PRIN LABIRINTUL FIRII
lui Ioana-Raluca
Trandafir
~*~
După ce-ai urzit clipă cu clipă pe
urzoi
Întinzi jirebdia pusă şi pe
vârtelniță,
o nevedeşti de bună dimineață cu
bună-cuvință
şi cu propria voință, cu propria
conştiință toarsă pe fus de pe furcă noaptea, noapte de noapte în clacă de
habă,
de şezătoare, în grabnică treabă,
pregătire de nuntă, ca firele, fir cu
fir să se treacă prin iță şi prin spată,
fir cu fir prinzând pe sulul din față
şi pe cel din spate,
ca suveica, peşte printre fire să
alergă fără să rupă firele-n fițe,
să treacă prin labirintul firii, Mesie
a iubirii de Maica Preacurată
cu nepăsarea mării dăruind fericire
celorlalți, ca un Avram Iancu prin câmpii şi munți-văi, unde ca un copil
fluieră din fluier, prin alfabetul morse transmițând în eter puternicu-i
caracter sănătos încăpățânat în bine, că preumblându-se pe pământ sub cer, e
cel ce se cuvine, ca Eminescu sfânt şi vrea să fie națiunea lui fericită,
să fie ca-n cer şi pe pământul lui
drag, Dumnezeu-Cuvântul,
că pe talazul vremii val pe val
catarg lângă catarg, după catarg, se-ndreaptă
catre mal
cu pânzele sus, ca Radu Tudoran, netrăind
în van,
vânturatic, ci artistic găsind tainic
şi profund flămând de dragoste şi de
adânc de izvor
pângă înforirea de pom, pom care
înfloreşte un om, în culori de nelinişte mai aparte,
mai Iisus în rod, mai Iisus de
moarte,
în jur cu norod desfăcând negrul de
smoală a nopții,
întunericul,
făcându-l ziuă de pace şi pâine trasă
foae verde-n mâine,
în ziuă cu zori şi înserare întru
răsărit de soare pentru cina cea de taină binecuvântare,
cină de doină şi lumină de holdă şi
grădină cu divină stupină.
Din labirintul firii, Mesie a
iubirii, curgem ca o apă pentru primenire,
ca drumul pentru stele, cale lactee,
bunătate de rai între munți şi văi
cu Iancu crai în frunte la a-i săi
anevoiți de templu descătuşării,
templu cu vitralii colorate de
responsabilitate,
în cruda realitate, cu drept la
înviere,
cu iubire să candideze la fericire.
~*~
Pavel Ratundeanu-Ferghete
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu