Umbra
„sponsorilor misterioşi” globali în lichidarea liderilor ruşi (1)
Cornel
Dan Niculae
14
Mai 2023
Gruparea oligarhică globală
Rothschild-Hodorkovski-Soros şi comandourile de „sabotori” asasini cu ţinte
politice precum Aleksandr Dughin şi Vladimir Putin
„Occidentul modern, în care triumfă
Rothschild, Soros, Schwab, Bill Gates și Zuckerberg, este cel mai dezgustător
lucru din istoria lumii” (Aleksandr Dughin în „Wartime Remarks”)[1], Remarci la
Vreme de Război în „The Postil Magazine”[2], 1 martie 2022.
Adesea este o mare diferenţă între cine
comandă în realitate un asasinat, cine îl execută şi cine şi-l asumă (când
este asumat). Asasinarea fiicei „ultra-naţionalistului“ şi „fascistului”
Dughin - un influent politolog rus şi un critic al sforăriilor iudeilor
„cosmopoliţi”, „internaţionali” şi „moderni”, care sunt promotorii
„modernizării” globale - a fost executată de către serviciul secret
ucrainean S.B.U. Dar numai de către acesta? Şi cine a dat cu adevărat comanda?
Iar cine a comandat asasinatul din 20
august 2022 asupra lui Dughin sau a familiei lui, ca şi alte atentate şi
sabotaje, nu îşi dorea deloc realizarea păcii între Ucraina şi Rusia.
Dimpotrivă, ura cu înverşunare Rusia şi dorea escaladarea totală a
războiului, cu implicarea Occidentului. Şi dacă ne uităm cine a creat
diversiunea asumării asasinării Dariei Dughina şi a celorlalte lovituri de tip
terorist, am putea ajunge la reţeaua străvezie a planului sau a sforăriei
din spatele jocului de marionete.
Umbra diversionistă Ilya Ponomarev,
rothschildian „de stânga”
Aflat sub protecția serviciului secret
ucrainean, S.B.U. (a cărui agentă a şi comis asasinatul, la vedere), Ilya
Ponomarev deţine un post de televiziune în Kiev şi canalul Telegram
„RosPartizan”, care a publicat, imediat după asasinat, manifestul
revendicativ al acestuia, ca fiind trimis de pretinsa organizaţie „Armata
Naţională a Rusiei”, un nume propagandistic înadins derutant, căci în
realitate are în spatele ei elemente de orientare anarhistă şi de extremă
stânga globalistă, anti-naționalistă şi anti-suveranistă.
Dar, dacă analizăm în profunzime,
descoperim urma „copitei despicate”: Ilya este nepotul lui Boris Ponomarev,
secretarul secției „Relații Internaționale” a Partidului Comunist al Uniunii
Sovietice din 1957 până în 1986, aceste secții funcționând prin intermediul
evreilor comuniști din întreaga lume (ca şi secţia din România, condusă
efectiv de Ghisela Vass[3], de Robert
Deutsch-tatăl şi alți iudei comuniști). Preluând şi coordonând şi
activităţile teroriste din lume ale mişcării comuniste, Secţia „Relaţii
Internaţionale” a fost, din 1943, şi o înlocuitoare a Internaţionalei
Comuniste (a III-a), înfiinţată în 1919 de către Lenin[4] împreună cu
iudeii „internaționaliști“ (comunişti) Leon Troțky, Grigory Zinoviev, Lev
Kamenev, Karl Radek, Angelica Balabanova ș.a.
Ilya Ponomarev (nepotul cominternistului
sovietic), care este fost deputat rus de extremă stânga, dar şi un soldat al
clicii iudaice Rothschild-Hodorkovski, refugiat la Kiev după ce a fost implicat
în mai multe acțiuni ostile conducerii Rusiei, a anunțat, în 22 august 2022,
că paramilitara Armată Națională Republicană (A.N.R.), care a revendicat
asasinarea Dariei Dughina pe canalul lui, ar fi o „grupare rusească de
partizani necunoscută până în prezent, ...care a desfășurat și alte acțiuni pe
teritoriul rus în ultimele luni, ceea ce ar explica succesiunea de incendii
misterioase și sabotaje în unele infrastructuri rusești, ...şi că partizanii
A.N.R. din interiorul Rusiei sunt pregătiți să comită mai multe atacuri
similare împotriva unor ținte de profil înalt legate de Kremlin, inclusiv
oficiali, oligarhi și membri ai agențiilor de securitate” - cf. „The Guardian”[5].
Dar chiar canalul anti-putinistului Ilya
Ponomarev îi invocă pe „partizani“ prin numele „RosPartizan” şi prezentându-le
ca simbol un pumn în culorile anarhiştilor- roşu şi negru - aceleaşi culori cu
care se prezintă şi organizaţia care ar fi revendicat asasinatul, A.N.R.
Aceleaşi culori le-a adoptat de mult timp şi mişcarea anarhistă Antifa, pe care
preşedintele american Donald Trump o acuza de violenţele şi dezordinile din
S.U.A. din timpul mandatului său, instigate de organizația miliardarului iudeu
George Soros.
Iar Ilya Ponomarev a fost crescut în
ograda afacerilor iudeilor Jacob Rothschild, bătrânul bancher iudeu din
Londra (rolul fiindu-i preluat, în prezent, de Nathaniel Rothschild, fiul său),
şi Mihail Hodorkovski, cel mai bogat oligarh „rus” (iudeo-khazaro-ashkenaz, de
fapt) şi cel mai mare duşman al preşedintelui Rusiei - Vladimir Putin -,
Ponomarev fiind de la sfârșitul anilor ’90 vicepreședinte la Yukos Oil
Company, la acea vreme cea mai mare corporație rusească de petrol și gaze,
controlată de cei doi, Rothschild şi Hodorkovski, dar şi membru al fundaţiei
celor doi, „Open Russia”, o continuatoare în Rusia a „Open Society“, a
miliardarului George Soros, fundaţia lui Soros fiind nevoită să se retragă.
- Va urma -
----------------------------------------------
[1]
https://www.thepostil.com/wartime-remarks/ - 1 martie 2022.
[2]
Vladimir Tismăneanu, „Cine a fost Ghizela Vass?“, pe
https://www.contributors.ro/cine-a-fost-ghizela-vass-despre-dosare-intrigi-si-anchete/
[3]
Ofensiva actuală a oligarhiei financiare internaționale contra Rusiei lui Putin
este o copie la indigo a ofensivei oligarhiei financiare iudaice din Marea
Britanie contra Imperiului țarist, din 1917. A se vedea: Nikolai Starikov,
1917. Dezlegarea enigmei revoluției „ruse“, 2017 (v.
https://anonimus.ro/2018/02/1917-dezlegarea-enigmei-revolutiei-ruse/), ca şi
Antony Sutton, Wall Street and the Bolshevik Revolution. Clairview, 2016.
Diferența dintre situații rezidă în faptul că, în 1917, oligarhia financiară a
Imperiului Britanic (Perfidul Albion) acționa absolut camuflat, după cum relevă
Nikolai Starikov, pe când, acum, finanța internațională iudaică o face „la
vedere“. Chiar ostentativ! (notă a col. r. Vasile Zărnescu).
[4] https://www.theguardian.com/world/2022/aug/21/ex-russian-mp-claims-russian-partisans-responsible-for-moscow-car-bomb
- 21 august 2022.
[5]
zhydo, pronunțat jido în tot arealul slav, a dat în limba română jidov/i. De
reținut că în Polonia nu există cuvîntul „evreu/i“, și dintotdeauna s-a spus și
s-a scris: Źydowski, pronunțat jidovski. Exemplu: „The organization was
called Źydowska Organizacja Bojowa (ŹOB; Jewish Combat Organization)“, cf. Lucy
S. Dawidowicz, The War Against the Jews 1933-1945. Bantam Books. New York,
Toronto etc., May 1986, pag. 315, pag. 316-320, 329 etc. (în română Lucy S.
Dawidowicz, Războiul împotriva evreilor. Editura Hasefer, București, 1999, pag.
287).
Ca
variantă a zhyd, zhydo, jid, jido (feminin zhydivka, zhydovka, jidovka) apare
tot în limbile slave şi yid (de unde şi numele limbii idiş), ceea ce l-a
nedumerit pe liderul sovietic Nichita Hruşciov, la un congres în Ucraina, la
Lvov (Lviv), când a văzut că yevreyi se numesc singuri cu un apelativ despre
care credea că este peiorativ, yidzi (jidzi), dar aceştia - arăta liderul
sovietic în memoriile sale - l-au asigurat că numele nu are nimic insultător,
ci este doar vechi, ceea ce Hruşciov ar fi verificat şi a văzut şi personal în
vechea literatură ucraineană (Nikita Khrushchev, Khrushchev Remembers. New York
1971, p. 145).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu