Prețuri și salarii în Timișiara anului 1901

Timișoara anului ... 1901

În Timișoara anului 1901 economia stabilă și civilizația imperiului asigurau o situație socială bună

Prețuri și salarii în Timișiara anului 1901

Cămașă bărbătească: ........... 2.90 Coroane

Costum elegant, croi modern: .... 20 Coroane

Pantofi la ultima modă: ........ 3-5 Coronane

Pălărie șic: .................. 3.90 Coroane

Îmbrăcăminte completă cu toate articollele de mai sus: 29 Coroane

Salariul mediu de 150 - 180 coroane / lună asigura un trai decent

Săpător: ...................... 0.60 Coroane / oră

Tâmplar, Zidar: ............... 1.00 Coroană / oră

Zilier necalificat: ........... 3.00 Coroane / zi

Fierar: ........................ 200 Coroane / lună

Funcționar primărie: ..... 120 - 140 Coroane / lună

Polițist: ................ 130 - 140 Coroane / lună

Inginer: ................. 250 - 350 Coroane / lună

Salariul mediu pe o lună asigura cumpărarea alimentelor de bază

în cantități mai mult decât suficiente:

Cafea 1 kg: ................... 2.90 coroane

Zahăr 1 kg: ................... 0.90 Coroane

Un pui întreg pt. friptură: ... 1.00 Coroană

Lapte 1 L ..................... câțiva crăițari ("cenți")

Pâine 1/2 kg: ................. 0.20 Coroane

Un Ou: ........................ 0.03 Coroane

Cartofi 1 kg: ................. 0.07 Coroane

Încălzirea pt. iarnă nu era o problemă financiară:

1 metru cub lemne .............. 4.00 Coroane

Produse scumpe: medicamente, mirodenii, cărți, mobila de calitate.

Un zilier necalificat, cu cele 3 Coroane câștigate la sfârșitul unei zile de muncă

își putea permite următoarele:

- 2 Pâini,

- câteva kg de fasole,

- câteva kg. de cartofi,

- o rudă de salam,

- o plasă de fructe,

- câteva beri la ospătăriile centrale,

- plus bani de pus deoparte pt. reparații la croitorie sau pantofărie.

Pt. Timișoara începea un elan economic fără precedent.

Se construia mult și calitativ: clădiri foarte spațioase pentru muncitori, palate și sedii de firme.

Învățământul nu era gratuit. Primăria și asociațiile filantropice înființate în restaurante și berării asigurau locuri gratuite pt. școlile primare.

De exemplu, în anul 1892, din cele 5420 de locuri alocate pt. clasele I - IV,

municipalitatea a asigurat 3600 de locuri gratuite.

În anul 1902 primăria asigura deja învățământ gratuit în proporție de 100%.

iar în anul 1903 școlile de ucenici au devenit gratuite.

Cetățenii importanți ai orașului ajutau prin donații copiii fără posibilități să învețe carte sau o meserie.

De exemplu, în iarna anului 1904, din donații pt. copiii nevoiași de 7-9 ani din școli s-au asigurat 2000 paltoane și 1800 perechi de ghete.

Din 1905, o premieră pentru orașele din Austro-Ungaria, Timișoara asigura părinților un confort și o zi de lucru fără griji, fiindcă fiecare grădiniță din oraș punea la dispozițieo sală specială cu program deschis între orele 6 - 21, sală dotată cu mobilier și loc de joacă, bine încălzită și supravegheată, unde se asigurau și 2 mese decente / zi pt. fiecare copil.

Salariul îngrijitoarelor și mesele erau asigurate de asociațiile filantropice.

Din 1907, cele 3 asociații umanitare din Timișoara au deschis bucătării populare.

Sute de copii erau susținuți gratuit cu mese în cantinele școlare,cu îmbrăcăminte sau beneficiau gratuit de tabere școlare de vară cu cazare, masă și activități de divertisment.

Mentalitatea și buna creștere a copiilor înstăriți făcea absolut inexistentă obstrucția accesului copiilor săraci de la gratuități.

Pe de altă parte, în nici un document oficial al asociaților filantropice ale vremii

nu s-au găsit numele donatorilor, fapt ce arată că pt. bogații de acum 100 de ani ai Timișoarei,discreția era la fel de importantă ca și generozitatea.

Éva Morico

Sursa: George Balica