,,Bagheta roșie”
to Elena
Mult
Iubită Doamnă Elena Mitru,
V-am admirat mult ca artistă a farmecului
modei- tricotaj, dar și al scrisului foarte curgător,
Am primit de la Doamna Raluca Tudor, la timpul
respectiv cărțile Dumneavoastră, ,,Pod peste timp” și ,,Bagheta roșie” , în
schimb nu am primit nimic din Tripticul Antolgiilor.
Luată mereu cu numeroase mesaje zilnice, care
urcă aproape de sută, am neglijat,
scuze, tocmai micile dar dragele recenzii.
Acum vin de a mă achita de una care se numește
recenzia cărții ,,Bagheta roșie”, a autoarei Elena Mitru,
Fac aceasta
nu din vreo obligație, ci din plăcerea de a mă răzbuna pe anii 1940-1999 cât am
trăit în țara mea dragă, România, în condițiile descrise de Domnia voastră în
acest volum, denumit simbolc ,, Bagheta roșie”.
Menționez că din răzbunare și îndreptare, pe
cât miniposibil, am devenit ambasador benevol al Limbii Române, spre ampla
cunoaștere a suferințelor nejuste, dar
și a aspirației spre înalt a neamului nostru, la invitația Lui Corneliu Leu și
al Ligyei Diaconescu,
Elena Mitru, ,,Bagheta Roșie”,
Scurtă privire,
Un
suflet de scriitor care așează cuvintele ca
pe niște mărgele pe andreaua de tricotat, sau literele foarte vizibile
pe mătasea roșie a vremilor roșii care
nu se mai termină.
.Citesc,
citesc și nu mă mai pot opri din aducerile aminte, Deosebirea între ceeace știu
și ceeace citesc are unele divergențe de conținut.
Bcureștiul plin de ifosele rezidențiale
comuniste și Timișoara, acest capăt oropsit de țară, pedepsit și supravegheat
,, la sânge”, cu indemnuri tovărășești
de mari constrângeri. Timișoara se spunea, ,,este leagăn de nemți, este un
bulevard pentru sârbii călători în toată lumea, este o plămădeală
de națiuni, care trebuiesc aspru supravegheate și educate în roșu și care se
lasă cu greu convinse”.
În rest ,,tot o apă și-un pămànt” de
sovietizare bolșevică precum Bucureștiul.
În
cartea ,,Bagheta Roșie” autoarea, Elena Mitru a prins toate aspectele
vieții comunismului împrumutat si dus până la exacerbare, cu închisoare, neintimitatea
familiei, rătăcirea voită a minților în a construi, ,,o viață nouă”, în a asculta orbește, fără logică și rațiune,
de niște dogme ,,implementate” de partidul comunist.
Dacă din primul for sovietic venea o
directivă, aceasta se propaga din ce în ce, despletindu-se în mii de aspecte
chinuitoare omlui, ajungând și mai deformat și înrobitor până la la omul
simplu, de jos.
Privită în ansamblu viața devenea greu de suportat între frică, foame și legile care
strângeau conștiința omului.
Citirea
acestui volum de eseuri-imagini, mi-a creeat o stare de rău de amintire.
Dar este mult bine de luare aminte pentru
tinerele generații, spre a li se servi măcar sub formă de picături, din traiul părinților și bunicilor lor.
Mulțumiri
autoarei pentru semnalările trecutului comunist peste neamul nostru românesc.
ing.Melania
Rusu Caragioiu,
Scriitor,
Canada, România, Timișoara
Cuvânt
înainte
MOTTO:
„Am avut ghinionul să nu iubesc steagul roşu, decât roşul de pe tricolor”.
Bagheta
Roşie este un superb evantai al societăţii române de-a lungul a 76 de ani de
mărturisire asupra absurdului neo-comunist din România. Cartea începe cu
citatul lui Petre Ţuţea: „Un tâmpit mai mare ca mine nu există, să faci
treisprezece ani de puşcărie pentru un popor de idioţi”. Iniţial, citatul pare
derogatoriu faţă 10 ELENA MITRU de poporul daco-român. În realitate, după cum
şi Mihai Eminescu a scris: „Semnul egal există numai în matematică”. În
dragoste, nu există balanţă ci sacrificiu şi acest lucru implică anti-logica
dragostei, pentru că logic este factorul auto-prezervării, nu al sacrificiului.
Prin urmare, cine iubeşte şi se sacrifică (pentru iubit, ţară, popor, religie,
cauză politică) este într-adevăr un mare idiot. Într-adevăr, cuvântul „amor”,
original „AD MORTEM”, adică până la moarte. Autoarea cărţii, doamna Elena Mitru
ne balansează frumos (şi da, există asemenea balanţe haotice), între România
liberă şi România ocupată, cea în care comunismul a căzut (cel puţin mintal) şi
cea în care comunismul a fost în control total, sau unde încă mai este parţial
în control, sub formă de neo-comunism. Dumneaei descrie: „Mare lucru şi de
necrezut să te simţi liber de orice constrângere, care să te aşeze sau să te
blocheze într-un loc, sau într-o stare nedorită, care nu ţi Bagheta roşie 11 se
potriveşte, sau să gândească altul ce-ţi este bine şi ce nu”. Excepţia
existenţială la această libertate cerută de oameni, este după autoare, Religia:
„Fără credinţa în Dumnezeu nu se poate trăi bine şi frumos”. Într[1]adevăr, libertatea fără
frumosul şi binele recunoştinţei în darurile date de la Dumnezeu, (inclusiv a
libertăţii însăşi), este libertinaj, adică un fel de dezmăţare materialistă şi
instinctiv chemată productivitate (la comunişti) şi consumerism (la capitalişti).
Speranţa celor care au înfundat puşcăriile şi au ales sacrificiul (deseori
suprem) pentru iubirea de ţară şi popor, s-a întâmplat datorită credinţei lor
în Dumnezeu, în cauza luptei pentru libertate şi a rostului găsit în pierderea
anilor sau chiar al vieţii lor, ca pavăză contra corupţiei exercitate şi a
persecuţiei statului comunist, cât şi a corupţiei implicite a celor pasivi,
care au aşteptat oportunustic căderea comunismului fără să ridice un deget în
acest sens. Iar când „ acei care gândeau şi decideau la ce-ţi
este bine şi ce nu” sunt acei care „făceau umbră pământului degeaba” după cum
documentează autoarea, decadă după decadă, formaţi dintre generaţii de paraziţi
criminali, se ajunge la proverbialul omorât al aginii, care face ouăle de aur,
adică la colapsul mintal, psihologic, emotiv, mintal-economic, cultural şi
biologic al poporului român. În această postură găsim poporul român în 2019, cu
o clasă politică descrisă de autoare drept leit asemuită cu „conducerea de
partid şi de stat a anilor ’50”. Agramaţii continuă să se erijeze în
reprezentanţi ai unei ţări unde şi de unde sunt inventatori, artişti, scriitori
şi oameni de o frumuseţe rară. Dan Puric menţiona cele două aspecte ale unei
ţări: Eminescu şi Mitică. Eminescu este românul frumos, iar Mitică este porecla
generală a populaţiilor care fac jocul sistemului de represiune al ţării, din
generaţia lor. Ambele feluri de români există, politicienii Bagheta roşie 13
(neo) comunişti fiind politrucii care sunt paraziţii societăţii noastre.
Comunismul este una din feţele satanice ale marxismului socialist (cealaltă
faţă este socialismul socialist). Socialismul invocă distrugerea adusă de
revoluţii ca pe un lucru bun. Această inversare a valorilor, este diabolică la
propriu şi la figurat şi prin urmare este de combătut. Bagheta Roşie denunţă
diferite valori inversate ale acestui sistem micidial, precum turnătoria
prezentată drept „vigilenţă” şi furtul, prezentat ca şi un „act de dreptate”.
Ideea de S.A.S (Şedintă, Autocriciă, Sancţiune) intră direct în aspectul de
automutilare a fiinţei umane, unde valori frumoase sunt (auto) prezentate drept
urâte şi această abrutizare este înlocuită de valori urâte fiind prezentate
drept frumoase. Chiar dacă prin repetiţie şi îndoctrinare conştientul poate fi
păcălit, subconştientul şi spiritul, nu. Şi aici se închide inversarea
valorilor create de Dumnezeu şi integrate în fibra existenţială
a fiinţelor umane. Pentru că, cu excepţia psihopaţilor şi a sociopaţilor
prezenţi în toate societăţile, minimal, omul de rând, mai devreme sau mai
târziu, se trezeşte şi se schimbă din „somnul cel de moarte” al raţiunii
deviate grotesc şi de pe calapodurile draconice ale comunismului, şi răbufneşte
din subconştient şi în mod instinctiv, înapoi la lumină, ca înotătorul care
trebuie să iasă la suprafaţă, să ia gurile de aer dătătoare de viaţă. Din
această cauză, Bagheta roşie este aşa de importantă ca lectură; pentru că
demonstrează revenirea ultimativă a oricărei societăţi la acea „gură de aer”,
chemată LIBERTATE.
Gabriel
Teodor Gherasim Istoric, psiholog, scriitor
Pământul şi lumea lui
Frumoase,
chiar minunate sunt cele cinci continente ale lumii. Aşa ni le-a lăsat Dumnezeu
să fie. Zic ni le-a lăsat, deoarece EL le-a construit pentru specia umană pe
care a trimis-o din necunoscut (pentru noi), să le populeze, să le stăpânească,
să trăiască frumos şi liniştit; să se înmulţească şi să se bucure de toate
bogăţiile pe care le-au găsit gata pregătite pentru „chiriaşii lor”. Cele cinci
continente, America, Asia, Africa, Europa şi Australia, sunt
unul mai frumos şi mai bogat decât celălalt. Se află acolo, în fiecare, oamenii
locurilor care au ştiut să le stăpânească, să le folosească, să le
înfrumuseţeze, chiar armonios să le modeleze, să le scoată din sălbăticia
naturală. Fiecare continent îşi are istoricul lui. Auzi vorbindu-se despre
„Bătrâna Europă” sau despre „Africa Neagră” sau despre „Îndepărtata Australie”
etc. Oamenii circulă în toate direcţiile. De la est la vest, de la nord la sud,
migrează din diferite motive care-i determină să părăsească locurile natale, să
se îndrepte către alte zone mai liniştite, mai primitoare. America de Nord a
fost înzestrată cu marea şi minunata ţară – S.U.A. – care se întinde de la un
ţărm la altul, între cele două mari oceane, ca un covor aruncat de Mâna
Cerească, denumindu-l „Pământul binecuvântat de Dumnezeu”. Acest pământ a fost
la rându-i îmbogăţit şi Bagheta roşie 17 cu oameni pe măsură, oameni curajoşi
şi harnici cu suflet bun, care au ştiut să se lupte cu toate vicisitudinile
vieţii pentru a învinge. Ei au avut puterea de a face un „modus vivendi” aşa
cum li s-a potrivit şi le-a plăcut. Oameni iubitori de dreptate şi dornici de
libertate. Şi au reuşit! Au reuşit mai mult ca toţi ceilalţi din lume, aşa
încât iată, minunata lor ţară a devenit cea mai râvnită din lume. A fost şi
este primitoare. Aşa s-a făcut că toţi cei care au reuşit să ajungă, să se
stabilească în aceste locuri a trebuit să se adapteze, să se integreze, să
devină cetăţenii ei. Nu le-a fost uşor! Mai întâi au înţeles că de acum, pe
acest pământ american, ei sunt oameni liberi. Mare lucru şi de necrezut să te
simţi liber de orice constrângere care să te aşeze sau să te blocheze într-un
loc sau într-o stare de lucruri de tine nedorită, care nu ţi se potriveşte, sau
să gândească altul ce-ţi este ţie bine şi ce nu. Cât despre obiceiuri, atâta
timp cât practicarea lor nu lezează pe nimeni, nu sunt în afara
legii, fiecare este liber să trăiască aşa cum vrea. Pământul american este
pentru toţi cei ce-l iubesc. Dintre toate obiceiurile lumii, sigur unul este de
nemodelat, de neînlocuit: Religia. Pentru aceasta, acolo unde s-au aşezat,
oamenii au construit locaşurile în care să se poată ruga la Dumnezeu, fiecare
în felul lui şi după puterea credinţei lui. Fără credinţa în Dumnezeu nu se
poate trăi bine şi frumos. Aceasta dă putere, înalţă şi mai ales nu-i lasă pe
oameni să se simtă singuri, fiindcă prin credinţă se apropie de Dumnezeu şi-l
simt permanent alături. Printre milioanele de emigranţi de toate naţiile se
află şi românii. S-au stabilit pe aceste meleaguri, unii cu foarte mult timp în
urmă, alţii mai de curând. S-au găsit unii pe alţii mai întâi din dorinţa de a
nu se mai simţi singuri într-o ţară străină şi s-au regăsit apoi din cealaltă
dorinţă, de a fi împreună într-o ţară cunoscută Bagheta roşie 19 deja, care a
devenit şi ţara lor. Au început să-şi refacă viaţa fiecare cum i-a plăcut, după
care au simţit nevoia de comunicare, tot mai mult în stilul românesc. Şi unde
poate fi cel mai bun loc de întâlnire, loc în care să-şi găsească şi apropierea
de Dumnezeu decât la biserică. Iată deci, în Astoria, la Biserica „Sfinţii Apostoli
Petru şi Pavel”, parohia Părintelui Prof. Dr Th. Damian, se întâlnesc o mare
parte dintre enoriaşi, care au format astfel „Familia de duminică”,
bucurându-se totodată şi de participarea la Cenaclul literar „Mihai Eminescu”,
înfiinţat şi condus de părinte. Aici participă şi desfăşoară multiple
activităţi scriitori, poeţi, artişti din diaspora, din România şi din alte
părţi ale lumii. Aici sunt sărbătorite toate evenimentele istorice ale
României, spre păstrarea tradiţiilor româneşti şi spre amintirea şi pomenirea
eroilor români.
-------------------
De
acelaşi autor:
Pasageri
în gândurile mele (volum de debut) – Editura Mega Image, Tg. Mureş, 2014
Poezii
pentru copii – (volum de debut) – Editura Mega Image, Tg. Mureş, 2014 Epigrame
(Plachetă de poşetă) – Editura Mega Image, Tg. Mureş, 2014
Convorbiri
cu amintirile – Editura Rawex Coms, Bucureşti, 2015
Zăpada
proletară – Ediura Rawex Coms, Bucureşti, 2015
136
ELENA MITRU Notiţe de peste an – Editura Rawex Coms, Bucureşti, 2015 Veveriţa
ştrengăriţa – Editura Rawex Coms, Bucureşti, 2015
Nu
vreau să traversez – Editura Rawex Coms, Bucureşti, 2016
Strugurii
sunt acri – Editura Rawex Coms, Bucureşti, 2016
Fiara
printre oameni – Editura Rawex Coms, Bucureşti 2016
Strigătul
disperării – Editura Rawex Coms, Bucureşti, 2017
Ultimul
prag – Editura Rawex Coms, Bucureşti, 2017
Tiribomba
– Editura Rawex Coms, Bucureşti, 2017
Vest-Art
(volum bilingv) – Editura Rawex Coms, Bucureşti, 2017
Tablete
din panoul timpului – Editura Rawex Coms, Bucureşti, 2018
Oglinda
din fereastră – Editura Rawex Coms, Bucureşti, 2018
Expresii
Expresive – Editura Rawex Coms, Bucureşti, 2018
Bagheta
roşie 137 Vest-Art (volum bilingv, ediţia a II-a adăugită) – Editura Rawex
Coms, Bucureşti, 2018
Pietoni
în timp – Editura Rawex Coms, Bucureşti, 2019
Pasărea
albă – Editura Rawex Coms, Bucureşti, 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu