Geniul rău al educației din România

Ecaterina Andronescu,

sau geniul rău al educației din România anilor 2000-2016

Numele Ecaterinei Andronescu va rămâne inseparabil legat de cea mai catastrofală perioadă din istoria învățământului românesc: perioada anilor 2000-2016, în care acest politician, actualmente figurând în fruntea listei candidaților PSD pentru Senat, a fost ministru al Educației (în total aproape 4 ani), deputat (8 ani), senator (8 ani), președintă a Comisiei de învățământ a Senatului (4 ani), Rector al Universității “Politehnica” București (8 ani), Președinte al Consiliului Național al Rectorilor (8 ani). Redăm mai jos câteva din performanțele negative ale acestei cariere cu adevărat ieșite din comun prin nocivitatea ei.

1. Primul mandat de ministru al Educației (2000-2003). Începând cu 2001, a sprijinit extinderea fenomenului fabricilor de diplome din universitățile private, anulând obligativitatea autorizării lor pentru învățământ la distanță și fără frecvență, în condițiile existenței autorizațiilor acelorași specializări pentru forma de zi. La finalul acestui mandat, Ecaterina Andronescu dă școlii românești lovitura decisivă, ale cărei efecte perverse continuă să se facă simțite din plin până astăzi: a făcut să dispară, începând cu 2004, cele două examene care reglementau trecerea de la gimnaziu la liceu. Ambele examene, cel de Capacitate și cel de admitere în licee, au fost înlocuite cu actuala Evaluare Națională, deschizând porțile liceelor pentru absolvenții gimnaziilor fără nicio limită inferioară de medie, inclusiv cu note de 1,5 sau 2 și închizându-le drumul spre școala profesională și spre o carieră răspunzând cerințelor pieței de muncă.

2. Al doilea mandat de ministru al Educației (2008-2009). Ecaterina Andronescu desființează rețeaua școlilor profesionale (numite până atunci de “Arte și Meserii”), măsură care, conform datelor oficiale, a condus la abandonarea studiilor de către cel puțin 10% din absolvenții clasei a VIII-a, precum și la direcționarea către licee a unor absolvenți care nu întrunesc condițiile cerute de această treaptă de instruire.

3. Subminarea examenului de bacalaureat. Continuându-și politica populistă de captare a simpatiei publice prin coborârea ștachetei exigențelor la toate nivelurile, în 2011 a inițiat un proiect de lege destinat, după propriile estimări, să permită înscrierea în universități a 100 000 de absolvenți de liceu care, datorită desființării pragului de intrare în licee prin amintita “reformă” din 2004, nu promovaseră examenul de bacalaureat.

4. Al treilea mandat de ministru al Educației (2012). Pentru a scăpa de acuzația de incompatibilitate formulată de ANI, Ecaterina Andronescu promovează ordonanța de urgență a guvernului Ponta, prin care este eliminat art. 215 din Legea Educației Naționale, prevăzând incompatibilitatea funcțiilor de rector și parlamentar, sau rector și lider de partid. În același mandat, Andronescu și-a compromis grav onoarea de profesor și om de știință, implicându-se masiv în apărarea șefului său direct Victor Ponta, căruia în calitate de ministru ar fi trebuit să-i retragă titlul de doctor obținut pe baza unei teze despre care Președintele Consiliului General al CNATDCU, Marius Andruh, declara atunci că a fost analizată pagină cu pagină, constatându-se că 85 dintre cele 307 de pagini sunt copieri fără indicarea sursei, foarte ușor de detectat.

5. Președinte al Consiliului Național al Rectorilor (2004-2012). Ajunsâ în această funcție de control al sistemului universităților românești, a promovat activ politizarea acestuia, scăderea standardelor de calitate și proliferarea instituțiilor care scot pe bandă rulantă studenți slab pregătiți, sortiți să îngroașe rândurile beneficiarilor de ajutoare de șomaj.

6. După expirarea celor două mandate de Rector (2012-2016). În scopul menținerii abuzive a influenței personale ca președinte al Senatului Politehnicii bucureștene, a susținut alegerea ca Rector a colaboratorului său Mihnea Costoiu, un doctorand al acestei Universități, care în primăvara acestui an a fost reales în această funcție, fără concurent și (tot) fără doctorat, aducând grave prejudicii de imagine acestei prestigioase instituții.

7. În centrul scandalului Microsoft. În noiembrie 2014, la cererea procurorilor DNA, Senatul a aprobat cererea de începere a urmăririi penale în dosarul în care, alături de alți 8 miniștri ai guvernelor Năstase și Boc, doamna Andronescu este acuzată de abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influență și spălare de bani, prin achiziționarea de la firmele Compaq și Siveco de servicii și produse la prețuri peste valoarea pieței (licențe cu 30-40% mai scumpe, calculatoare și produse software la prețuri cu până la 50% mai mari).

Bilanțul celor 16 ani de destructurare a învățământului românesc: Rata abandonului școlar ajunsă la 19%; încadrarea, în urma ultimelor teste PISA, a 42% din absolvenții de gimnaziu în categoria analfabeților funcționali; o piață a muncii cu grave dezechilibre provocate de desființarea școlilor profesionale; rata de succes la bacalaureat de doar 50%, după eliminarea fraudelor tolerate de echipa Andronescu; proliferarea plagiatelor și a imposturii intelectuale în sistemul de învățământ superior; adâncirea declinului învățământului gimnazial și liceal; subfinanțarea cronică și ilegală a învățământului și a cercetării; agravarea climatului de nemulțumire și demotivare în rândurile profesorilor și elevilor.

Am enumerat, cred, suficiente motive pentru care, în calitate de fost cadru didactic al Politehnicii asociate în prezent cu numele doamnei Andronescu și de cetățean interesat de problema vitală a învățământului, consider că această persoană n-ar trebui să mai joace, pentru încă un ciclu electoral, rolul pe care, spre răul școlii românești, l-a jucat fățiș sau din umbră în ultimii 16 ani asupra destinelor Educației.

                                                                                                         Mihnea Moroianu