CU CIUTELE ADUNATE-N
BOABELE DIN SPICE
~*~
Nu vezi ce om luminat e omul Miclău, Ben,
ce om, men, fenomen,
cu ispravă şi slavă,
că nimic nu se pierde,
ci totul se câştigă şi literar
vorbind are Dumnezăul său în propriul
sânge, e îmulțit în har
că-n codru de argint, de aur sau
aramă
e după străbuna lege şi-n cer are pe
alduitul Tatăl,
acest desculț artist,
are marea sa artă de om de samă
prin iarbă cu brumă cântând din
liră/din vioară
ca un Bacovia de România, care
colindă încărcat ca un pom cu rodă/
ca un roi de de albină din stupină
roindă
zburând prin livadă cu bogata-i
plămândă Eminescu-n a sa inimioară,
sunând şi răsunând din goarnă
chemarea străbunilor cu rost de popor strunit sub tricolor
la curți de dragoste şi dor cutezător
ca Martin Eden bunăoară scriitor/
ca Herodot prin holdă odinioară
călărind prin țară,
el însă să caute de vite provita
urcând cu crucea înțelepciunii în
ierahia dimensiunii socio-umană sus pe Golgota,
că şcoala, foamea de carte,
îi era o realitate
cu responsabilitate de a se şcola mai
departe
prin şcolile ălea înalte,
ştiind că cine are carte, are şi de
bine parte,
pur şi simplu îşi zideşte ființa în
templu
devenind un exemplu întru libertate
pe drumuri democratice sprâncenate de
pâine şi pace trase-n mâine, în liturghii sustenabile şi impecabile
cu ciute adunate-n boabele din spice.
~*~
PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu