Miron Pompiliu - UMBRA LUI ȚEPEȘ

 

UMBRA  LUI  ȚEPEȘ

 

 

~*~

 

Într-o noapte Țepeș din al său mormânt

A ieșit să vadă dragul său pământ,

Scumpul său popor,

Jalnica-i peire,

Ori a sa mărire

Și cerescu-i zâmbet către viitor.

 

Luna melancolic în senin plutea

Iar măreața-i umbră dulce fâlfâia,

Peste orizont,

Și zâmbind din față

Zise cu dulceață:

”Tânăr domn atletic șede azi pe tron!”

 

Apoi mai departe umbra lui zbura

Stelele cu roze calea-i semăna,

Mângâindu-l lin,

Și cu glas ferice

Fericit el zice:

”Gintei mele râde viitor senin!”

 

Din margini la margini, el s-a preîmblat

De-nflorirea țării vesel, încântat,

Și cu gingaș dor,

El șoptea-n tăcere,

Plin de mângâiere:

”Somnul meu acum va fi mai ușor!”

 

Ah! Dar se întrerupse dalba-i reverie!

Hohote spurcate...glas de ironie...

Vuiet infernal

Cobituri profane,

Conspirări dușmane

Care vin pe țară al peirei val.

 

Ca din somn tresare umbra maiestuoasă

Fruntea se-nroșește, cruntă, fioroasă,

Visurile-i pier,

Ochii-i varsă sânge

Sânul său se strânge

Sub al indignării aprig braț de fier.

 

Și atunci pe buze-i cruda lui mânie

Vâjâie ca ceriul de grea vijelie

Și de negrii nori:

”Ah, să pot fi iară

Viu într-a mea țară

Să v-arat eu vouă, trufași trădători!”

 

~*~

Miron Pompiliu(1848-1897)

Perseverența,II, 1868, nr.52 pag.3

 -

Sursa: IOAN MICLAU