România
în criză. Qvo vadis, România ?
General
Br. (r) Aurel I. Rogojan
15
Decembrie 2024
Grava tulburare a ordinii constituționale a României
și criza politică generată de anularea alegerilor prezidențiale cu 36 de ore
înaintea celui de al doilea tur de scrutin este o surpriză stategică cu
dimensiuni transcontinentale și implicații majore asupra status quo-ului
Alianței Atlanticului de Nord și al Uniunii Europene.
Surpriza stategică este cota maximală a unei
amenințări de securitate, pe care nu o pot planifica și implementa, dar și
gestiona, decât actori statali sau suprastatali. Așadar, qui prodest ? Cui foloșește, sau cine profită de pe urma
crizei politice pe care o traversează
România ? Aceasta este prima întrebare ajutătoare pe care și-o pun analiștii ,
ori de câte ori lipsesc informațiile și sunt ascunse faptele pe baza cărora să se
poată înțelege, explica și gestiona surprizele politice și crizele induse de acestea.
Iterăm faptul că, Viktor Orban, premierul țării
vecine, care a sesizat și avertizat asupra experimentului „România”, soldat cu
punerea între paranteze a democrației, evident în numele înaltelor și poate
justelor rațiuni de stat prezentate judecătorilor Curții Constituționale, s-a
întâlnit cu președintele ales al S.U.A.,
la două zile după declanșarea crizei, petrecându-și după amiaza de luni, 09 decembrie, cu Donald Trump la reședința
acesuia din complexul Mar-a-Lago, Palm Beach, Florida.
Referindu-se la această întîlnire, ministrul ungar de
externe și al comerțului, Szijjártó Péter a afirmat că „este important ca până
la 20 ianuarie 2025 nimeni din Statele Unite sau din Europa să nu ia o decizie
iresponsabilă care ar putea declanșa procese ireversibile ce ar face imposibilă
instaurarea păcii”. Și a completat: „Săptămâna trecută domnul prim-ministru a
fost în vizită la Sfântul Părinte. Eu am fost la Moscova și la Washington, am
organizat întâlniri și în Malta. Acum am fost în Florida împreună cu domnul
prim-ministru, iar misiunea ungară de pace va continua și săptămâna aceasta cu
alte evenimente, cel puțin două, dintre care unul mâine și altul poimâine”.
Un prim fapt. În timp ce România este cufundată în
criză, iar românii sunt bombardați cu rachetele informaționale, moralmente
letale, lansate de vreo trei posturi de
televiziune, care ar fi fost stipendiate la ordinul milionului de euro fiecare,
Ungaria, deținătoarea președinției U.E., lansează o campanie diplomatică
ofensivă în direcțiile: Vatican, Moscova, viitoarea Administrație a S.U.A. Lipsește Europa, care a fost menționată de
ministrul Szijjártó Péter, alături de
Administrația actuală a S.U.A. , ca suspect rezonabil, fie pentru a-i lăsa lui
Donald Trump ca moștenire un război
mondial cu fitilul aprins, fie pentru a genera o situație excepțională care
să-i suspende instalarea în funcție.
Și o primă observație. Procesele ireversibile la care
se referă ministrul ungar nu ar putea fi declanșate decât de amenințarea lui
Donald Trump la adresa debitorilor europeni ai bugetului NATO. și de
realitatea pericolului ca Europa să fie nevoită să revină la sentimente mai
bune față de Federația Rusă, cu sau fără Vladimir Putin.
Un al doilea fapt. România cu un președinte
„suveranist” ar conveni, în egala măsură , atât lui Donald Trump , cât și lui
Vladimir Putin, dar acesta nu ar fi frecventabil pentru durii Uniunii Europene.
Dovadă că Administrația Biden și partea vizibilă a opiniilor Uniunii Europene
au avut, fără îndoială, rolul decisiv în raționalitatea deciziei Curții
Constituționale.
Și o a doua observație. Dacă la București au apărut
imediat critici ai „subțirimii, neprofesionalismului, derizoriului și
ridicolului” rapoartelor prezentate Consiliului Suprem de Apărare a Țării, la
Washington, dimpotrivă, Departartamentul de Stat al S.U.A. a apreciat
eforturile instituțiilor raportoare, a preluat, amplificat și s-a făcut ecoul
amenințărilor relevate, nu doar prin vocea purtătorului de cuvânt, ci și prin
declarația secretarului de stat, Anthony Blinken. Subsecvent, analiștii de servicu Bogdan
Chirieac și Radu Tudor ( jurnaliști nu
mai sunt de când nu prididesc cu analizele) ne-au dat asigurări că sursele lor
americane le-au permis să ne informeze că serviciile secrete ale marelui nostru
partener strategic au decartat serviciilor noastre secrete tomuri de informații
complinitoare ale propriilor eforturi de decelare și descifrare a Kremliniadei
de instalare a omului Moscovei la Cotroceni. Nu mai vorbim că omnisciența lui
Mihai Gâdea în materie a fost supervizată în direct, chiar din platoul surorii
vitrege a CNN, de Adrian Zuckerman, fost
ambasador al SUA la București, care-i întărea spusele cum că luni, 9 decembrie
, dimineața, ne puteam trezi cu omul lui Putin la Cotroceni.
Ca observație colaterală, nu chiar strict personală:
Unul în plus, la câți sunt, chiar mai
conta ?! Că bine le zicea conu Iancu din
Haimanale „Trădare să fie, dar să o știm” !
Un al treilea fapt. Pragul de aur al politicii externe
a Ungariei. Concluzionând asupra înțelegerilor antamate de Viktor Orban cu Donald Trump, ministrul
Szijjártó a declarat : „(...) vă pot spune că relația politică ungaro-americană
se află în pragul unei epoci de aur.”
Dacă așa stau lucrurile, atunci și Uniunea Democrată a
Maghiarilor din România se află în pragul epocii de aur al împlinirii
aspirațiilor sale politice. Și ca prim semnal, la vreo 20 de ore după victoria
diplomatică a Ungariei la Mar-a-Lago,
Kelemen Hunor a enumerat standardele viitorului candidat la președinția
României: „un om familiarizat cu lumea politică, care este acceptat de toate
partidele şi care poate să stârnească emoţii şi poate să intre într-o dezbatere
politică şi are calităţile necesare pentru a fi preşedintele României”. Sunt
câteva personalităţi de acest gen, dacă vrem să căutăm în zona academică avem
pe Daniel David, profesor universitar, rectorul UBB, nu am vorbit cu el, e
părarea mea personală. Dacă vrem ceva din zona politică putem vorbi de Daniel
Funeriu, de Toader Paleologu, de Crin Antonescu, personalităţi care au şi
capacitatea şi calitatea intelectuală şi calităţile umane, politice. Dar nu am
vorbit cu ei (…) Şi Nicuşor Dan, dar trebuie să fie de acord toată lumea cu
acest candidat”.
Liderul UDMR a mai declarat pentru Radio France
International că Ilie Bolojan, în mod categoric nu este candidatul comun
potrivit. „Este administratorul perfect, dar nu stârnește emoții”. De asemenea,
i-a radiat dintre propozabilii candidați la președinție pe toți cei are sunt lideri de partide și vin din guvernare.
Și o a treia observație. O prezență atât de semnificativă a U.D.M.R.
în „politica mare” și în alte chestiuni care nu țin strict de problematica
maghiarilor din România nu s-a prea întâlnit.
Un al patrulea fapt.
Șicanele, cândva mărunte, din partea Washington-lui la adresa Uniunii
Europene, de genul Kissinger „Dacă
telefonez la U.E. de cine trebuie să
întreb acolo, ca să știu cu cine vorbesc ?!”, ar putea evolua înspre
acute și fisuri ale unității monolitice
occidentale, care să nuanțeze relațiile transatlantice și să rescrie Tratatul
Alianței Atlanticului de Nord.
Grupul de la Vișegrad, cu neatâmpărații unguri și
polonezi, sincopele slovacilor și chiar ale cehilor, s-ar putea consolida ca
grup de opoziție în interiorul U.E., care să polarizeze național-suveraniștii,
excentricii și alți criticii ai
suprabirocratizării și dependenței uniunii de puterea giganților economici
transnaționali.
Și o a patra observație. Pragmatismul economic al lui Donald Trump, ca
model politic, se poate dovedi a fi o sabie cu două tăișuri.
Un al cincilea fapt. Criza politică din România
precede o inevitabilă și profundă criză economică. Guvernarea cu visteria goală și mâna întinsă
cât mai poate continua ? România, rău păstorită și dureros prăduită de fii
rătăcitori, care au înrobit-o și scos la
mezat, la cheremul cămătarilor, a fost, este și nu dă semne de a-și depăși
condiția de pion multicondiționat în strategia jocurilor geopolitice globale. O
strategie pe contribuabilul român nu o
cunoaște, dar ale cărei costuri le
plătește, în avans și fără garanții.
Și o a cincea obsevație. De la George Coșbuc citire.
„Să nu dea Dumnezeu cel Sfânt...”, ca la întrebarea „Quo vadis România?”
poporul să răspundă prin democrație directă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu