cătălin afrăsinei - cântec despre greul pământului (elisabetei)

 

cântec despre greul pământului

elisabetei

 

 

~*~

 

fiecare weekend fără tine

era și a rămas

ca un ghimpe în inimă

și fiecare zi

și fiecare noapte

și fiecare clipă

toate aveau un singur sens

după care mă dezechilibram

învățasem

mai multe despre sentiment

decât oricare alt profesor de suflet

și despre pierdere

mai mult decât orice broker

începusem

a scrie tratate despre menținerea vieții

prin iluzie

puteam să prezic fenomenele meteo

paralizia

și stările anarhice ale conștiinței

oridecâteori

mă întorceam din ireal în real

acolo departe

iarna începea cu omăt greu

tânjirea către tine

devenise lege a întregului pământ

aici aproape

corbi albi coboară în parcuri și

par a-ți ciuguli din palmă

merg pe urmele pașilor tăi

ca și cum m-aș descompune

mă rup în mii de fărâme

și mă împrăștii

aud

auzi

corbii cum croncăne

suferi și gemi și oftezi

nu știi de mine și eu cred că știi

trăiesc prin voluptatea căderii și-ți aud respirația geamănă

vreau să opresc visul

și

totul devine absurd

până la pierderea sentimentului sărbătoresc al lumii

a oricărei semnificații

din tratatul despre semne al lui umberto eco

frumusețea ta are chip

mandarin

și răsare

în gerul ontologic al ființei mele

care nu se poate explica fără tine

tu

care niciodată n-ai știut ce e greul pământului

și ai vrut să-l înveți alături de mine

 

~*~

cătălin afrăsinei