DUMITRU ICHIM - COLIND CU PALMIER

 

COLIND CU PALMIER

 

 

~*~

 

De Crăciun

și palmierul de la colțul casei

e la fel de singur ca mine.

''Ce sunt arsurile de pe trunchi?''

îl întreb.

(Acasă-n Moldova

cum ninge prin sat!)

''Sunt urme de frunze,

săruturi de foc,

frunze ce-am fost și-au plecat.''

Ce-aș putea să-i răspund?

De-unde vorba de leac

să-i culeg, să i-o spun?

(Acasă-n Moldova,

ninge chiar și pe prund!)

După un timp.

Adusul aminte îl doare:

''Spune-mi și mie

ce-i aia ninsoare?

Ninge-mi asemeni

cum la voi se ninge-n Ajun.''

Greu nu ne-a fost să fim seară,

și pe mine m-ardeau săruturi de foc.

...se făcea că eram

pe partea cealaltă a lumii...

Florile dalbe, de-a fulgul se joc,

pe partea cealaltă a vremii și-a lumii,

pe luncă, pe gânduri, pe straie...

Am vrut ca să-i ning

înflorindu-mi toți merii Moldovei,

dar din ochi se topeau

florile dalbe pe-obraz șovăind

stropi rotunzi ca de ploaie...

''Singurătatea-i la fel

pe amândouă tărâmurile lumii''

a vrut să zică palmierul,

dar amândoi tăceam

izgoniți din același colind.

 

~*~

DUMITRU ICHIM