PRIMĂVARĂ A TUTUROR

PRIMĂVARĂ A TUTUROR

Lui Gabriela-Ana Bălan

~*~

Nu ți uşor printre spini şi colți de piatră,

În dragoste şi dor înfruntând câini care te latră

La curți de dragoste şi dor cu rât, iarbă, de mătasă,

Pe care calul meu îl lasă de jalea Goga existentă-n casă cu fluturi de mătasă,

Că duci calul la apă, dar nu-l poți forța să bea,

În lumea rea din Transilvania, Pavel Dan, a mea,

Deşi, tu Ana lui Manole, eşti zee-femeie frumoasă

Cum nu fu alta într-a lui Decebal casă,

Că te înalți zi de zi să candidezi în dreptul de a fi, ca pe cer o stea-logostea,

Primăvară a tuturor cu nimb şi aură şi'n viața mea,

Că eşti în aval izvor pentru păstrăv, izvor către care mai ieri şi Eminescu trecea, păşea alene, câtingan, netrăind în van,

Păşea condus pe sus în zbor de-o mândră păsărea, turturea,

Păşea fițingău Eminescu sărutând floarea albastră sub pălărie,

Doamne sfinte, lumea rea, bârfitoare, să nu-i ştie

Pe calea înainte-mergătoare, calea măiastră

Întru răsărit de soare

Şi de binecuvântare prin dumnevoastră,

Gabriela-Ana Bălan.

~*~

Pavel Rătundeanu-Ferghete