Alexandru Bochiş-Borşanu - Vânătoare de filoruși la blocul 333, scara F (pamflet de provincie)

 

Vânătoare de filoruși la blocul 333, scara F (pamflet de provincie)

Col. (r) Alexandru Bochiş-Borşanu

22 Decembrie 2024

 

Chem liftul care era sus la opt iar când se oprește la mine la cinci, se deschide ușa, surpriză, în cabină era Ghiță, vecinul meu, bun amic, om respectuos fost subofițer de grăniceri la Punctul de Trecere cu Ungaria. Fac pasul înapoi, așteptând ca Ghiță să continue coborârea. Îi fac semn să coboare. Dar nu apasă pe buton. Zâmbește!

- Hai intră vecine, intră, că încăpem, nu depășim nici greutatea.

Pășesc în lift, Ghiță îmi zâmbește mai larg. Când era militar activ era mai reținut, dar de când suntem amândoi civili, nu face diferența de grad. Acum, parcă vrea să-mi zică ceva, ceva complice.  Aștept să apese pe buton, dar nu o face.

- Chiar voiam să vă întâlnesc. Aici în lift e perfect, conspirat. Intru în cușcă. Știu că uneori așa făceați și dv. când intrați cu sursa în lift, chiar cu mulți oameni, vă plasa materialul și cobora la etajul următor; aici, acum în doi, nu ne poate intercepta nimeni.

- Da Ghiță, dar dacă nu ai telefonul la tine. Îl ai?

- Da dom´ colonel, e la mine, ultima producție smart.

- Păi Ghiță, ăsta nu numai că ne înregistrează, ne și fotografiază. Dar ce secrete vrei să discutăm? Că acum, de când suntem pensionari, ce mai...

- O să vă surprindă, dar se pare că nu ați ieșit din „în atenția” organului! Că așa se zicea, nu? Și trage Ghiță un zâmbet degajat, frate cu ironia.

- Da așa. Dar nu mai deținem informații secrete, suntem casați, nu în rezervă!

- Nu fiți foarte sigur! Acum ori ce scoateți pe goarnă, cu cine vă întâlniți pe Gugăl, ce ați cumpărat ieri prin Glovo și ce ați mâncat joi, totul se știe. Așa e logaritmul. Ați deschis calculatorul sunteți o foaie deschisă să vă citească oricine.

- Și totuși nu e absolut totul știut despre „cine e persoana”? Sunt și puncte albe din CV-ul unui om. Eu, am mai multe părți „construite” pentru a înclina balanța într-o parte, așa se cerea și așa au rămas. Dar, zic, apasă Ghiță butonul să coborâm și mai vorbim după ce rezolvăm misiunea în curs.

- Chiar voiam să vă întreb unde mergeți? Că am ceva de discutat cu dv.

- Ghiță eu mergeam să-mi iau o revistă din poștă. Mi-a comunicat un amic din București că mi-a apărut un articol într-o revistă și mi-a trimis-o.

- Și eu vă invit la o cafea aici jos la Delicia. Citim articolul, bem cafea și vorbim.

- De acord Ghiță, dar dacă e ceva „nedestinat publicității” lași telefonul acasă. Plusez eu pentru a intui cam ce vrea să discutăm „secret”.

Și Ghiță fără altă comandă apasă pe buton, dar pe opt, nu la P - parter. Și explică.

- Chiar e ceva confidențial, așa că depun smartul acasă și coborâm. Așa face.

Eu ridic revista de cutia poștală, o frunzăresc pășind spre Delicia. Intrăm, se vede treaba că Ghiță era client frecvent că îi spune pe nume chelnăriței, care ne întâmpină cu „bună ziua – poftiți luați loc”, cu accent unguresc. Nu greșesc.

- Bună Moarika, salută Ghiță imitând o fonetică maghiară. Două capucino leany.

Ne așezăm la masa de lângă geam. Zâmbitori fără stressul cu alegerile. Eu nu fusesem la vot. Toți candidații îmi păruse incompatibili cu asemenea responsabilitate.  Miroase a ciocolată și vanilie. Plăcut. Și brusc, Ghiță atacă frontal!

- Dom´ colonel, vorbiți rusă? - mă surprinde Ghiță cu întrebarea. Eu derutat total! Nu realizam unde bate. Ghiță îmi rânjește, văzându-mi grimasa de mirare.

-. Ghiță nu te înțeleg ...

-. Răspundeți-mi numai și apoi o să înțelegeți.

- Niet! E singura materie la care am rămas corigent în 22 de ani de școală.

- Deci știți rusă, că nu vă trecea dacă nu ați fi învățat-o! E logic, nu!

Mă las provocat de Ghiță și ca de obicei, reacționez spontan, sar să mă apăr.

- Ghiță eu îi urăsc de când eram mic, de când ne-au ocupat în octombrie 1944. Și intrând în jocul lui Ghiță continuu aproape inconștient. Măi, în 13 octombrie 1944 au intrat la mine în comună, aveam trei ani, iar mama striga: vin rușii, vin rușii și nu am apucat să fugim în adăpost. Ne-am închis în casă, mama m-a luat în brațe și priveam de după perdea. Am văzut cu ochii mei când peste drum la badea Gyuri i-a scos vaca din poiată și au înjunghiat-o cu baioneta, apoi au sărit mai mulți ruși și au despicat-o și hălcuit-o, au făcut foc în mijlocul ocolului și au fript carne de vacă pe jar și mâncau ca sălbaticii. Noroc că spre seară au plecat. Criminali!

Ghiță nu scotea un cuvânt. Ca să-l conving că urăsc rușii îi mai adaug o poveste.

- Măi Ghiță, de la mama am învățat că rușii sunt dușmanii românilor, când eram sus pe deal în Pădurice la sapă, îmi explica cu lacrimi în ochi că rușii ne-au furat  parte din țară Basarabia și cânta „Basarabie frumoasă pregătește-te mireasă / că-ți aducem pețitor / Sfântul nostru Tricolor.” Mama îi ura rău de tot. Începusem să prind și eu din melodia cu Basarabia. Iar mama mi-a atras atenția. „Copile, să nu cumva să cânți pe la școală că vine duba neagră și te ia.”  Văzusem tot de după perdea când a venit duba neagră și le-a răpit pe călugărițele lui Ghistin, mamă și fiică, motivul l-am aflat când am ajuns mare, că erau din Ordinul călugăresc Iezuit, interzis de bolșevici în România.

Stop! Spontan realizez că Ghiță m-a băgat pe un canal de exploatare în orb. Am mușcat. Dar și râd în sinea mea, cum acest Ghiță mi-a penetrat voința. Reacționez.

- Halooo! Ghiță dar unde vrei să ajungi! Ce-i cu întrebările ăstea? Ghiță! Și întind arătătorul spre pieptul lui în semn amenințare, că sunt afectat. Spune!

- Vai, vai, dom´ colonel, nu știți? E vânătoare de filoruși!

- Ghiță, tu ești serios? Ce-s prostiile ăstea? Filoruși! Asta-i bună! Dar îl privesc sever și îi dau de înțeles că aștept un răspuns serios, detaliat.

- Dom´ colonel de când a ieșit pe locul întâi acest filorus la alegerile prezidențiale s-a declanșat o vânătoare de filoruși. Mă mir că nu știți! Credeam că sunteți instruit.

- Instruit! De cine, de ce? Ghiță mă supăr. Zi tot Ghiță, zi ce și cum!

- Pe mine m-a chemat vecinul, domnul colonel Șandor de la doi, fostul meu șef de la grăniceri, și mi-a spus că avem misiune să descoperim filorușii de pe scară. Și mi-a dat mie sarcina să mă ocup de dv. Știa că suntem în relații bune. Mi-a zis; „de Secu te ocupi tu, știu că ești în relații bune, că îi duceai Kent pe vremuri” .

- Și tu Ghiță ai acceptat fără ezitare? M-ai trădat!

- Vă spun cinstit că m-a deranjat, dar nu l-am refuzat, a fost șeful meu, dar în final vă spuneam că „am sarcini”! Ce, nu știu eu când eram militar ce misiuni aveam!

- Și tactica de atac! E inițiativă proprie?

- Nu, m-a inițiat șefu´: „întâi vezi dacă știe limba rusă, că filorușii toți știu. Sau chiar  sârbește, că tot limbă slavă este!”

- Atât? Hai Ghiță, să nu-mi spui că asta a fost tot!  Leapădă-te de Satana! Și îi zâmbesc  complice, că îl înțeleg de misiune primită, din ordinul șefului.

- Ce nu știți dv. ?! O instruire adecvată: dacă ați fost în URSS, în Rusia, dacă aveți legături cu ruși, dacă ați citit literatură rusă, dacă aveți rude în Basarabia, etc.

- Apropos! Șandor, colonelul, știe limba rusă?

- Dom´ colonel a lucrat la Ungheni, era obligat să știe, aici la granița de Vest e de vreo cinci ani; știți și dv. de când s-a mutat pe scara noastră.

- Și ce vei scrie în „raport de investigații” ? Că sunt filorus sau nu! Că dacă am luat corigența înseamnă că vorbesc rusa.

- Știți ceva! Spuneți-mi ce să ciripesc, că nu scriu, nici chiar așa.

- Dar Ghiță, fii sincer de-a cui e Șandor ăsta? De-a lui Biden sau a lui Putin?

- Dom´ colonel, v-am spus doar că a fost șef de tură la Ungheni, era frate cu rușii, vorbește rusă și ucrainiană, cred că și poloneză. În engleză nu l-am auzit grăind.

- Bănuiești că e rusofil? Mai ai și alte argumente? Ce spui era firesc.

- Atunci de ce l-au mutat în Vest ? Că acolo era printre cei utili, dacă ne gândim doar la limbile slave ce le fluieră. Ah! Încă una. M-a îndemnat să votez cu ăsta de zice media că e filorus. Am discutat și altă dată cu el despre ruși. Zice că Putin la rădăcini e român! Că se numea Putină. Că în Moldova mulți poartă acest nume.

- Ghiță, Ghiță! Ajunge, gata m-ai convins. Hai să vedem ce găvărești în raport.

- Ziceți, eu bag la cap și deșert tolba la șefu´ în ogradă. Și zâmbește complice.

- În primul rând îi vorbești că ești prieten cu mine, că ai primit ultima carte cu dedicație pe care am scris-o, că beau votcă Stalinskaia, că vorbesc limba rusă. Ceva mai dificil, trebuie găsit un moment, să-i spui de contactele mele cu niște ruși și atunci scoți din buzunar o hârtie pe care ți-ai notat numele lor.

Zici: „șefu´mi-a pomenit și două nume de ruși cu care a avut relații, și atunci m-am scuzat și am plecat la toaletă, și le-am notat, uitați aici” ! Și-i dai biletul.

Ce e drept e drept, eu chiar cunosc doi ruși, destul de bine, așa că notează-ți-i: Alexei Ivanovici și Makar Devușchin. Iți spun și ție. Primul era un pierde vară, era un aventurier, jucător de ruletă și poker prin cazinouri, un tip șarmant, volubil, știa limbi străine, plăcut femeilor. Spera că odată tot va da lovitura la un câștig fabulos și se va îmbogăți. Îți dai și tu seama în ce condiții l-am cunoscut.

Apoi Makar Devușkin, ce să-ți zic? Era un funcționar inferior într-o gubernie, un om scăpătat, fără familie și fără perspectivă, care trăia de pe o zi pe alta cu speranța că va reuși cândva să-ți întemeieze o familie. Nu putea fi folosit pe profil dar era bun de răspândit zvonuri  și dat exemplu la prieteni „că așa nu”.

Apoi Ghiță te scuzi, că tu nu ești chiar expert în Internet și nu ai putut aborda tema influenței prin aplicațiile de pe Net, dar ești convins că le folosește.

Concluzia ce trebuia rostită de Ghiță: Borșanu e filorus, poate chiar influiencer și postează pe „TikTok” mesaje antidemocratice, antieuropene și vrea ieșirea din N.A.T.O.!

Misiune: toate mijloacele pentru fi oprit să meargă la vot!