Azi e ziua fiului meu, Titus.
La Multi Ani, dragul meu, cu toatå
afectiune unui pårinte de peste måri si tåri, adicå din aproapele-departe.
ÎNTR-UN APUS DE VIAŢĂ
fiului meu, Titus,
violonist dincolo de
ocean
~*~
Mai ştii atunci când te ţineam de
mână
Să poţi urca şovăitor o treaptă,
Când îţi iertam surâzător o faptă?
Ţineai vioara sub bărbie până
Trasa arcuşu-n cer o cale dreaptă
Şi deşira uimirea ghem de lână.
Şi-acum acorduri în auz se-ngână
Şi-n sală mama să apari aşteaptă.
Nu s-au pierdut isprăvile în ceaţă.
Pe-atunci prin fapte vieţuiam anost.
Abia târziu mi-a răsărit în faţă
Sonetul blând, să-mi împlinesc un
rost.
Odată doar, într-un apus de viaţă,
Tu, fiul meu, să afli că am fost.
~*~
ADRIAN MUNTEANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu