PRIETENIA ÎNTINEREŞTE!
Prieteniile din copilărie au dispărut şi de dor încerc să
le chem înapoi…, să reîntineresc. Specialiştii spun că prieteniile te ajută să rămâi
tânăr. Am făcut acest clip: VASI, BEN şi
TICĂ la HORINCĂ, să văd dacă prietenii copilăriei mele simt fenomenul. În
copilărie fugeam repede din casă, din sânul familiei ca să ne jucăm cu
prietenii din bloc, sau de la şcoală. Era o stare care era învăluită în
comunism, adică în acea formulă de o familie, suntem una cu ţara din care
prietenia ca element special în viaţa omului dispărea. Azi ajuns în capitalism,
în democraţie individualismul conduce, adică filozofia că fiecare e doar pentru
el. Competiţia: cine să fie mai tare din cerdac şi să aibă mai rol mare în conducere,
şi acest fenomen mă înstrăinează de mine însămi, de viaţă. Mă simt înăbuşit, însingurat
aşteptând…, oarece? Nu ştiu să-l definesc, dar e trist. Să fie: Sfârşitul? Moartea?
Îmbătrânirea? Că asta e. Simt că îmbătrânesc. Deci au dreptate specialiştii. Atunci,
de ce dracu suntem atraşi de
individualism? E adevărat că toţi căutăm întregirea spirituală, iubirea,
complementul, partenerul, căsătoria, împerecherea care e în AND-ul nostru, însă
noi pretindem să fim mai mult decât trupul: avem un suflet, o conştiinţă, un
Dumnezeu. E adevărat că există grupuri de oameni, familii, relaţii, însă ele toate
sunt bazate pe interese materiale, raţionale. Sunt parteneriate pentru a-i nota
în sistem, însă, fiinţa om are şi un suflet care are nevoie de iubire şi acceptare
divină, de împliniri încă neînţelese şi explicate de raţional, “încă”. A nu fi
confundate atracţiile prieteneşti cu cele sexuale! Căci într-o prietenie sufletul
îţi e gol, neprotejat, neascuns, e dezbrăcat şi împărtăşeşti cu încredere toată
nebunia din tine. Un prieten adevărat se află în sânul familiei divine, el
este, ei sunt. De multe ori se confundă relaţia divină cu cea de parteneriat şi
apără exploziile de dezvăluiri şi trădarea, ura, uciderea, revanşa etc. Lipsa
de educaţie spirituală şi socială duce aici. Din întâmplare sau din greşeală şi
rămânem singuri.
Singurătatea este motivul care duce la ramolire şi abandonare, renunţare la
viaţă, sinucidere etc. Supărarea te îmbătrâneşte, te urâţeşte, te abandonezi şi
vrei să părăseşti lumea. Îţi vezi bătrânii, bunicii la ţară cum se retrag în cămăruţa
din fundul curţii şi nu mai auzi de ei cu zilele. Nu mai vor să participe, se
simt inutili şi că nu mai fac parte din această lume. Fiii şi ficele care cred
că ştiu totul îi deprivează de demnitatea din ei şi după puţină vreme preferă să
închidă ochii. O
societate napoleonică bazată pe a izola şi controla omul.
Prietenia e forţa care întinereşte şi îţi
dă elan să înfrunţi obstacole, să vrei să cunoşti şi să împărtăşeşti cu semenii
tăi revelaţia divinului. Prietenia implică încredere,
sacrificiu, neabandonare, prezenţă. Toate la un loc îţi dau putere şi te iluminează.
Conecţiile sunt parte din identitatea ta. Un prieten e alături de tine la rău şi
la bine. Oare se citesc aceste lucruri în clipul de faţă?
Ben Todică
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu