Scrisoare
pastorală
Foaie
periodică, gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XXI(2021), nr. 449(1 –15 Iulie)
Dragii mei enoriași!
Pași
spre implozia imperiului. Europa a fost miraj și speranță pentru
popoarele din sud-estul continentului. Am luat-o de exemplu la 1848, de câte
ori am vrut să facem ceva trainic și sănătos; i-am cerut sprijinul când a fost
vorba de Mica și de Marea Unire, ne-am alăturat aramatelor ei, când a fost
vorba să ne recuperăm teritorii răpite de mai-mari zilei. Am luat-o de exemplu,
când a fost vorba să ne alcătuim Constituția, codurile juridice, sistemul de
învățământ, administrativ, juridic, militar etc. Întotdeauna ne-am socotit parte a Europei,
dar vremurile și oamenii au făcut ca să fim tot rupți de continent, de viața
lui și de aspirațiile lui. Noi am fost mereu portarii Europei și ne-am făcut cu
cinste și cu tragere de inimă datoria. Ne-am luptat cu toate liftele păgâne
venite din pustele asiatice, ori din adâncurile orientale, ne-am dat viața,
ne-am vărsat sângele, ne-am dat aurul, mierea, lemnul, sarea, vitele, ba chiar
și copiii uneori, dar nu pământul. Frații de peste Dunăre au ajuns pașalâc
turcesc și sute de ani n-au mai existat ca state pe harta Europei. Noi n-am
permis nimănui să-și construiască moschei pe pământul nostru, să ne transforme
țara în provincie a nu știu cărui imperiu. Am avut mândria noastră și am
plătit-o foarte scump, dar s-a meritat. După 1989, vecina Jugoslavia, mândră și
bogată, a explodat în șase țări, dintre care unele majoritar musulmane, deși pe
teritoriile respective erau relicvele cele mai scumpe ale istoriei sârbești. La
noi au fost interese mari, externe, ca să ne spargă țara, dar nu s-a reușit.
Generațiile bătrâne au sădit în adâncurile ființei noastre conștiința că suntem
un singur neam, avem o singură țară și pe aceasta trebuie s-o apărăm cu prețul
vieții noastre.
A venit 1989 și a renăscut credința că
s-a îndurat Dumnezeu și de noi. S-au dărâmat ziduri, s-au demolat garduri, s-au
deschis granițe și românii s-au împrăștiat în lume cu o bucurie greu de înțeles
pentru cel care n-a trăit o jumătate de veac lipsit de libertate. Din păcate,
dezamăgirile au venit repede. Am fost confundați mereu cu țiganii și cu
cerșetorii, am fost considerați mereu rudele sărace, am rămas mereu cu mâinile
întinse pe la porțile ,,fraților” europeni. Un tânăr îmi povestea, că a umblat
trei luni în zece țări europene și doar într-o zi a găsit de lucru. În rest, a
trăit din cerșit! Cum auzeau că este român, îl dădeau afară pe poartă, fără să
mai comenteze! Salariile cele mai mici, angajările ,,la negru” și altele
asemenea au fost destinate românilor. Răbdători din fire, românii s-au mulțumit
și cu mult și cu puțin, sperând că într-o bună zi va răsări soarele și pe ulița
lor. Ne-au plecat tinerii din sate și orașe, a rămas o populație îmbătrânită și
tot mai bolnavă. Așa numiții investitori străini, în cârdășie cu atâția
nemernici locali, s-au năpustit asupra bogățiilor țării, precum corbii pe
cadavru, smulgând ce-au putut, cât mai repede și cât mai ieftin. Ni s-a dus pe
râpă economia țării, fie că a fost vorba de industrie, fie de agricultură, fie
de alte forme de activitate. ,,Frații” europeni și nu numai ei, ne-au umplut satele
și orașele de magazine cu toate minunile aduse de aiurea, împănate cu chimicale
și otrăvuri de tot felul. Produsele autohtone, atâtea câte au mai fost nu și-au
găsit loc pe rafturi, în marile magazine, iar în piețe o adevărată mafie de
interlopi au eliminat pe micii producători.
De pe o zi pe alta, Europa se dovedește a nu fi cea pe care o speram să
fie. Am descoperit în inima acestui colos de peste o jumătate de miliard de
locuitori putregaiuri greu de vindecat. O decădere morală cum nu ne-am putut
imagina se tolănea la umbra așa-ziselor ,,drepturi ale omului”. Am fost oameni
săraci, jecmăniți din generație în generație de mai marii zilei, de marile
imperii din jur. Ne-au luat bogățiile solului și ale subsolului, ne-au luat
bucate, vite, bani, copii, dar nu au reușit să ne ia sufletul. Rareori se
întâmpla ca cineva să ,,se turcească”, să treacă în altă lege, în altă
credință. Românii adevărați se comportau asemenea lui Brâncoveanu și nici
moartea nu-i îndupleca să-și vândă sufletul. Ne-am ridicat biserici și
mânăstiri, am plâns și ne-am rugat în fața sfintelor icoane și L-am avut pe
Dumnezeu de ajutor la vremuri de primejdii și de încercare.
Europa dovedește cu prisosință că nu ne vrea doar ca vacă de muls, ca
piață de desfacere, ci vrea să ne
transforme în cifre statistice, fără personalitate, fără istorie, fără
conștiință de neam, fără religie, fără Dumnezeu. Europa dovedește cu
prisosință, că-i trebuie și sufletul nostru. Cu o nerușinare greu de imaginat
cu câteva decenii în urmă, Europa promovează tot ce e mai scârbos și mai josnic
în comportamentul uman. Toate eculubrațiile, aberațiile și apucăturile morbide,
bolnăvicioase, ale unor indivizi fără rușine de oameni și fără Dumnezeu ne sunt
băgate pe gât ca ,,drepturi ale omului”. Aceștia au ,,drepturi”, pe care ni le
impun în Constituție, dar majoritatea, milioanele de cetățeni creștini, nu sunt
observați, nu sunt luați în seamă, nici ei, nici modul lor de comportare, de
gândire și simțire. Sunt atacate instituții fundamentale, precum Familia și
Biserica, în școală se introduc discipline care nu au nimic comun cu morala
creștină, sufletul copiilor noștri este pervertit cu tot felul de păcate frumos
ambalate. Nu s-a pomenit în țara noastră, în comportamentul părinților, moșilor
și strămoșilor noștri, să se vorbească ori să se practice homosexualitatea,
pedofilia, necrofilia(relațiile sexuale cu morți), căsătoriile între persoane
de același sex și alte aberații de felul acesta. Sub pretextul ,,modernității”,
,,libertății”, ,,drepturilor”, se face din bătrânul continent o adevărată
Sodomă a timpului nostru. În vremea aceasta, islamismul ocupă, treptat dar
sigur, bucată cu bucată din bătrânul continent. Nesiguranța este prezentă la
tot pasul. Moartea îți suflă în spinare, fie că te duci într-un magazin, într-o
instituție publică, într-un mijloc de transport, pe stradă. Cei peste 60
milioane de musulmani din Europa sunt gata să se transforme în bombe, gata să
distrugă cât mai mult și cât mai mulți dintre ghiauri(nemusulmani),
Nu este aceasta Europa, pe
care noi, românii, am visat-o, am dorit-o, am iubit-o! Am crezut că este Europa
marilor scriitori, poeți, artiști, oameni de știință, Europa marilor
universități și academii, Europa hărniciei și omeniei, a belșugului, Europa
fraților noștri creștini. Ușor-ușor, ne dăm seama că Europa de azi nu este
decât o babă sclerozată, incapabilă de a gestiona problemele grave cu care se
confruntă. Păcat! Nu trebuie uitat, că majoritatea marilor imperii au pierit nu
învinse din exterior, ci prin implozii interioare, începând cu neîncrederea,
scârba, nemulțumirea, ura propriilor cetățeni față de niște rânduieli fără
noimă.
Dumnezeu i-a dat o șansă
istorică, dar se dovedește că nu o merită! Când se va trezi la realitate, va fi
prea târziu!
*
Sfaturi
părintești. Sfântul Tihon
de Zagorsk spunea: ,,Bună este lumina soarelui, a lunii și a
stelelor, dar este un bun material, care luminează trupul. Bun este aerul, dar
este un bun material, care însuflețește trupul. Bună este pâinea și orice
mâncare, dar sunt bunuri materiale care întăresc trupul. Bună este băutura, dar
este un bun material care mângâie trupul. Bună este apa, dar este un bun
material, care spală trupul și-l răcorește. Bună este casa, dar este un bun
material, care adăpostește trupul. Bun este focul, dar este un bun material
care încălzește trupul. Bună este îmbrăcămintea, dar este un bun material care
acoperă trupul. Bune sunt roadele pomilor și iarba, dar sunt bunuri materiale
pe care trupul le gustă. Bună este mierea, dar este un bun firesc, ce
îndulcește trupul, și altele. Altceva odihnește și împlinește sufletul. Există
viață, care însuflețește sufletul; există lumina care luminează sufletul;
există pâine și mâncare, care întăresc sufletul; exista băutura, cu care el se
răcorește; există casa, în care el se adăpostește; există dulceața, cu care el
se îndulcește; există îmbrăcăminte, cu care el se acoperă și altele. Pentru
suflet numai Dumnezeu este lumina, viața, mâncarea, băutura, întărirea,
răcorirea, mângâierea, desfătarea, bucuria, odihna, pacea, bogăția, cinstea,
slava și toata fericirea. Fără Dumnezeu și în afara lui Dumnezeu sufletul nu
poate trăi, nu se poate odihni, nu poate fi fericit. „Dumnezeu este iubire și
cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne întru el!” (I Ioan, IV, 16).
*
In
memoriam: Marcel Dulgheru. Puțini
își mai aduc aminte de el. Totuși, la vremea lui, era un pion important în
peisajul social din Tr. Severin.
Era în anii 1973-1978. Doream cu orice
preț să urmez facultatea de Istorie. Nu pentru a pleca din preoție, ci pentru a
studia mai mult, pentru a scrie istorie ca un profesionist, nu ca un simplu
amator. Fusesem la secretariatele mai multor facultăți de istorie, fusesem în
audiență la Ministerul Învățământului și peste tot primisem aceleași răspunsuri
seci: învățământul teologic nu este recunoscut de stat și, ca atare, în fața
legii figurez cu opt clase. Când am reușit la Teologie, mi-am luat dosarul de
admitere de la seminar, din acel dosar mi-am luat diploma de opt clase și
astfel am putut să dau examen de admitere la liceu. Am reușit, dar am trecut la
fără frecvență. Veneam în vacanțe sau cu învoire de la București și-mi
susțineam examenele în Severin. Așa am terminat liceul, am dat bacalaureatul,
iar când a fost să mă înscriu la admitere la o facultate de Istorie, mi s-a
spus că fără recomandarea organizației de bază a partidului nu mă pot înscrie.
Așadar, totul se prăbușea!
La liceu am avut prilejul să-l cunosc
pe Domnul Marcel Dulgheru. Era cel mai în vârstă dintre noi toți. Avea în jur
de 58 de ani. Era șef de unitate la cel mai bun magazin de textile din Severin.
Magazinul pe care-l conducea era situat în buricul târgului, undeva în imediata
apropiere a sediului Episcopiei Severinului de astăzi. La magazinul lui, Domnul
Marcel aducea cele mai fine și mai scumpe stofe și materiale textile. De acolo se
aproviziona toată protipendada orașului.
Domnul Marcel avea el însuși stofă de comerciant. Știa să-și apropie
clienții, să intre în vorbă cu ei, să le cunoască gândurile și poveștile. Îi
cunoștea pe toți și mai ales pe soțiile celor de pe la partid, miliție,
securitate, adică oamenii care-și puteau permite să cumpere de la magazinul
lui.
La un moment dat s-a dat un decret,
care interzicea să mai fie șefi de instituții și unități de stat, care să nu
aibă studii medii. Erau menținuți pe funcții doar aceia care erau implicați
într-o formă de învățământ liceal. Domnul Marcel avea tot interesul să rămână
pe post, fiindcă avea un spor de conducere, spor care ar fi influențat binișor
la calcularea apropiatei pensii.
Domnul Marcel Dulgheru era un om
foarte gras, greoi. Se chinuia să stea într-o bancă de elev, fiindcă era strâns
ca-ntr-un corset. De câte ori aveam prilejul, ședeam de vorbă cu dânsul. Era o
adevărată bucurie să-l asculți. Avea o vorbă domoală, gânduri înțelepte, bine
strunite. Gândea bine înainte de a vorbi. Știa multe despre trecutul orașului
și al oamenilor lui, despre fapte și-ntâmplări de altădată. De fiecare dată
regretam când trebuia să mă despart de Domnul Marcel. Se formase între noi o
prietenie, o stimă reciprocă, în ciuda diferenței imense de vârstă.
Profesoarele îl căutau pe Domnul Marcel să-l întrebe ce noutăți a mai adus la
magazin și dânsul avea pentru fiecare câte o veste bună în materie de stofe, de
bluze, de eșarfe, de perdele etc.
În sesiuni nu aveam decât examene.
Fiecare învățam cum puteam și cât puteam. Nu intram în aceeași grupă cu Domnul
Marcel, așa că nu știu cum învăța. Numele elevilor fiind înșirate în catalog în
ordine alfabetică, între noi era mare distanță. Nu știu cum s-a întâmplat, dar la un examen de
filozofie, Domnul Marcel a întârziat și a intrat la examen cu seria mea. Era
profesor Domnul Marius Popescu. Am tras toți bilete și ne-am așezat în bănci.
Domnul Marcel s-a așezat cu greu, banca fiind foarte mică față de dimensiunile
sale. Avea un halat larg. Pe partea stângă interioară a halatului cususe cu ață
groasă, colorată, o bucată mare de stofă. Formase astfel un buzunar uriaș, în
care avea cartea de Filozofie deschisă. A băgat cu greutate mâna dreaptă în
acel buzunar și a scos cartea. Trebuia s-o țină la distanță, ca să poată citi.
Domnul Profesor Marius Popescu ședea la catedră și ne supraveghea. L-a atenționat
de vreo două-trei ori: ,,- Domnul Dulgheru, vă rog băgați cartea în bancă!
Poate intră cineva pe ușă și nu vreau să-mi pierd pâinea!” A înțeles. A lăsat cartea în buzunar și a
așteptat liniștit până i-a venit rândul. Eram după el, așa că am putut urmări
scena în întregime.
Profesorul l-a strigat. Domnul Marcel
s-a ridicat greu din bancă, ridicând și banca după el. S-a descotorosit de
bancă, și-a luat biletul și s-a apropiat de catedră. ,,- Ia spuneți, Domnule
Dulgheru, ce subiect aveți?” i-a zis profesorul. ,,- Domnule Profesor, vă rog
citiți dumneavoastră, că vedeți mai bine!” Profesorul a luat biletul și a citit
în auzul tuturor: ,,- Determinismul dialectic. Foarte frumos subiect. Vă
ascult, Domnule Dulgheru!” Subiectul era
el frumos, dar trebuia să ai o minte foarte vioaie, ca să-l înțeleagă și, mai
ales, să-l explice. Domnul Marcel a cumpănit puțin cum îi era obiceiul, apoi a
dat un răspuns genial, pe care-l țin minte și azi: ,, - Domnule Profesor,
partidul și guvernul fac toate eforturile pentru ridicarea nivelului de trai al
oamenilor muncii! Să trăiți, Domnule Profesor!” Și elevul s-a îndreptat spre
ușă și a plecat.
Profesorul a îngăimat un răspuns la
salut, a întârziat mult cu pixul asupra catalogului înainte de a-i pune nota.
Nu știu cât i-a dat, dar, oricum, Domnul Dulgheru a terminat liceul și a ieșit
la pensie ca șef de unitate.
*
File de jurnal - 13
Sept. 1982. ,,O săptămână destul de agitată, cu multe bune și rele. Am primit
veste de la Părintele Valeriu Anania că, înainte de a se pensiona, a obținut de
la patriarh aprobarea planului editorial pe 1983, în care figurează și lucrarea
mea Bibliografia centenară a revistei ,,Biserica Ortodoxă Română”(650
pag., 4.000 exemplare). E o reușită bună, dar rămâne de văzut dacă se obține și
aprobarea Departamentului Cultelor(….).
M-am certat din nou cu
pictorul Vasile Ivănescu. Mai bine-zis, de două ori am fost ,,maltratat” de
acesta cu complimente de genul ,,escrocule”, ,,ești drac, nu popă!”, ,,ai
crucea în mână și pe dracu-n burtă!”, ,,ești falsificator de acte!”, ,,pe
actele făcute de tine fac eu ceva!”, ,,dă-mă-n judecată și voi dovedi în fața instanței că
ești escroc!” și multe altele. Mai mult, a afirmat că s-a interesat de mine la
București, la Craiova și la Malovăț și mi-a făcut ,,dosar” serios, în baza
căruia ,,mă va băga în pușcărie”, fiindcă sunt ,,neam de cârcotași”.
Acestea toate s-au datorat
refuzului meu de a-i achita suma de 15.000 – 20.000 lei, pe care mi-a solicitat-o.
În contractul încheiat cu el am prevăzut plata în două rate: la încheierea
contractului și la recepția definitivă a lucrărilor. Au fost vreo nouă martori
de față, când a făcut afirmațiile menționate. Deși aveam lucruri mult mai
importante de făcut, nu am avut încotro însă și l-am dat în judecată la
Consistoriul mitropolitan din Craiova și la Comisia de Judecată din Malovăț.
Dacă aș fi tăcut, mi-aș fi pierdut încrederea oamenilor și aș fi lăsat loc
bănuielilor. Ivănescu a părăsit șantierul de la Malovăț și s-a dus la Moțăței
ca să lucreze acolo, deși lucrările noastre nu le-a terminat.
În săptămâna aceasta am
văruit exteriorul și am vopsit acoperișul bisericii de la Malovăț. A ieșit un
lucru frumos. E multă prospețime în albul imaculat și roșu aprins, care face
biserica asemenea unei flori crescute în mijlocul satului.
Am mai fost de câteva
ori la Severin. Am mașina stricată. Caseta de direcție și bara de direcție sunt
uzate, ventilatorul radiatorului nu mai are curea, anvelopele sunt șterse. Nu
am deocamdată soluție, până voi ajunge la București să-i cumpăr cele necesare.
De la Consiliul
Popular Malovăț, primarul Mihai Surugiu
mi-a aprobat să cumpăr de la achizitorul Dumitru Sfetcu (Tricu), fără
achiziții, zece saci de ciment pentru biserica de la Malovăț.
Miercuri am fost la
nedeie la Colibași. Nu s-a făcut horă, deși a fost mult tineret. (…). S-a dat
dispoziție să nu se culeagă porumbul din loturile ajutătoare, înainte de a se
recolta porumbul C. A. P. - ului. Lumea a intrat în panică, crezând că se
urmărește aplicarea decretului privind raționalizarea consumului de cereale.
Felcerul Fănică Băloi din Colibași și-a cules recolta, iar autoritățile
comunale i-au confiscat imediat tot ce recoltase. Lui Marin Ivașcu din Bârda i
s-a făcut percheziție și i s-au găsit cinci saci de făină. I-au confiscat
imediat.”
*
Mama.
Am găsit pe internet o emoționantă poezie dedicată mamei, semnată de
poeta Liliana Burac. Cum fiecare
avem câte o mamă pe pământ sau plecată pe tărâmul tinereții fără bătrânețe,
redăm poezia și sperăm că ea va face să vibreze
sufletul tuturor. Iat-o:
,,Basmaua mamei șade-n cui,
O strâng la piept, că mama nu-i...
S-a dus să răsădească flori
Într-o grădină după nori,
Și-o tot aștept să vină iar…
Dar în zadar...
S-a dus cu cât era pe ea,
Nici o lețcaie nu avea,
Doar zâmbetu-mpietrit pe față,
În palme... faptele de-o viață
Și-n poala sufletului său…
Bocetul meu...
Mereu o caut din priviri,
Pe drum, prin casă, prin vecini...
Și uneori chiar mi se pare,
Că o zăresc în depărtare.
Și dau să ies în calea sa …,
Dar nu e ea...
Unii mi-au spus că nu se poate
Să o zăresc în tot și-n toate,
Că mama s-a tocmit la sfinți,
Degeaba stau să-mi sar din minți,
S-o uit că altfel e prăpăd…
Dar eu, o văd...
Ba pune busuioc la grindă,
Ba scutură un țol din tindă,
Ba-i cu găleata la fântână
Și mă reped să-i iau din mână,
Dar până să ajung la ea…
Nu mai era…
Mă tot închin și fac pomană,
Dar dorul nu știe de strană,
Nici lacrima de sărbătoare,
Nici nodu-n gât ce e uitare,
Nici timpul nu e de vreun leac...
Și eu tot zac...
Da-n colțurile băsmăluței
Parcă simt mâinile măicuței,
Simt lacrima de la icoană,
Iubirea ei de pus pe rană
Chiar și mirosul ei.... de zici,
Că e aici...
*
Ajutoare
și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva
ajutoare și donații, astfel: Doamna
Sprijan Ramona din Cluj-Napoca: 300
lei; Domnul Vasile-Florin Sabo din Olanda: 130 lei; Domnul Mema Sorin și Domnul
Mema Irinel-Elvis din Tr. Severin, fii ai satului Bârda și Domnul Bâlgăr Anton din Tr. Severin:
câte 100 lei; Doamna Mema Mariana din
Tr. Severin, fiică a satului Bârda și Doamna
Tincu Adriana-Alina din Fetești(IL): câte 50 lei.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
Pentru Joi, 19 August, organizăm o acțiune caritabilă la Azilul de bătrâni
de la Vânjuleț(MH). Am luat legătura cu directoarea centrului respectiv și am stabilit
să le ducem masa de prânz din ziua
respectivă și câteva articole care le sunt absolut necesare, precum: set de
tigăi și mașină de spălat rufe. Orice donație în acest scop este binevenită. Diferența
va fi suportată de către Doamna Dr.
Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș.
*
Publicații.
În această perioadă, preotul Dvs. a reușit
să mai publice câteva materiale astfel: Suflet
călător, în ,,Răstimp”, Tr.
Severin, an. XXIV(2021), nr. 2(96), pp. 18-24; ,,Scrisoare pastorală” – 447, în
,,Armonii
culturale”, Adjud(VN), 20 iun. 2021, ediție on-line(https://armoniiculturale.ro);
Târgurile disperării, în ,,Art-Emis”,
Rm. Vâlcea, 4 iul. 2021, ediție on-line(https://www.art-emis.ro/literatura/
targurile-disperarii); pe blogul Domnului Ben Todică, directorul
postului de radio în limba română din Sydney(Australia), 4 iul. 2021(https://bentodica.blogspot.com); în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an.
XXIII(2021), nr. 1086(8 iul.), p. 12; Rugă pentru Neamul meu, în ,,Națiunea”, București, 6 iulie 2021,
ediție on-line(https://ziarulnatiunea.ro);
,,Scrisoare
pastorală” – 448, pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de
radio în limba română din Sydney(Australia),
3 iul. 2021(https:// bentodica.blogspot.com);
în ,,Bibliotheca Septentrionalis”,
Baia Mare(MM), 5 iul. 2021, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.
com/category/ biserica); în ,,Observatorul”, Toronto (Canada), 10 iul. 2021, ediție i on-line(http://www. observatorul.com); Ofertă de carte - Iulie 2021, pe blogul
Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din
Sydney(Australia), 14 iul. 2021 (https://bentodica. blogspot.com); Otrăvuri,
otrăvitori și otrăviți, în ,,Obiectiv
mehedințean”, an. XXIII(2021), nr. 1087(15 iul.), p. 12.
Domnul Ben Todică, directorul
postului de radio în limba română din Australia, ne-a cerut câteva fotografii,
care să vorbească prin imagine despre parohia noastră, pentru a le publica pe
blogul său, atunci când ne publică ,,Scrisoarea
pastorală” sau alte texte.
Parohia noastră a publicat în aceste
zile un nou volum dedicat lui Tudor Vladimirescu cu prilejul împlinirii a 200
de ani de la Revoluția sa. E vorba de Tudor
Vladimirescu. Arc peste timp(1821-1921-2021)(100 pag.).
Lucrarea este o antologie de texte dedicate lui Tudor
Vladimirescu apărută la 1921, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la Revoluție. Sunt texte semnate de V. A.
Urechia, C. Aricescu, I. Ghica, Bucura Dumbravă și alții, poezii culte semnate
de Șt. O. Iosif, G. Coșbuc, V. Alecsandri și alții, poezii populare din
colecțiile lui Gh. Dem. Teodorescu, V. Alecsandri etc., toate dedicate lui
Tudor Vladimirescu și Revoluției de la 1821. Prezenta ediție este îngrijită, de
către Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, care adaugă o prefață și numeroase note, care
fac textele foarte inteligibile. Ediția de față este nu numai o popularizare a
evenimentului istoric fără de pereche, nu numai o imagine magistrală a
personalității lui Tudor, ci și un omagiu pe care-l aducem astfel tuturor celor
care au nutrit un mare ideal național în urmă cu 200 de ani și au luptat cu
prețul vieții lor pentru înfăptuirea lui.
*
Cu aprobarea Înaltpreasfințitului Mitrop. Dr. Acad. Irineu, Mitropolia Olteniei
a comandat parohiei noastre un important număr de exemplare din următoarele
cărți apărute în anii trecuți: Călăuză
Biblică, Călăuză patristică, Bucate de post și Viața Cuvioasei Teofana Basarab. Aceste cărți urmează a fi
distribuite preoților și credincioșilor din județele Dolj și Gorj. Enoriașii
parohiei noastre și nu numai dumnealor cunosc aceste lucrări, fiindcă le-au
fost distribuite gratuit în anii trecuți.
*
Zâmbete. ☺Stau și mă tot întreb: cel care a inventat ceasul, cum
l-a potrivit? De unde știa ce oră este? ☺,,- Ce
ocupație ai?” ,,- Activități agricole!” ,,-
Adică?” ,,- Bat câmpii pe facebook!” ☺Într-un proces-verbal alcătuit de un agent
de circulație cu prilejul unui accident, era scris: ,,Mașina a fost scoasă din
ogaș cu boii de milițieni!” ☺ De la un inspectorat de miliție au fost trimise către toate
posturile de miliție din subordine patru fotografii ale unui infractor.
Fotografiile erau ale aceleiași persoane văzută din față, spate,
profil-dreapta, profil stânga. În adresa însoțitoare scria: ,,Identificați,
urmăriți, prindeți și trimiteți la centru”. Peste câteva zile au început să
vină răspunsurile. În cele mai multe se spunea că infractorul nu este cunoscut,
în altele că e în urmărire, în altele că a fost prins. De la un post de miliție
a venit următorul răspuns: ,,Vă raportăm că din cei patru infractori pe care-i
căutați, trei au fost prinși, al patrulea e în urmărire. Mâine vi-i trimitem pe
toți!”
*
Excursii – pelerinaj. În ziua de joi, 8 Iulie, am efectuat o
excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr.
Severin – Bârda – Malovăț – Motru – Mănăstirea Polovragi – Mănăstirea Horezu –
Mănăstirea Bistrița – Rm. Vâlcea – Mănăstirea
Curtea de Argeș – Tg. Jiu – Malovăț – Bârda. Au participat 52 enoriași din
Malovăț, Bârda, Tr. Severin, Balotești, Laz și Cocorova. A fost e
excursie-pelerinaj reușită. Cele patru mănăstiri vizitate au fost ,,adevărate
minuni rătăcite-n munți”, cum ar fi spus regretatul exarh, Părintele Caliopie
Georgescu. Mănăstirea Curea de Argeș este fascinantă. Am dăruit ghidului de
acolo un exemplar din cartea Viața
Cuvioasei Teofana Basarab. A fost foarte surprins și încântat, mai ales că
nu știa nimic despre această vrednică fiică
a neamului românesc. Va avea ce
spune turiștilor de acum încolo și despre dânsa. Bucuria cea mare a fost, când
mulți dintre participanți mărturiseau că una sau câteva dintre mănăstirile
vizitate le vedeau pentru prima dată în viață. Cele văzute ne-au umplut
sufletul și ne-au întărit convingerea că avem o țară minunată și lucruri
extraordinare lăsate de înaintașii noștri.
♦Pentru Duminică, 25
Iulie, organizăm o excursie – pelerinaj la Mănăstirea ,,Sf. Ana” de la
Orșova, cu prilejul hramului. Parohia pune la dispoziție un autocar. Așadar, participarea este gratuită. Preotul
Dvs. va oficia slujba și celelalte servicii în parohie, conform programului obișnuit. Plecarea la ora 7 din
Bârda. Așteptăm înscrieri.
♦Pentru Joi, 26
August, organizăm o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Bârda-Malovăț-Tr. Severin-Mănăstirea Vodița
- Orșova(Mănăstirile ,,Sf. Ana” și Mraconia), Valea Dunării – Mănăstirea Nera –
Moldova Nouă – Oravița – Mănăstirea Călugăra – Munții Banatului – Bozovici –
Mănăstirea Putna – Cascada Bigăr – Orșova – Tr. Severin – Malovăț – Bârda. Excursia
se face într-o zi și costă 60
lei/persoană. Așteptăm înscrieri.
►Duminică, 29 August, se va prezenta dimineața, la ora
8, un autocar la biserica de la Bârda și se vor îmbarca toți enoriașii care vor
binevoi să meargă la slujbă la Mănăstirea Schitul Topolnița. Cei de la Malovăț
vor aștepta la Glavani, la intersecție. Dacă numărul participanților va depăși capacitatea autocarului, acesta va
mai face o cursă. Transportul este
gratuit. După ce se va termina slujba la mănăstire, autocarul îi va aduce
pe enoriașii participanți la Malovăț, respectiv la biserica de la Bârda. Între
timp, la biserica de la Bârda se va prezenta mașina brutăriei și va aduce
pâine, la fel ca în duminicile când este slujbă la Bârda. Participanții la
slujba de la mănăstire vor primi pâine
gratuită, ca-n duminicile obișnuite.
*
Lucrări
la biserică. Am terminat lucrările de zugrăvire la exteriorul bisericii
de la Malovăț și de vopsire a acoperișului. A ieșit o lucrare frumoasă! Slavă
Domnului!
*
Au început lucrările de montare a noilor porți la
biserica de la Malovăț. E o treabă ceva mai complicată acolo, dar sperăm că o
vom rezolva. Domnul Bogdan
Gheorghe-Gabriel s-a angajat să suporte și această lucrare. Dumnezeu să-i
ajute!
*
Lucrări
la cimitir. În zilele de 4 și 11 Iulie a continuat cositul și curățirea
cimitirului de la Malovăț, dar încă nu este gata. Au participat în aceste zile
la lucrare Domnii Nistor Petre, Baltac Alexandru, Boncioc
Dumitru, Văcăriuc Nicolae, Mănescu Vasile, Cojocariu Dan și Orodan Dumitru.
Dumnezeu să le răsplătească osteneala!
*
Cununii. În ziua de 4 Iulie am oficiat Taina Sfintei
Cununii pentru Domnul Mema Irinel-Elvis
și Doamna Mema Aurelia-Sorina din Tr. Severin, fii ai satului Bârda.
Dumnezeu să le ajute!
*
Anunțuri.
► Rugăm pe toți cei interesați să evite să facă nunți și botezuri
duminică, 29 August, fiindcă este zi de post.
*
Program. În luna August avem următorul program de
slujbe: 1 Aug.(Bârda); 6 Aug.(Bârda);
7 Aug.(Malovăț-Bârda); 8 Aug.(Malovăț); 12 Aug.(spovedim
și împărtășim în Bârda, la biserică și în sat); 13 Aug.(spovedim și
împărtășim adulți în Malovăț, la biserică și în sat); 14 Aug. (spovedim
și împărtășim copii în Malovăț); 15 Aug.(pomeniri dimineața la Bârda;
slujbă la Malovăț); 21 Aug.(Malovăț-Bârda);
22 Aug.(Malovăț); 28 Aug.(Bârda-Malovăț); 29 Aug.(Schitul
Topolnița, cu plecare de la biserica din Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte,
preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe
adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr.
Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu