100 DE ANI DE COMUNISM IN CHINA
Iulie 15, 2021
100 de Ani de Prezență Comunistă în
China: Tiranie, Genocid, Progres
Pe 23 iulie se împlinesc 100 de ani
de la formarea Partidului Comunist Chinez. Ironic, Partidul Comunist din
România a fost fondat tot în 1921. PCC, însă, a ajuns la 100 de ani. PCR nu.
În
anul 1971 s-au sărbătorit 50 de ani de la înființarea PCR prin sărbători
uriașe, manifestări imense pe stadioane, discursurile interminabile ale lui
Ceaușescu, promisiuni ademenitoare privind viitorul de aur al României,
evenimente sportive speciale, manifestări culturale gigantice, pagini extra în
ziarele comuniste ale vremii (Scînteia și România Liberă) care publicau
opiniile ideologilor comuniști ai vremii etc. Dar inimile și mințile românilor
erau inchise față de mesajul comunist. Toți romanii isi dădeau seama că era
vorba de vorbărie goală, minciuni, o himeră la scară națională, o minciună
impusă cu forța la scară națională. Ceaușescu vorbea cu patos despre
inevitabilitatea comunismului și ireversibilitatea procesului istoric din
România fondat pe legile socialismului științific.
Comunismul, ni se spunea, urma să fie
capitolul final al istoriei mondiale. Mai bine nu se putea. 18 ani mai târziu
"legile inexorabile" ale istoriei au pus capăt comunismului din
România, "epoca de aur" s-a prăbușit în mizerie, iar Ceaușescu a fost
executat.
Cum
ar fi arătat comunismul în România lui 2021 dacă nu s-ar fi prăbușit? E greu de
spus, dar și facil de speculat. Istoricii ne spun că Ceaușescu s-a inspirat din
politica dictatorială a lui Mao, instituind în România, asemenea lui Mao în
China, cultul personalității, represiunea și sărăcia în numele dezvoltării. E
posibil ca Ceaușescu să fi imitat comunismul chinez în detrimentul celui
sovietic după 1989? E desigur posibil. În care caz am putea specula că România
comunistă a anului 2021 ar fi putut arăta ca si China comunistă a lui 2021.
În
1971, lideri mondiali, inclusiv democrațiile occidentale, au trimis o mulțime
de "telegrame" de felicitare lui Ceaușescu, prilejuite de cei 50 de
ani de prezență comunistă pe pământul României. În 2021 au făcut la fel cu
China. Comuniștii chinezi țin, la fel cum au ținut comuniștii României în 1971,
lista liderilor care au trimis telegrame de felicitare, ori nu au trimis de
fel, cât și observații privind sinceritatea ori superficialitatea conținutului
telegramelor. China răzbunătoare a făcut la fel. [Link:
https://qz.com/.../ccp-100th-anniversary-draws.../...]
Ne
așteptam ca liderii occidentali, inclusiv Parlamentul European, să adopte
rezoluții critice la adresa tiraniei comuniste din China. Nu au făcut-o. De
teamă. China a devenit un colos, un tăvălug imens în fața căruia nimeni nu
poate sta. E ironic că noi, occidentalii și capitalismul occidental, am
construit acest tăvălug necruțător care, foarte posibil, va trece și peste
Occidentul muribund.
Aparitii editoriale
Recomandam
un articol captivant care dă o perspectivă multi-unghiulară privind cei 100 de
ani de prezență comunistă în China. Articolul, de fapt, se constituie din
recenzia a trei cărți publicate anul acesta care conțin 3 perspective diferite
asupra Chinei, dar care toate, în final, converg spre aceleași concluzii: (1)
China a devenit o putere mondială; (2) tirania a fost o caracteristică
permanentă a Chinei din 1949 până azi; (3) China a devenit o amenințare la
adresa securității Occidentului; (4) China are puterea să pedepsească pe oricine
dorește fără a se teme de represalii; și (5) relațiile Occidentului cu China au
atins un punct ireversibil, balanța înclinând de acum înainte în favoarea
Chinei.
Articolul
e intitulat Life of the Party: How Secure Is the CCP? / Viața Partidului: cât de
stăpân pe sine este Partidul Comunist Chinez?. Autorul, Orville Schell, e
specialist în sinologie, și articolul a fost publicat la începutul lunii în
Foreign Affairs. [Link:
https://www.foreignaffairs.com/.../2021-06-22/life-party]
China, nou model politic global?
Articolul
întreba daca ar putea fi China comunistă prototipul de viitor al Noii Ordini
Mondiale? Al unui nou sistem politic și economic care combină succesul economic
cu autoritarismul politic? Nu există un consens asupra acestui scenariu, dar
există motive să suspectăm că el este o tentație reală pentru țările sărace.
Peru tocmai a ales ca președinte un socialist autoritar în contextul unei
economii relativ prospere, iar Bolivia a făcut la fel în toamna anului trecut.
Partidul
Comunist Chinez (PCC) are 90 de milioane de membri, mai mulți decât întreaga
populație a Germaniei. Ironic, numărul lor e, mai mult sau mai puțin, egal cu
numărul creștinilor din China. La fel de ironic este că numărul comuniștilor și
al creștinilor a crescut, în paralel, la fel de spectaculos. În 1949, când
comuniștii chinezi au ajuns la putere, numărul creștinilor era de doar jumătate
de milion. La fel ca, aproximativ vorbind, al comuniștilor. După 71 de ani,
cele doua grupuri sunt, din nou, aproximativ egale ca număr.
PCC
va sărbători centenarul comunismului chinez cu mult zgomot, dar și intoleranță.
Au fost stabilite numere speciale de telefon unde cetățenii își vor putea
denunța vecinii care nu vor sărbători centenarul cu "entuziasm" ori
vor "înjosi PCC". Aidoma comunismului din România.
Experții
se îndoiesc că PCC va transforma China într-o democrație. Occidentalii ne-au
spus, eronat, că dezvoltarea economică a Chinei va duce inevitabil la
democrație și drepturile omului. În primăvara acestui an, China a anunțat o creștere
anuală economică de 18%.
Incredibil,
dar oare adevărat? Simultan, însă, China a devenit și mai autoritară și și-a
înrăutățit relațiile cu Occidentul. China respinge vize pentru jurnaliștii
occidentali pe care îi consideră "periculoși", a închis accesul
cercetătorilor occidentali la arhivele Chinei, iar propaganda internațională a
Chinei a devenit sufocantă. Sume tot mai
uriașe sunt alocate, în acest sens, organizației prin care China își extinde
propaganda în lume, United Front Work Department.
Este
ironic, de asemenea, că occidentalii au avut un rol cheie în cei 100 de ani de
comunism chinez. Olandezul Henk Sneevliet a avut un rol cheie în formarea PCC
și tot occidentalii au avut un rol cheie în transformarea Chinei dintr-o țară
săracă și înapoiată în a doua putere mondială a lumii în doar câteva decenii.
Care
este, totuși, punctul slab și nevralgic al Chinei? Economia. Ceea ce,
inevitabil va duce la prăbușirea autoritarismului chinez. Legitimitatea
sistemului comunist chinez decurge, spun sinologii, nu din consimțământul
chinezilor, cât din abilitatea PCC de a asigura o creștere economică constantă
și un nivel de trai tot mai ridicat cetățenilor Chinei. Cu puterea economică,
însa vine și puterea militară și aroganța. Reputația Chinei se înrăutățește.
China a luat măsuri punitive împotriva Norvegiei, Coreei de Sud, Canadei și
Australiei pentru ca au criticat abuzurile drepturilor omului și impută Chinei
responsabilitatea pentru pandemia globală. Chiar și unii membri ai
Parlamentului European și fundații germane, critice la adresa genocidului
populației musulmane, au fost sancționați.
În
final, agreează experții, "In China, the world confronts not only a
formidable new trading, technological, industrial, economic, and military
power, but also a state willing to deploy all these forces to make the world a
safer place for its form of autocracy / În privința Chinei, lumea se confruntă
nu doar cu o putere formidabilă din punct de vedere comercial, tehnologic,
industrial, economic și militar, dar și cu un stat care e dispus să folosească
aceste forțe pentru a transforma lumea într-un loc mai sigur pentru sistemul ei
autocratic".
Recomandam
celor interesați într-o lecturare mai aprofundată a literaturii actuale privind
China comunistă, Life of the Party: How Secure Is the CCP? / Viața Partidului:
Cât de stăpân pe sine este Partidul Comunist Chinez?. Autorul, Orville Schell,
e specialist în sinologie, și articolul a fost publicat la începutul lunii în
Foreign Affairs. [Link: https://www.foreignaffairs.com/.../2021-06-22/life-party]
ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA
UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul
16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de
la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce
priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a
intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al
societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a
statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam,
le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai
pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!
ALIANTA
FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str.
Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel.
0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu