Tehnofobia
lui Platon
Grid
Modorcea, Dr. în arte
08
Decembrie 2024
Oare dacă te cheamă Platon, ai asigurată celebritatea?
Important e să impui un nume, nu să-l iei de-a gata, consacrat. Dar ce greu e
să impui un nume! Dacă ți se dă prin naștere un nume faimos, ca Platon sau
Socrate, bătălia cu viața e pe jumătate rezolvată. Însă și reciproca e
valabilă. A te naște cu un nume consacrat, e grea povară. Iată că Obie Platon
(n. Iași, 1987), un tânăr artist plastic, se bate cu tradiția. El este un
talent solid, putenic, în contrast cu aspectul lui delicat și jovial. Talentul
său puternic nu are nevoie de proptele. Sigur, cu numele de Platon e mai ușor
să defilezi în peisaj. Cel puțin pentru mine, când aud de Platon, mă închin în
fața celui mai mare filosof al antichității și chiar al tuturor timpurilor
(ceilalți filosofi ai lumii mi se par note de subsol la Opera lui Platon). Și
mă întreb, văzând actuala expoziție a lui Obie, „Metus Machina”, de la „Galeria
Kulterra”, oare ce ar zice Platon, filosoful antichității, despre ea? Sigur,
n-ar înțelege ce sunt mașinăriile care invadează imagnile și sufocă omul, dar
s-ar opri la „Solaria”, un fel de dinozaur care pare rupt din alegoria peșterii
lui Platon, un fel de Godzila, ieșită dintr-un gigantic sloi de gheață, care
amintește de era glaciară, și se întreabă unde a văzut Obie un asemenea
monstru? Poate în vis. Sau a fost infleunțat de filmele americane, zicem noi,
fiindcă există în expoziție și un persoanj din celebrul film „Home Alone”, al
cărui cap este prins într-o capsulă. Dar de ce este atât de înfricoșat? Peste
tot, imagini ale unor ființe în stare de spaimă, de alarmă. Relația omului cu
tehnologia te înfioară. O lăcustă gigantică se luptă să scape din lanțurile
care o încătușează. Și ce e spațiul și timpul, cum se dilată și contractă, cum
distrug ființa!
Platon filosoful se bucură poate când vede tabloul
„Mother Nature”, întrunchipată de un cap arborescent de femeie care își astupă
cu palma ochiul drept. Ne vede doar cu un ochi, cu ochiul stâng, exact ca Odin.
Știa Platon de Odin? Obie știe. Știe că Odin și-a scos un ochi, ochiul drept,
să nu mai vadă lumea în care trăim. Mama Natura nu are nevoie de doi ochi ca să
vadă tehnofobia, infernul digitalizat în care trăim. N-am reușit prin nimic să
evadăm. Și Obie ne îngroapă în mașinării dezumanizatoare, prezentate cu un mare
har artistic. Ba realizează și un gigantic tablou de fundal, circa 3/2 metri
numit „Factory”, care pare o ilustrație la filmul „Metropolis al lui Fritz
Lang. Sau la super filmul „Total Recall” cu Colin Farrell. O masă de oameni stă
îngrozită sub o gigantică mașinărie de tăiat capete. E poate o replică la
celebra „Factory” a lui Andy Warhol, considerat Picasso al Americii.
Cu Platon alături, expoziția lui Obie pare mult mai
interesantă și originală. Dacă îl duci în America, Obie are sute de concurenți,
fie în galerii, fie pe ecrane, mai ales în filmele SF, unde tema tehnofobiei
este prioritară, aici însă arta vizionară a lui Obie nu are concurență. Este
unică.
L-am remarcat pe acest magician al artei, la „MoBU”,
primul Târg internațional de artă lansat de „Kulterra”, era și acolo unic,
inconfundabil. Încă nu apăruse tehnofobia, dar viziunile aocaliptoice existau
și îi izolau penelul. Te uimeau portretele la concurență cu Archimboldo,
peisajele humanoide, sofisticate, ca și seria de dualități, totul la limita
fatnasticului mitologic. La „MoBU”, m-a șocat varietatea și forța imaginilor
care îmbinau tendințele de construcție și deconstrucție, pe varii teme. Și-a
lansat acolo și un album formidabil Paintings, în care își expune, în capitole
distincte, o originală dystopie, în stilul surrealiștilor, apropiindu-l de
Victor Brauner și Salvador Dali.
Actuala expoziție, care îl are în titlu pe „Metus”, o
personificare a terorii în mitologia romană și greacă, un fel de replică la
celebra soluție dramatică „deus ex-machina”, din piesele lui Eschil și
Sofocle, nu diferă ca stil, modalitatea
de abordare a desenului și culorii este aceeași, diferă doar tema. Imaginați-vă
un Bosch adus în actualitate, cu o vocație deconstructivistă, dar având aceeași
temă, frica, spaima, angoasele, panica, infernul. Viziunea poate fi apropiată
și de teatrul cruzimii lui Antonin Artaud. În loc de spectre medievale, specte
moderne, tehnologii, varii mașinării, de la mașina de tocat carne la
sofisticate asamblaje digitale și S.F. Numai în filmele S.F. mai există o
asemenea vizune apocaliptică. Obie nu ne oferă nici o soluție, el doar arată ce
însemană tehnofobia, frica de invazia mașinăriilor care au invadat viața omului
modern.
Forța vizionară, prin fantezia de cuprindere
monumentală a lumii în sofisticată expresie artistică, plină de vrajă și
simbol, mă face să-l consider pe Obie Platon un Bosch al artei plastice
românești. Vă îndemn din inimă să vizitați această deosebită expoziție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu