joi, 23 ianuarie 2014

„Nicolae C. Paulescu - între ştiinţa vieţii şi metafizica existenţei”


Lansare de carte la Biblioteca Naţională a României



            La cumpăna anilor 2013-2014, mai precis la 12 decembrie, sub cupola Bibliotecii Naţionale a României în sala de conferinţe „Mircea Vulcănescu” s-a desfăşurat un eveniment cu adânci semnificaţii pentru ştiinţa şi cultura poporului nostru şi anume lansarea cărţii „Nicolae C Paulescu-între ştiinţa vieţii şi metafizica existenţei” apărută la editura PIM Iaşi, autor dr Valeriu Lupu – doctor în ştiinţe medicale.
Într-un cadru deosebit de elevat, în prezenţa unui public avizat, evenimentul avea să readucă în actualitate una din cele mai mari personalităţi ale ştiinţei româneşti, omul care prin munca lui de excepţie avea să deschidă drumul tratamentului uneia dintre cele mai redutabile boli - diabetul zaharat - prin descoperirea hormonului antidiabetic. Ceea ce distinge personalitatea marelui Paulescu în lumea ştiinţifică este faptul că, dincolo de aşezarea medicinii pe baze ştiinţifice prin introducerea principiului cauzalităţii împreună cu mentorul său Etienne Lancereaux, abordează viaţa omului şi destinul său ca fiinţă vieţuitoare sub aspect filosofic, sociologic, teologic şi istoric, ceea ce îl plasează în rândul elitelor gândirii epocii sale la nivel european şi nu numai.
            Manifestarea a fost organizată de inimosul colectiv al Bibliotecii Naţionale condus de directorul instituţiei, doamna conferenţiar dr. Elena Târziman, o personalitate de înaltă ţinută intelectuală şi academică care, în cuvântul de deschidere, avea să sublinieze importanţa evenimentului sub aspectul evocării personalităţii savantului Paulescu şi a strădaniei autorului cărţii în al prezenta în adevărata sa dimensiune şi pe înţelesul celor care nu sunt în domeniu, ceea ce înseamnă foarte mult pentru percepţia publică a operei savantului.
Prin structura sa, avea să sublinieze distinsa gazdă, cartea oferă un expozeu complet al personalităţii savantului român, analizându-i opera în întreaga sa complexitate, pentru că Paulescu, dincolo de domeniul mai îngust al cercetării ştiinţifice, a fost un mare gânditor în domeniul filosofiei, sociologiei, psihologiei, teologiei şi istoriei, domenii pe care le-a abordat din perspectiva realităţilor biologice ale omului cu proiecţie însă în evoluţia lui istorică.
Un moment deosebit în derularea evenimentului l-a constituit cuvântul academicianului Constantin Ionescu Târgovişte în calitatea sa de fost director al Institutului de Diabet şi Boli de Nutriţie N. C. Paulescu Bucureşti, una din cele mai active personalităţi care s-a remarcat în odiseea restabilirii adevărului privind rolul pe care l-a avut Paulescu în descoperirea insulinei.
Dincolo de aprecierile legate de carte, distinsul om de ştiinţă avea să relateze multe din întâmplările şi greutăţile pe care le-a întâmpinat în restabilirea adevărului privind locul şi meritele savantului român în domeniul ştiinţelor medicale, a priorităţilor absolute care-i aparţin şi care au contribuit decisiv la progresele de care se bucură medicina zilelor noastre.
Într-adevăr restabilirea locului  şi rolului savantului român în panoplia valorilor naţionale şi universale ale ştiinţei a însemnat o adevărată odisee, în care domnia sa a avut un rol deosebit alături de savantul scoţian Jan Murray, prof Emil Crăciun, prof Ion Pavel, prof Iulian Mincu, dr Constantin Angelescu, prof Alfred Rusescu, prof Ştefan Milcu, preşedintele comitetului Nobel Arne Tisselius, reuşind în cele din urmă să demonstreze furtul intelectual al secolului XX pe care l-au comis membrii comandoului canadian de trist renume; Banting, Best, Macleud şi Collip, prin însuşirea frauduloasă a descoperirii paulesciene.
Facem remarca că profesorul Constantin Ionescu Târgovişte prin poziţia sa, prin preocupările şi realizările sale în domeniul diabetologiei şi cu deosebire în restituirea personalităţii lui Nicolae C Paulescu pentru ştiinţa românească şi universală, este la ora actuală cea mai autorizată persoană în măsură să abordeze din punct de vedere ştiinţific meritele şi locul gândirii paulesciene în cultura noastră, ceea ce a făcut ca alocuţiunea sa să fie urmărită cu deosebit interes.
De altfel cartea domniei sale întitulată „Insulina, descoperirea medicală a secolului aparţine românului N. C. Paulescu” este un reper în abordarea ştiinţifică a operei paulesciene.
În continuare autorul cărţii, dr Valeriu Lupu, începe printr-o mărturisire de suflet când afirmă public că descoperirea universului paulescian îl datorează unei personalităţi de excepţie a biblioteconomiei româneşti, Constantin Emil Bucescu, cel care avea să-i ofere la sfârşitul anilor 90 ai secolului trecut o carte vestejită de trecerea timpului, întitulată „Fiziologie Filosofică” editată în 1944 de Vasile Trifu (colaboratorul şi primul biograf al savantului Paulescu), care conţinea între coperţile sale o lume şi o gândire de-a dreptul fascinantă.
Acestui moment avea să-i urmeze cartea profesorului Constantin Ionescu Târgovişte evocată mai sus apărută la editura Geneze în 1996, fascinantă la rândul ei prin dramatismul drumului către descoperirea pancreinei (insulinei) şi lovitura morală primită de marele nostru savant generată de furtul descoperirii sale, dublată de acordarea cu o grabă suspectă a premiului Nobel comandoului canadian în anul 1923. De altfel o recenzie a acestei cărţi se va regăsi în cartea prezentată.
Al treilea moment va fi o carte apărută în 2010, scrisă de o echipă de detractori ai marelui nostru savant care, motivaţi (pretind ei) de câteva scrieri antisemite, nu numai că denigrează de o manieră grotescă pe omul  Paulescu, dar minimalizează şi contestă valoarea şi meritele omului de ştiinţă Paulescu. Pornind de la aceste trei momente autorul va încerca să surprindă personalitatea savantului Paulescu în cele patru ipostaze ale sale; om de ştiinţă, dascăl, medic şi gânditor în domeniul filosofiei, biologiei, sociologiei, teologiei şi istoriei, şi să reproducă universul fascinant al gândirii paulesciene.
De o corectitudine şi o acurateţe desăvârşită, dotat cu o inteligenţă ce uimeau contemporanii, preluând şi dezvoltând de la maestrul său Etienne Lancereaux principiul cauzalităţii în abordarea fiziologică şi fiziopatologică a patologiei umane, Paulescu va reuşi să descifreze fiinţa umană de o manieră exhaustivă, demonstrând că dualitatea materie spirit este o realitate, că energia vitală care animă morfologia şi fenomenologia vitală către o finalitate predestinată oricărei fiinţe vieţuitoare sunt evidenţe către care conduce orice aprofundare fiziologică.
Stăpânind la perfecţie cele trei modalităţi de cercetare; logica ştiinţifică, raţionamentul prin analogie şi experimentul de laborator Paulescu ajunge, dincolo de cele 22 de priorităţi absolute recunoscute ca aparţinându-i nemijlocit în domeniul cercetării ştiinţifice, să realizeze acea punte între ştiinţă şi religie, între materie şi spirit, ca dualitate de necontestat în existenţa concretă a fiinţei umane, ceea ce l-a făcut pe Nicolae Mladin (viitorul mitropolit al Transilvaniei) să afirme în anii 30 ai secolului trecut că „Paulescu a reuşit să demonstreze cu instrumentele ştiinţei sale adevărul evangheliei”.
De altfel el însuşi afirma în monumentalele sale cursuri că „existenţa unei fiinţe atotputernice şi infinit înţelepte este termenul sublim la care conduce fiziologia”. Dincolo de abordările sale care contraziceau realităţile epocii în care a trăit, în care materialismul ateu şi evoluţionismul darwinist aveau să conducă la dramaticele evoluţii politico-militare ale secolului trecut, între care comunismul şi nazismul vor lovi cumplit fiinţa umană în tot ce are ea ca sacralitate, Paulescu va reuşi să găsească şi să evidenţieze cauzele acestor situaţii în însăşi structura şi comportamentul fiinţei umane care, prin natura sa este conflictuală, propunând în acelaşi timp remedii de bun simţ, remedii ce se regăsesc în moralitatea creştină şi nu numai.
Cartea de faţă, prin structura sa încearcă o prezentare a savantului în toată complexitatea personalităţii sale, preluând ideile şi viziunea sa despre lume şi viaţă şi urmărindu-le evoluţia şi în perioada postpaulescu. Ceea ce este reconfortant în acest demers este faptul că viziunea paulesciană se confirmă în totalitate, atât prin evoluţia ştiinţei cât şi sub aspectul evoluţiei gândirii filosofice şi sociologice, atestând şi prin proba timpului genialitatea gândirii sale.
În cuvinte apreciative prof dr Mircea Regneală, o autoritate în domeniul biblioteconomiei româneşti, face un elogiu ţinutei pe care o are cartea, începând cu coperta care prin monumntalitatea catedralei sugerează măreţia şi unicitatea operei paulesciene, personalitate care prin exemplaritatea vieţii sale aproape ascetice avea să marcheze gândirea epocii sale. În egală măsură are cuvinte de apreciere privind stilul exprimării, calitatea scriiturii şi maniera de expunere a principalelor repere ale operei savantului român care sunt prezentate cu claritate şi de o manieră accesibilă.
Domnia sa crede că asemenea cărţi contribuie la păstrarea şi afirmarea identităţii noastre în tot ce are ea mai valoros şi autentic.
În acelaşi sens se va exprima în cuvântul său şi domnul Gheorghe Sărac (interpret de romanţe şi eminescolog) care face o paralelă extrem de reuşită cu destinul eminescian, a cărui fascinaţie a resimţit-o atunci când i-a pătruns muzicalitatea versului prin interpretarea romanţelor pe versurile poetului Eminescu, ca şi a altor mari poeţi (Alecsandri, Coşbuc, Goga).
Ca şi Eminescu, Paulescu va cunoaşte drama unui destin potrivnic, caracteristic creatorilor de geniu, care avea să-i urmărească pe fiecare în felul său atât în timpul vieţii cât mai ales postum. El însuşi ancorat în odiseea restabilirii adevărului despre golgota eminesciană, Gheorghe Sărac vede în această carte o contribuţie importantă la ceea ce înseamnă restituirea valorilor noastre naţionale, prea mult blamate de neaveniţi şi diletanţi.
Pentru că şi Eminescu, întocmai ca şi Paulescu a avut şi continuă să aibă detractorii săi.
În încheiere moderatorul evenimentului, doamna director Elena Târziman subliniază reuşita şi calitatea manifestării prin contribuţia vorbitorilor şi receptivitatea audienţei, lansând invitaţia şi la alte manifestări de acelaşi nivel, pe care instituţia pe care o conduce le oferă cu generozitate, într-un spaţiu în care adevărata cultură este la ea acasă.
La sfârşitul manifestării autorul cărţii a oferit gratuit celor prezenţi cărţi cu autograf şi a primit din partea profesorului Constantin Ionescu Târgovişte monumentalul „Traite de Physiologie Medicale”  a lui Nicolae C Paulescu, la a cărui apariţie în 2010 domnia sa a contribuit efectiv şi decisiv, carte ce apare sub egida Academiei Române, deasemenea ultima sa carte „Istoria neuropatiei diabetice în România” apărută sub egida Societăţii de Neuropatie Diabetică la editura Sănătatea Press Group, o excelentă monografie cu temă iatroistoriografică în care personalitatea lui Paulescu se regăseşte alături de istoria institutului care-i poartă numele, ca şi istoricul unor preocupări ştiinţifice legate de diabet.

Profesor Valentina Lupu – C. C. D. Vaslui
Dr. Vasile Valeriu Lupu – U. M. F. Iaşi









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu