"in stransoarea economicului proptit in politica..."

Eleonora Cioran, versus Gabriel Liiceanu

Literatura/cultura, in stransoarea economicului proptit in politica se mai si razvrateste, uneori... (Sursa: C&MI)

Eleonora Cioran a răspuns acţiunilor agresive pe care domnia sa consideră că Gabriel Liiceanu le-a îndreptat în mod direct asupra sa, şi ca rezultat al mercantilismului acestor acţiuni, asupra prestigiului şi operei lui Emil Cioran.

Redăm mai jos scrisoarea Eleonorei Cioran (cumnata lui Emil), publicată de Jurnalul.ro:

Răspuns domnului Gabriel Liiceanu

Fiind recomandat ca unul dintre cei mai buni discipoli ai lui Constantin Noica, naşul nostru, te-am primit în casă ca prieten. Nu înţeleg agresivitatea dezlănţuită asupra mea. Te-a supărat faptul că eu sunt legatar universal al lui Aurel Cioran şi reduc cumva beneficiile tale? Cred că niciun scriitor nu şi-a permis ceea ce ţi-ai permis dumneata.

Aceasta îmi aduce aminte de o povestioară pe care o spunea Constantin Noica. Era vorba despre un acrobat care evolua pe o sârmă, atent să-şi menţină echilibrul. În plin spectacol, el vede jos un cetăţean cu o tavă, adunând banii privitorilor. La sfârşit, ajungând jos, acrobatul a constatat că cetăţeanul care strânsese banii spectatorilor dispăruse. Cam aşa mi s-a întâmplat şi mie, singura Cioran în viaţă. Profitul după opera filosofului Emil Cioran a fost luat de Gabriel Liiceanu, Laurence Tacou şi Simone Baulez. Nicidecum de mine. Şi tot tu eşti revoltat, aruncând injurii inadmisibile, până şi în ultima carte cu cele 27 de interviuri. Cum este posibil să falsifici neîncetat adevărul, fără să te jenezi? Oare nu ţi-au ajuns beneficiile importante dobândite? Conform dorinţei lui Emil şi Aurel Cioran, din aceste beneficii trebuia să dai două burse anual unor studenţi săraci. Ai dat câteva burse sporadic, fără un bilanţ declarat al veniturilor din tipărirea operei lui Emil Cioran. În plus, ai afirmat mincinos că şi eu beneficiasem din acest profit.

Lumea a început să se lămurească cine este marele scriitor Gabriel Liiceanu, care a beneficiat de burse în străinătate, în timp ce foarte mulţi intelectuali erau închişi în temniţele comuniste. Mai mult, ai primit de la domnul Silviu Brucan Editura Politică. În ce calitate, domnule Gabriel Liiceanu? Pentru care merite?

Mai recent, revoltătoare a fost reacţia pe care ai avut-o la apariţia, în cadrul Academiei Române, a operelor scrise de Emil Cioran în România. Este cea mai frumoasă ediţie pe care eu am văzut-o cu creaţia cumnatului meu. Este o ediţie de lux, excelent elaborată. Mulţumesc Domnului Academician Eugen Simion şi cercetătorului Marin Diaconu pentru realizarea lor. În loc să te bucuri şi să apreciezi această realizare editorială de excepţie, ai trimis avocaţi, pretinzi fără jenă despăgubiri materiale descurajante, convins fiind că numai dumneata ai dreptul să publici opera lui Emil Cioran.

În realitate, afară de biografia lui Emil Cioran, nu ai pătruns în profunzimile operei lui. Nu ai participat timp de 20 de ani la analiza operei lui Emil Cioran, căci la Colocviile Cioran de la Universitatea din Sibiu, organizate de profesorul Eugene van Itterbeck, ai participa fugitiv şi întâmplător. Filmul făcut de tine cu Sorin Ilieşiu este după mulţi un "film necioplit, banal, primitiv, cu aspecte de modern, un eşec”. În mod evident, nu aţi pătruns în opera lui Emil Cioran.

Scrisoarea trimisă Monei Muscă este calomnioasă.

Aşa că, domnule Liiceanu, eşti pentru mine o decepţie totală. Nu sunt singura care gândeşte astfel, ci, din păcate, multă lume are convingeri similare, chiar şi Herta Müller. Te-am cunoscut om de cultură, nu om de afaceri. În ce calitate îţi permiţi să faci pe justiţiarul? Cine eşti dumneata?

Dacă tăceai, filosof rămâneai!

Familia Cioran se leapada de Liiceanu ("filozoful banilor").

O scrisoare ignorata de profitorul tuturor regimurilor

Primim la redactie:

Domnule Liiceanu,

In imprejurari normale, firesc era sa ma adresez cu „Draga Gabi“. (Si Dumneata ai inceput o scrisoare, candva, cu: „Draga Ica“). Dupa interventia Dumitale la Televiziune si dupa interviul aparut in revista „22“ (nr. 17(1102) din 19-25 aprilie 2011), nefirescul a devenit firesc si nu ma pot adresa – cu regret – decat cu „Domnule Liiceanu“. Fara indoiala, va reamintiti ca v-am primit in casa noastra de la Sibiu de multe ori si atunci ne-ati multumit prieteneste. Acum, la centenarul nasterii lui Emil Cioran, tot ceea ce ati socotit ca este oportun sa faceti era sa ii atacati familia. Ceva mai mult, ati instigat pe directorul Bibliotecii judetene Astra din Sibiu sa ma defere justitiei, dar vi s-a raspuns ca nu este cazul. Nu ati ezitat sa va adresati si altor foruri. Cu ce scop, domnule Liiceanu, si in ce calitate v-ati angajat intr-un asemenea demers? Ce v-a suparat asa de mult?

Consider ca am procedat conform dreptului meu de legatar universal, cu avizul juristilor, eu fiind ruda cea mai apropiata, ca sotie a lui Aurel Cioran. Credeati ca totul va revine, asa cum ati afirmat la TVR 1, dupa ce  v-au fost imprumutate aceste documente timp de doi ani?

V-ati ofensat ca documentele au ajuns la Academia Romana, dupa o aventura sfarsita cu bine? Tot ce am facut a fost legal. Adica am predat imediat dupa moartea sotului meu 650 de volume din biblioteca Cioran, iar Aurel Cioran a predat 520 manuscrise la Biblioteca judeteana Astra din Sibiu. Nu stiati acest lucru? Lista donatiilor este deja partial publicata pe Internet, ca sa se edifice toti cei interesati.

Ma intreb inca o data in ce calitate va permiteti sa faceti pe justitiarul cu mine? Documentele, despre care afirmati ca au fost sustrase de mine, le-am gasit ravasite, dupa 13 ani de la decesul sotului meu. Consider ca imi apartineau de drept. Le-am gasit, le-am sortat si le-am valorificat. Daca nu le gaseam eu, ar fi fost probabil aruncate. Justitia franceza a dat castig de cauza menajerei care a gasit 37 caiete ale lui Emil Cioran, pentru simplul motiv ca le-a gasit si le-a pastrat.

Daca nu stiti, va spun eu ca sunt foarte multumita pentru faptul ca manuscrisele lui Emil Cioran, cele romanesti, au ajuns la Biblioteca Academiei Romane, fond invidiat de orice scriitor roman care se respecta.

In 20 de ani, Dumneavoastra ati publicat scrierile Rasinareanului intr-un tiraj de aproape un milion de exemplare.

Va foarte multumesc!

Dar nu ma pot abtine sa va spun ca la Centenarul Nasterii n-ati reeditat nici o carte a Lui, ci doar una a Dumneavoastra despre El…

Va apreciez, domnule Liiceanu, ca scriitor. Ca om, foarte putin.

Eleonora Emilia Cioran

Sibiu 24 iunie  2011