Sfinții
închisorilor ajută în nașterea de prunci
Trei
picături după anaforă şi după aghiasmă
Soția unui părinte nu putea rămâne însărcinată de
patru ani de zile. Şi le-am dat ulei din candela sfinţilor, spunându-le să ia
câte trei picături după anaforă şi după aghiasmă. Au şi făcut şi aceasta a
rămas însărcinată.
Tot acestei femei i-a crescut la un moment dat la
piept un chist exterior cam de vreo 4 mm şi mi-a spus că s-a dat cu untdelemn
de la sfinţi dimineaţa şi până seara nu mai avea nimic.
A
rămas însărcinată prin minune dumnezeiască
O familie din Piteşti, soţ şi soţie, tineri, erau
foarte întristaţi ca nu puteau avea un copil şi se gândeau să abordeze o viaţă
de familie mai austeră, mai despărţită unul de celălalt. Eu le-am vorbit despre Sfinţi şi despre
uleiul din candela Sfinţilor şi le-am dat să ia împreună acel untdelemn. Soţia
avea un virus în organism care, dacă ea ar fi rămas însărcinată, ar fi provocat
multe complicaţii fătului, acest lucru contribuind şi el foarte mult la stările
lor de deznădejde. Dar, prin minune dumnezeiască, ea a rămas însărcinată şi,
după ultima analiza medicală, a constat că acesta dispăruse din organism.
Infecția
urinară
O fiică duhovnicească din Aiud, având mari probleme cu
sarcina din cauza unei infecţii urinare de care nu a scăpat cu niciun
medicament, s-a închinat la Sfintele Moaşte, a luat din untdelemnul Sfinţilor
şi înainte de naştere cu vreo patru luni de zile, după ce a repetat analizele,
medicii i-au spus că nu mai are deloc acea infecţie urinară.
(Mărturii relatate de Părintele Gavriil
Vărvăruc, starețul mănăstirii „Sf. Cruce” din Aiud)
IDEEA
FIXA
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Când îl vezi pe câte unul, silit de diavolul, ca-si
tine inima în prinsoarea vreunui lucru de nimic, având, cum se spune, „une idée
fixe”, care îl face sa sufere, sa-ti vorbeasca de ea pâna te plictiseste, nu-ti
iesi din fire, ci cunoscând ca aceasta e o boala sufleteasca ce vine de la
diavolul, fii blând si calm, îndreapta-te catre Dumnezeu îndata si citeste în
liniste, cu credinta nezdruncinata, troparul icoanei celei nefacute de mâna:
„Preacuratului Tau chip ne închinam, Bunule, cerând iertare greselilor noastre,
Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai binevoit sa Te înalti cu trupul pe Cruce ca sa
izbavesti faptura Ta de chinurile vrajmasului; pentru aceasta multumire îti
aducem Tie, Celui ce cu bucurie ne umpli pe toti, Mântuitorul nostru, Cel ce ai
venit sa mântuiesti lumea”.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 124
DUREREA
SUFLETULUI
-
Sfantul Sofronie Saharov -
Oamenii loviti de o boala incurabila, de cancer, de
exemplu, îsi duc viata într-un chin atroce; dar cei ce simt în ei prezenta
pacatului care îi separa de Dumnezeu sunt chinuiti de o durere înca si mai
mare. Ei se socotesc „mai rai decât toti oamenii”. Si atunci o noua energie se
iveste înauntrul lor, nascând rugaciunea de pocainta care se poate ridica la o
asemenea intensitate, încât mintea se opreste si cuvintele înceteaza. Ramâne
numai un singur strigat: „Mântuieste-ma! Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma
pe mine, pacatosul!”.
Sfantul Sofronie Saharov, Rugaciunea –
experienta Vietii Vesnice, traducere de diac. Ioan I. Ica jr., Ed. Deisis,
Sibiu, 2007, p. 168
ATINGEREA
ADEVARULUI
-
Sfantul Sofronie Saharov -
Atingerea adevarului cere mult mai mult efort decât e
nevoie pentru a dobândi o cultura practica si stiintifica. Nici lectura unui
mare numar de carti, nici familiaritatea cu istoria crestinismului, nici
studiul diferitelor sisteme teologice nu ne pot duce la tinta noastra, daca nu
ne vom alipi în mod continuu si pâna la capat de poruncile lui Hristos.
Sfantul Sofronie Saharov, Rugaciunea –
experienta Vietii Vesnice, traducere de diac. Ioan I. Ica jr., Ed. Deisis,
Sibiu, 2007, p. 128
Întrebări
cu tâlc din Sfânta Scriptură
-
Sf. Nicolae Velimirovici -
Cine a murit de două ori?
Lazăr.
Cine a murit și apoi a înviat?
Domnul Iisus Hristos.
Care carte din Sfânta Scriptură este cea mai mare
carte de rugăciune?
Cartea Psalmilor.
Care carte din lume este cea mai puternică judecată și
osândă împotriva poporului evreu?
Cea pe care înșiși evreii au scris-o: Vechiul
Legământ.
Pe ce proroc evreii l-au tăiat cu fierăstrăul?
Pe Isaia.
Cine s-a născut din tată fără mamă și cine s-a născut
din mamă, fără tată?
Fiul lui
Dumnezeu în veșnicie S-a născut din tată, fără mamă, iar în vremelnicie, ca
Mântuitor al lumii, din mamă, fără tată.
De ce este scris în Evanghelie că Domnul Iisus a
postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți?
Pentru că Pronia lui Dumnezeu a avut în vedere postul
musulmanilor care se referă doar la zile, nu și la nopți.
Care au fost primii oameni de știință care s-au
închinat Domnului Iisus Hristos?
Astrologii-înțelepții din Răsărit.
Care au fost primii mucenici pentru Hristos?
Pruncii din Bethleem – cei paisprezece mii-prăznuiți
pe data de 29 decembrie.
Ce a prorocit Domnul lui Iuda?
Că va fi trădător.
Ce a prorocit Domnul evreilor?
Că se va pustii casa lor. Ceea ce s-a și întâmplat
căci sunt împrăștiați în toată lumea ca pleava pe care o mătură vântul de pe
arie, precum le-au și prorocit prorocii din vechime (cf. Isaia 5, 24; Ieremia
13, 24; Osea 13, 3).
De ce Hristos, la Cina cea de Taină, a vorbit doar
pentru potir: „Beți dintru acesta toți”, iar pentru pâine nu a zis toți?
Înainte văzând că romano-catolicii nu se vor împărtăși
cu sângele lui Hristos, ci doar cu trupul(pâine).
De câte ori s-a cutremurat pământul din pricina lui
Hristos?
De două ori: atunci când Și-a dat ultima suflare pe
Cruce și atunci când a înviat.
De ce Domnul a băgat în Rai mai întâi pe tâlharul care
s-a pocăit?
Ca să-l rușineze pe satana, care, ca cel mai mare
tâlhar, a pricinuit izgonirea lui Adam și a Evei din Rai.
Care este cea mai mare din toate împărățiile care
există?
Cea mai mare este Împărăția lui Hristos. Aceasta este
singura împărăție care crește neîncetat și doar crește fără să se micșoreze.
Cine este eroul principal al dramei lumii în jurul
căruia totul se învârte?
Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru și Mântuitorul Iisus
Hristos, născut de Fecioara Maria și Duhul Sfânt, care a pătimit pe Cruce
pentru noi și a înviat. Biruitorul satanei. Biruitorul păcatului. Biruitorul
morții. Singurul nostru Mântuitor.
Vederea
lui Dumnezeu
-
Sf. Simeon Noul Teolog -
Că ne este cu putință a vedea pe Dumnezeu, pe cât stă
în puterea omului a-L vedea, ascultă-L pe Însuși Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Care zice iarăși:„ Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe
Dumnezeu”[In Mt 5, 8]. Deci ce vei spune la aceasta?
Cel ce și-a curățat inima știe că Dumnezeu poate fi
văzut
Dar știu, cel ce nu crede în bunătățile din mână și nu
râvnește să le primească pe acestea, va trece la cele viitoare și, răspunzând,
va zice: „Da, cu adevărat, cei curați cu inima vor vedea pe Dumnezeu; dar acest
lucru se va petrece în veacul viitor, nu în veacul acesta.” De ce anume însă și
cum va fi aceasta, iubitule? Căci dacă ai spus că Dumnezeu e văzut prin inima
curată, negreșit atunci când va veni curăția, acesteia îi va urma și vederea.
Și dacă ai fi curățit-o cândva pe aceasta, ai fi cunoscut că sunt adevărate
cele zise; dar fiindcă n-ai pus acest lucru în inima ta [FA 5, 4], nici n-ai
crezut că e adevărat, de aceea ai disprețuit și curăția și ai ratat și vederea.
Căci dacă aici este curăția, aici va fi și vederea;
iar dacă spui că vederea este după moarte, vei pune negreșit și curăția după
moarte, și așa se va face că nu vei vedea niciodată pe Dumnezeu prin aceea că
după mutarea dincolo nu va fi în tine nici o lucrare prin care să găsești
curăția.
Dar și Domnul Însuși ce spune? „Cine Mă iubește pe
Mine va păzi poruncile Mele, și Eu îl voi iubi pe el și Mă voi arăta lui” [In
14, 21]. Deci când se va face arătarea Lui? Aici sau în veacul viitor? Evident
că aici. Căci acolo unde este păzirea întocmai a poruncilor acolo este și
arătarea Mântuitorului, și după arătare vine și iubirea desăvârșita.
Fiindcă dacă nu vine aceasta, nu putem nici crede în
El, nici să-L iubim așa cum trebuie; căci scris este: „Cine nu iubește pe
fratele său pe care-l vede, cum Îl poate iubi pe Dumnezeu pe care nu-L vede?”
[1 In 4, 20].
(Simeon Noul Teolog – Scrieri I, p.238-239
CARTEA
FAPTURILOR
-
Sfantul Antonie cel Mare -
Au venit unii din cei întelepti la Sfântul Antonie cel
Mare si au zis catre dânsul: „Cum rabzi, o, Parinte, lipsit fiind de mângâierea
de la citirea cea din carti?” Si a raspuns Antonie catre dânsii: „Cartea mea, o
filosofilor, este firea celor vazute si deschisa îmi este oricând voiesc sa
citesc într-însa”.
Sfantul Antonie cel Mare, Proloagele, Ed.
Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991, p. 439
RATELE
SI GASTELE
-
Sfantul Ambrozie de la Optina -
Mi-a fost daruit un covor cu rate minunat
reprezentate. Regret ca s-a neglijat a se figura pe el si gâste, caci era mult
loc pe covor. Un asemenea gând mi-a venit în minte deoarece însusirile si
comportamentul ratelor si gâstelor dau o buna imagine a patimilor slavei
desarte si a mândriei.
Desi slava desarta si mândria au aceeasi origine si
aceleasi însusiri, ele difera prin efectul lor: slava desarta încearca sa
atraga lauda oamenilor, si de aceea ea se pleaca adesea cautând sa placa
oamenilor, pe când mândria degaja dispret si lipsa de respect pentru altul,
chiar daca este lacoma de lingusiri.
Daca are un aspect agreabil si seducator, iubitorul de
slava desarta se va face frumos; el se va fali ca un gâscan, si aceasta cu
toate ca adesea el nu are decât emfaza (exagerare) si stângacie. Dar daca omul
stapânit de slava desarta nu este nici atragator si nici dotat cu alte
calitati, el va dori sa placa altora pentru a-si atrage laudele si ca un ratoi
va striga: „Adevarat! Adevarat!” (în rusa: tak! tak!) atunci când în realitate
si adevarul adevarat nu este totdeauna astfel (tak). Si chiar daca adesea, în
adâncul lui, nu va fi de acord cu ceva, din lasitate el va cauta sa para ca
este.
Cât despre gâsca, daca ceva nu merge dupa cum vrea ea,
ridica aripile si tipa: „Kaga! Kago!” La fel si omul care este mândru, daca se
bucura de un oarecare credit în cercul sau, adesea va ridica vocea, va striga,
va discuta, va obiecta, va insista asupra propriei sale pareri. Dar daca se
întâmpla ca, într-o asemenea ocazie, acest om bolnav de mândrie nu dispune de
nici o influenta si de nici un drept, el va începe cu o mânie nestapânita sa-i
batjocoreasca pe ceilalti, ca gâsca ce sâsâie clocindu-si ouale. Si daca unul
ca acesta are posibilitatea de a musca pe cineva, credeti-ma, îl va musca!
Începând sa scriu aceasta parabola m-am gândit ca ea
este folositoare tuturor, deoarece slava desarta si mândria ne ating pe toti
într-un fel sau altul. Ori nimic nu împiedica (întârzie) mai mult mersul
duhovnicesti ca aceste patimi. Pretutindeni unde este revolta, dezacord sau
cearta, priviti bine si veti vedea ca, în majoritatea cazurilor slava desarta
si mândria sunt cauza. Tocmai de aceea Apostolul Pavel porunceste: „Sa nu fim
iubitori de marire desarta, suparându-ne unii pe altii si pizmuindu-ne unii pe
altii” (Galateni 5, 26). Pizma, ura si gelozia sunt adesea fiice ale mândriei
si slavei desarte. Sfântul Macarie Egipteanul arata înlantuirea acestor patimi,
cum ele se antreneaza reciproc si cum una o naste pe cealalta. El scrie ca ura
vine de la mânie, mânia de la mândrie si mândria de la iubirea de sine. Si
Domnul arata limpede în Evanghelie ca aceia care fac bine pe acest pamânt
pentru iubirea de slava îsi vor primi plata aici.
Sfantul Ambrozie de la Optina, Staretul
Ambrozie de la Optina, traducere de John B. Dunlop, Ed. Sfintei Manastiri
Polovragi, Polovragi, 1994, p. 123-124
GHEATA
-
Sfantul Inochentie al Odessei -
Oare stiti voi câte legi s-au avut în vedere la
formarea ghetii, iarna? Colea, pe cel mai neînsemnat pârâu, pe cea mai mica
balta, s-a repetat, în forma, ceea ce s-a întâmplat oarecând cu muntii cei
uriasi si la formarea acelor stânci uriase dintr-însii, la care nu te poti uita
fara de mirare si spaimântare! Toate acestea si altele multe sunt de ajuns
pentru a încredinta pe oricine ca haina cea aspra si grea pe care iarna la
venirea sa o arunca în spinarea pamântului pentru a apara de multimea gerului si
de moarte cele încredintate sânurilor lui, desi s-ar parea ca se formeaza la
întâmplare, totusi ea întotdeauna este tesuta de o mâna mult iscusita, dupa un
model si într-un chip de mai înainte hotarât, dupa masura trebuitoare si cu
toate podoabele cu putinta.
Sfantul Inochentie al Odessei,
Intelepciunea dumnezeiasca si rosturile naturii, traducere de patriarhul
Nicodim Munteanu, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 83
AERISIREA
INCAPERII
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
„Cautati mai întâi Împaratia lui Dumnezeu si dreptatea
Lui si toate acestea se vor adauga voua” (Matei 6, 33). Cum, în ce chip sa
cautam mai întâi Împaratia lui Dumnezeu? Iata cum. Daca vrei sa-ti aerisesti
locuinta sau sa te plimbi la aer curat, gândeste-te mai întâi daca propria-ti
inima este sau nu curata. Multi dintre noi doresc sa-si aeriseasca încaperea în
care traiesc (ceea ce este excelent) sau sa se plimbe în aer liber, dar nu se
gândesc ca le este tot atât de necesara aerisirea sufletului si a inimii (o
aerisire, ca sa zicem asa, spirituala, a suflarii de viata) si, traind în aer
curat, îsi îngaduie gânduri murdare, impulsuri indecente ale inimii, vorbe
spurcate si chiar o spurcaciune trupeasca.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 257-258
Formare
sau deformare prin școală și manualele școlare?
-
Arhim. Justin Pârvu -
Școala în paragină
Aici toată ţara este în paragină, iar tinerii noştri
pleacă în lume. De ce? Pentru că în şcoală nu s-a fixat noţiunea de dragoste de
neam şi de ţară. Manualele de istorie sunt cele ale lui Roller şi funcţionează
până astăzi.
Îmi aduc şi acum aminte, când eram mic, în şcoala
primară, cu câtă demnitate şi patriotism ne preda învăţătorul lecţia despre
Mihai Viteazul. Astfel de cuvinte ţi se imprimă în suflet şi îţi insuflă şi ţie
această iubire şi jertfă de neam şi ţară. Aşa mi-a rămas imaginea lui Mihai
Viteazul în vederea mea de copil de atunci, impresia de stăpân, o figură demnă
şi neslugarnică. Aceasta era pentru mine imaginea poporului român – demn şi
neslugarnic. Acum însă istoricii îţi predau altceva, altă variantă istorică sau
vorbesc prea puţin despre domnitorii noştri viteji, special pentru a stinge din
noi orice urmă de patriotism, de jertfă şi onoare. Nu, noi trebuie să fim slugi
şi cerşetori şi în faţa Occidentului, şi în faţa Răsăritului.
Biserica şi şcoala răspund dacă se ridică un neam sau
dacă el se prăbuşeşte
Şcoala, Biserica şi armata ar trebui tot timpul să fie
în mijlocul unui popor – cele trei instituţii care conduc şi sprijină un stat.
În vremurile noastre, care merg spre o destrămare, nu
mai există nicio educaţie în familie, în şcoală, în armată. În şcoală nu mai
există noţiuni despre naţionalism, nu mai există o formare, o temelie serioasă
în viaţa viitorului tânăr în societate. I-au luat locul televizorul,
calculatorul şi toată nebunia asta încât nu mai are timp să se ocupe de
lucrurile de rădăcină ale societăţii. Sunt chiar învăţaţi să nu-şi mai
cinstească eroii.
Odată cu degradarea aceasta, în lipsa unei culturi
istorice serioase şi autentice, sigur că nu se mai ştie nimic. Vă daţi seama cu
câtă jertfă se aruncau tinerii români în lupta de ocrotire a naţiei, a familiei
şi a Bisericii? Dacă tânărului, copilului nu i se spune nici în şcoală, nici în
familie, n-are de unde să ştie, pentru că acest sistem de învăţătură care se
face pe fugă ca să se termine mai repede orele, duce numai la goluri şi iarăşi
goluri. Nu mai există nici modele pe care tinerii să le poată urma.
Biserica şi şcoala răspund dacă se ridică un neam sau
dacă el se prăbuşeşte. Ele au datoria să formeze caractere. Dacă am avea şcoli
confesionale cum au protestanţii care sunt susţinuţi politic şi financiar de
Occident, lucrurile s-ar schimba.
Acum schimbă istoria din manualele şcolare şi îl
îndobitoceşte
De vină sunt şi profesorii care nu cultivă în sufletul
elevului sentimente nobile, sentimente patriotice. Pentru că în fond ce este
patriotismul? Patriotismul este dragostea şi respectul faţă de înaintaşii
noştri, voievozi, eroi şi martiri care şi-au dat viaţa pentru a ne oferi nouă o
Românie puternică. Nu, acum schimbă istoria din manualele şcolare şi îl
îndobitoceşte ca să nu mai ştie românul de unde vine şi încotro se duce.
Acum, istoricii noştri sunt nişte oameni care nu fac
decât să se gudure pe lângă forţa actuală, politică. Noi n-avem nişte istorici
de bază care să taie într-adevăr, necruţător, nelegiuirile şi falsurile
istorice. Noi avem oameni de scurt tiraj politic care nu se complică cu
adevărul istoric. Stau şi ei pe margine şi pândesc un moment politic. Aşa de
prezenţi sunt încât stau şi privesc cum istoria Românilor este scoasă din
manualele şcolare.
S-au măsluit manuale, cărţi, profesori, încât
tineretul acesta e derutat, manevrat, fără personalitate şi demnitate. Nu se
mai predă istoria lui Iorga, lui Vasile Pârvan, se predă istoria după evrei sau
bolşevici.
(Fragmente din cartea Ne vorbește Părintele Justin,
Fundația Justin Pârvu)
BETIA
-
Sfantul Tihon din Zadonsk -
Este betie pricinuita de vin si alte bauturi si este
betie care nu este de la vin, dupa cum se spune: „betie fara vin” (Isaia 28,
1). Se îmbata de la vin cel care îl bea peste masura. Tot beat este însa
socotit si omul care se desfata cu dragostea acestei lumi, cu gândurile desarte
si cu lucrarea faradelegii. Cei care se îmbata de vin nu stiu deseori ce
vorbesc si ce fac, nu au frica si orice fac aproape ca este vrednic de toata
batjocura.
Tot asa si cel ce se îmbata de dragostea acestei lumi
si de alte gânduri ale faradelegii nu stie ce face. Se lauda ba cu una, ba cu
alta, dar toate gândurile si faptele lui îl învinovatesc. Toti mor si nimeni nu
ia nimic cu sine, iar el se îngrijeste de sporirea averii, de extinderea
pamânturilor, de zidirea caselor si de celelalte placeri ale sale, de
dobândirea cinstei si slavei desarte. Si se îngrijeste asa, ca si cum ar trai
vesnic în aceasta lume.
Rea este betia de la bautura, dar cu mult mai rea este
cealalta. Cei care se îmbata cu bauturi alcoolice se trezesc repede, dar cei ce
se îmbata cu dragostea acestei lumi, cu mare osteneala se trezesc. Patima care
traieste în ei si îi face nebuni stârneste în mintea lor nenumarate pricini si
nu-i lasa sa se trezeasca. „Am nevoie de multe pentru sotie, pentru copii si
pentru batrânetile mele”. Dar cinstea si slava, care nu sunt mai prejos decât
bogatia pe care ti-o doresti, la ce îti foloseste? Pentru ce îti trebuie haine
bogat împodobite, case, mese, slugi, cai, trasuri, diamante, briliante si
celelalte desertaciuni?
Sfantul Tihon din Zadonsk, Comoara
duhovniceasca din lume adunata, traducere de rasofora Domnica Talea, Ed.
Egumenita, Galati, 2008, p. 150-151
TRANDAFIRUL
FARA SPINI
-
Sfantul Vasile cel Mare -
Dupa ce Dumnezeu a poruncit: „Sa rasara pamântul
iarba”, a zis: „Si pom roditor, care sa faca rod, caruia samânta lui în el dupa
fel si asemanare pe pamânt” (Facerea 1, 11).
La acest cuvânt, toate padurile s-au îndesit, toti
arborii s-au ridicat iute în sus, cei care în chip firesc se ridica la mare
înaltime: brazii, cedrii, chiparosii, pinii; toate crângurile s-au acoperit
îndata de tufani desi; si asa numitii arbusti, care slujesc la facerea
coroanelor: trandafirul, mirtul si dafinul, care nu erau mai înainte pe pamânt;
toti, într-o clipita de vreme, au aparut, fiecare cu mirosul sau propriu,
deosebiti prin însusiri foarte precise de alti arbusti, fiecare cunoscut prin
caracterul sau propriu. Numai ca atunci trandafirul era fara spini; mai târziu
a fost adaugat spinul frumusetii florii, ca sa avem durerea aproape de veselia
desfatarii, spre a ne aduce aminte de pacat, din pricina caruia pamântul a fost
osândit sa rasara spini (Facerea 3, 18).
Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la
Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1986, p.
124-125
FIECARE
VEDE CEEA CE CAUTA SA VADA
-
Arhiepiscopul Iustinian Chira -
Un copil, niciodata nu observa ca e gol
pâna e inocent. Abia dupa ce îsi pierde inocenta începe sa-si puna mânutele
sa-si acopere trupul. Acesta e rezultatul pacatului. Si-a pierdut inocenta si
de aceea s-a produs un gol interior si de acolo se reflecta si în afara. Un om
duhovnicesc orice semne vede, ca-i îmbracat ori nu-i îmbracat, tot aia e. Nu îl
cauta daca îl vede pe om îmbracat foarte frumos. Pacatosul, în schimb, cu cât e
mai frumos îmbracata o doamna, cu atâta o vede mai goluta si mai atractiva pentru
pacate. Pentru un om matur din punct de vedere sufletesc, al credintei, sanatos
psihic, ori este îmbracat omul, ori nu este îmbracat, nu se sminteste, nu vede
partea negativa. Este asa de frumos omul si îmbracat si dezbracat. Numai în
starea în care ne gasim noi, în starea de decadenta morala ne smintim când
vedem trupul gol. Si de aceea Dumnezeu, pentru ca Adam cazuse într-o stare de
imoralitate, Dumnezeu apoi L-a îmbracat. Chiar Dumnezeu, scrie în Scriptura,
i-a dat îmbracaminte, l-a îmbracat. Pentru ca în starea în care suntem – de
pacatos sau de pacatoasa – atunci este nevoie sa ne acoperim caci altfel
înnebunim. Dar un om sfânt, un om care are o stare înalta de viata spirituala,
nu vede nimic în plus, pentru ca se uita la om, Îl preamareste pe Dumnezeu în
creatura aceasta, se minuneaza când îl vede pe om. Un pustnic care din frageda
copilarie a trait în pustie spune urmatorul lucru: „Când vad o floare”
(pustnicul are aceasta obligatie sa nu-l impresioneze, sa nu se entuziasmeze de
lumea aceasta si pe toate sa le priveasca ca pe o desertaciune pentru ca-s
trecatoare) si atunci acest pustnic spune: „Când vad o floare ma minunez si mi
se înalta sufletul si-l preamaresc pe Dumnezeu care a creat aceasta minune,
floarea aceasta. Când aud o muzica frumoasa, ma minunez si ma înalt sufleteste
si-l preamaresc pe Dumnezeu. Când vad o femeie, o fata frumoasa, ma minunez, mi
se înalta sufletul si-l laud pe Dumnezeu pentru ca a facut aceasta creatura
miraculoasa”. Iata cum priveste un om care este la un nivel moral, spiritual,
sanatos, întreg.
Arhiepiscopul Iustinian Chira, Convorbiri
in amurg, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 149-150
CARCEII
VITEI DE VIE
-
Parintele Ilie Cleopa -
Daca si cârceii vitei de vie ne sunt de
fata, si aceia prin lucrarea ce o fac în vie, mult folos sa ne aduca noua. Daca
si noi de aracii cei duhovnicesti, cu dragostea cea dupa Dumnezeu, ca niste
cârcei ne vom lega si aproape de noi îi vom tine ascultându-le învatatura si
supunându-ne lor întru cele spre mântuire, precum ne învata pe noi marele
Apostol Pavel, zicând: „Ascultati pe mai-marii vostri si va supuneti lor ca
celor ce privegheaza pentru sufletele voastre” (1 Tesaloniceni 5, 12) si
iarasi: „Aduceti-va aminte de mai-marii vostri care v-au grait voua cuvântul
lui Dumnezeu, la a caror savârsire a vietii privind sa le urmati credinta”
(Evrei 13, 7).
Înca sa cugetam ca rodul vitei „veseleste
inima omului” (Psalm 103, 16) si la Cina cea de taina pe vin întru Sângele Sau
l-a prefacut (Luca 22, 20). Si daca spintecata vedem frunza la vie si de la
aceasta pe mestesugul Ziditorului nostru sa-l slavim si sa cugetam cum prin
acoperirea cea cu frunze, pe vatamarile cele din vazduh sa le întâmpine cu
îndemânare, iar prin rarimea spintecarilor frunzei, pe raza soarelui din destul
spre coacerea strugurilor sa o primeasca.
Parintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte despre
minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Episcopiei Romanului si Husilor, Roman,
1996, cap. cap. 4: Minunile lui Dumnezeu din lumea arborilor , p. 38-48
PACATUL
-
Parintele Arsenie Boca -
Parintii au zis ca singura noastra avutie
cu adevarat sunt pacatele. Caci, dupa ei, nu esti proprietarul decât al
lucrului pe care l-ai facut din nimic. Iar împlinind conditia asta, din nimic
Dumnezeu a facut faptura, iar faptura a facut pacatul.
Pacatul nu e o realitate cu suport
propriu, ci sunt ghearele haosului în grumazul realitatii, o pândire a
nimicului care vrea sa înghita toate câte sunt.
Parintele Arsenie Boca, Parintele Arsenie
Boca – mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca,
2002, p. 127
MINUNE
LA COSTIȘA
Maica
Domnului de la Neamț aduce ploaia după procesiune
Mare bucurie în comuna Costișa din Județul
Neamț, unde nu mai plouase de trei luni!
Sătenii erau amărâți pentru că toate
culturile și osteneala de tot anul a mâinilor lor risca să fie compromisă,
datorită secetei cumplite. Faptul că în zonele învecinate tot mai plouase câte
ceva, i-a determinat pe oameni să își pună problema dacă nu cumva din pricina
păcatelor lor, Domnul îi pedepsește cu această secetă. Cu gând de pocăință,
s-au dus îngrijorați la preotul Bisericii Costișa 2, parohia Înălțarea
Domnului, să îi ajute să aducă o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului,
singura care ar putea să-L milostivească pe Domnul pentru iertare și
buna-rodire a pământului însetat, căci: „Toată darea cea bună şi tot darul
desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor”(Iac. 1:17).
După demersurile necesare, Părintele Paroh
reușește să aducă de la mănăstirea Neamț icoana făcătoare de minuni a Maicii
Domnului, cea cu trei mâini (Trihirussa). Sătenii au primit-o cu flori și
bucurie pe Maica Domnului, căreia i-au închinat laude, acatiste și au citit
Psaltirea Maicii Domnului în fața icoanei, timp de 3 zile.
După ce au stropit cu apă sfințită
culturile, în procesiune cu icoana Maicii Domnului, credincioșii erau
încredințați că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu va săvârși minunea în
bunătatea ei, care nu ne lasă niciodată când alergăm la al ei ajutor. Și, într-adevăr,
în timp ce icoana se înapoia acasă, la mănăstirea Neamț, deja la Costișa ploaia
curgea în șiroaie binecuvântate și liniștit uda pământul cel însetat.
Sătenii au mulțumit lui Dumnezeu și Maicii
Domnului pentru această minune și grabnic ajutor, ce ne învață pe noi, toți, că
se dobândește prin pocăință și rugăciune. Și au mai învățat ceva: Ca niciodată
să nu ne punem nădejdea în știință sau în noi înșine, mai mult decât în
Dumnezeu.
Mulțumim familiei Todică pentru relatare
și bucuria împărtășită.
Domnul să le dăruiască rod bogat și
binecuvântat.
Întrebări
capcană din Sf. Scriptură.
-
Sf. Nicolae Velimirovici -
1. Care este prima icoană a lui Dumnezeu
pe pământ?
Prima icoană vie a lui Dumnezeu pe pământ
este omul, Adam.
2. Care sunt cele două păcate de căpătâi
ale lui Satan?
Primul păcat al său este mândria față de
Ziditorul, iar al doilea este pizma față de Adam și Eva din Rai.
3. Care este primul om care a murit pe
pământ?
Dreptul Abel ucis de fratele său Cain.
4. Când a intrat prima dată frica în
oameni?
Atunci când au greșit. Dacă n-ar fi fost
păcatul niciodată, n-ar fi niciodată nici frica în sufletul omului.
5. Care dintre urmașii lui Adam a fost al
doilea răufăcător?
Primul a fost Cain, iar al doilea Lameh.
6. Care dintre oameni a trăit cel mai mult
pe pământ?
Mathusalem care a viețuit 969 de ani.
7. Ce animale nu a luat Noe în corabia sa?
Peștii și toate celelalte animale care
trăiesc în apă.
8. De unde oasele mamuților, ale
elefanților, ale maimuțelor și ale celorlalte animale din ținuturile tropicale
în țările nordice? Precum și scheletele animalelor polare în ținuturile calde?
Apa le-a adus din vremea Potopului.
9. Când au încercat oamenii pentru întâia
oară în istorie să instaureze comunismul împotriva voinței lui Dumnezeu?
Atunci când s-au apucat să construiască
Turnul Babilonului, dar Dumnezeu le-a încurcat limbile și i-a împrăștiat prin
lume.
10. Care dintre frați s-au separat pentru
prima dată fără ceartă și supărare?
Avram și Lot.
11. Cărui om răutatea fraților i-a adus o
mare faimă și cinste?
Iosif, pe care frații l-au vândut în Egipt
iar apoi el i-a izbăvit de foamete. Pronia lui Dumnezeu.
12. Pe care om Dumnezeu l-a omorât din
pricina malahiei?
Pe Onan.
13. De ce a poruncit Dumnezeu să I se
închine întâi născuții și cei întâi născuți din necuvântătoare și prima roadă a
pământului?
Pentru ca oamenii să își amintească de
Domnul Dumnezeul lor și să știe că toți născuții și toate roadele sunt de la
Dânsul.
14. Este oare drept ca copiii să
pătimească din pricina păcatelor părinților?
În natură vedem că atunci când pomul se
strică de la rădăcină, crengile se usucă și frunzele se veștejesc. Așadar să se
păzească de păcat cei ce-și iubesc copiii.
15. De ce poporul evreu adesea cădea în
robie?
Deoarece se lepăda de Dumnezeu și slujea
idolilor.
16. Care sunt cei doi trădători care s-au
săvârșit prin sinucidere?
Ahitofel, trădătorul lui David și Iuda,
trădătorul lui Hristos.
17. Ce l-a scos din minți pe
preaînțeleptul Împărat Solomon să Îi greșească în fața lui Dumnezeu?
Femeile.
18. Care om nu s-a născut, dar a murit?
Adam.
19. Care oameni s-au născut, dar n-au
murit?
Enoh și Ilie.
COPIII
SI MUZICA CLASICA
-
Parintele Serafim Rose -
Copilul care, înca din primii sai ani de
viata, a ascultat muzica clasica de buna calitate si si-a vazut sufletul sporit
de ea, nu va mai fi atât de ispitit de ritmurile crude si de mesajul muzicii
rock sau al altor forme contemporane de pseudo-muzica, pe cât sunt copiii
crescuti fara o educatie muzicala. O astfel de educatie muzicala, asa cum au
spus unii dintre Staretii de la Optina, subtiaza sufletul si îl pregateste
pentru primirea întiparirilor duhovnicesti.
Parintele Serafim Rose, Cantul inimii –
puterea cuvantului si a muzicii (PSR), traducere de Laura Marcean & Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 9
INIMA
OMENEASCA
-
Sfantul Tihon din Zadonsk -
Vezi ca un vas raspândeste acel miros care
s-a îmbibat în el. Asa este si inima omului. Daca are în sine iubirea de
Dumnezeu si de aproapele, atunci ea arata semnele acesteia, caci asemenea sunt
si nazuintele, pornirile, cuvintele, faptele si gândurile ei. Asa precum un mar
se arata a fi bun prin gustul sau, la fel si inima omului se face cunoscuta
prin faptele, cuvintele si purtarea ei. Si precum un cuptor încins de flacari
raspândeste caldura si dintru aceasta se cunoaste, asemenea si inima, fiind înfierbântata
de focul dragostei lui Dumnezeu si a aproapelui, raspândeste caldura milei, a
îndurarii, a rabdarii, a blândetii, vadindu-se prin acestea. Ori, dimpotriva,
cel ce îsi are inima îmbatata de iubirea lumii, se arata prin semnele cele
deopotriva cu aceasta, întrucât la ea cugeta si din aceasta se învata, despre
ea vorbeste si pe aceasta o savârseste. Cel ce iubeste bogatia, cinstea, slava,
placerea si rasfatul, la acestea se gândeste si pe ele le cauta. Asa graieste
Dumnezeu: „Unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta” (Matei 6, 21). Si cu
toate ca multi se straduiesc sa acopere pornirile si faptele lor, cele ce se
ascund înlauntru nu pot fi tainuite, ci se ivesc si sunt scoase afara aidoma
unor bulbuci ce ies din apa, descoperind aerul care se ascundea în adâncime,
sau asemenea chioraitului matelor. „Nu poate pomul bun sa faca roade rele, nici
pomul rau sa faca roade bune”, graieste Domnul (Matei 7, 18).
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in
imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 97
CER
SI TRON AL DUMNEZEIRII
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Cel ce a împodobit cerul cu stele putea
oare sa nu împodobeasca si mai frumos cerul sau duhovnicesc cu Preasfânta
Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu? Cel ce a smaltuit pamântul cu multe si
felurite flori, facându-le sa raspândeasca miresme fara seaman, putea oare sa
nu-si împodobeasca Maica cea dupa trup cu multele si feluritele flori ale
virtutilor, facând-o sa raspândeasca toate aromele duhovnicesti? Astfel Stapâna
noastra s-a facut cer si tron al Dumnezeirii, preaînfrumusetata cu toate
splendorile si cu toate miresmele, mai presus de toate aromele pamântului. O,
daca bunatatea dumnezeiasca m-ar împodobi si pe mine, nerusinatul, pentru
rugaciunile Preacuratei Sale Maici, daca m-ar înmiresma si pe mine, necuratul!
La Dumnezeu, toate sunt cu putinta! „De vor fi pacatele voastre cum e cârmâzul,
ca zapada le voi albi si de vor fi ca purpura, ca lâna alba le voi face” (Isaia
1, 18).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 243
TOATA
SUFLAREA PAMANTULUI
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Toata suflarea pamântului rasufla, adica
nu poate trai fara aer. Toate fapturile rationale si libere traiesc prin Duhul
Sfânt ca si cum ar respira aerul, nu pot ramâne în viata fara El. „Prin Duhul
Sfânt tot sufletul viaza” (Antifon utrenie, glas 4). Nu uitati ca Duhul Sfânt
se afla fata de sufletul vostru în aceeasi relatie ca si trupul fata de aer.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 463
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu