viaţa de milionar. Acum este recunoscătoare, deoarece copiii noştri duc o viaţă normală, o viaţă reală. Familia mea este fără îndoială mai fericită.”

Copiii lui Sterligov primesc educaţie acasă, deoarece el crede că mediul din şcoală „îi va corupe”. Nu le va permite să urmeze studii universitare, din acelaşi motiv: „Universităţile sunt pline de depravare – nu s-ar deprinde cu altceva de acolo în afară de corupere morală. Aşadar, este în afară de orice discuţie”, spune el.
Este un naţionalist convins şi a devenit profund religios acum 10 ani – deşi nu vrea să vorbească despre acest lucru, descriindu-l ca fiind „prea personal”.

Comentariu:

Marian Ilie

Un articol din descoperalumea.ro/16 dec.2017,  care l-a preluat cu titlul schimbat de pe Certitudinea lui Mirona Manega din 24 apr.2013. E, intr-adevar, interesant, dar nu vad in el nimic apocaliptic. Ideea revenirii Omului la conditia sa originara, la traiul acela curat din toate punctele de vedere pe care Natura i-l asigura nu este noua. Ne amintim ca J.J Rousseau era un adept convins al intoarcerii la natura. Civilizatia, mai ales cea avansata, cu artificiile implicite, il instraineaza pe Om de esenta existentei sale. Cu atat mai mult o constructie ut(r)opica precum Euratlantida, euforizata cu ceai din frunze de Semiluna, ce se leapada incet-incet de Cristos...