Adrian Botez - TĂRÂMURI (PARTEA I)

 

TĂRÂMURI (PARTEA I)

de Adrian Botez

 

TĂRÂMURI

 

am făcut neuro-psihiatrie – pe

Valea Ghețurilor – m-am prăbușit sub

Ghețuri – am ascultat – vrăjit – Muzica Tăcerii

Ghețurilor – am văzut – prin

Ghețuri – Lumi : Lumi - Tărâmuri

Luminate și Fără-Sfârșit-Înghețate

 

m-am bucurat în

Robia Cristalelor – nu i-am văzut – niciodată – pe

Spiriduși – Regii Ghețurilor : nu pot fi

văzuți – pentru că sunt făcuți din

cea mai Eterică dintre

Ghețuri - și au Pantofi de Dans – în loc de

Inimă : da – ei dansează atât de

Amețitor – încât noi – Veniții de peste

Ghețuri – orbim de-atâta

Fericire-Nghețată

 

...nu vă chem în

Lumea Ghețurilor : ea îmi aparține

Exclusiv  - ca și

Bucuria – ca și

Robia – ca și

Muzica Prăbușirilor – în

Tăcerea de Lumină – în

Visul Fantastic - în

Clinchetul Funebru – al

Ghețurilor

 

...Infinite – Mărăcinoase

Ghețuri : între voi – în sfârșit

nu am Suflet – nu am

Simțire – nici Milă – nici

Lacrimi – ci doar

Orbitoarea Lumină – a

Miezului Nopții de

Gheață

***

 

JOCURI  LINGVISTICE,  ÎN ÎNCHISOARE...

 

Eu, către bolnavul, întins pe Patul de Fier, al Infirmeriei Închisorii :

-...Și, zi așa, nu vrei să te-nsănătoșești...nu mai vrei să vezi...COPACUL VIEȚII...?

Bolnavul, cu barba crescută sălbatic (...zi cu zi, zi după zi, zi după noapte...noapte după zi...), pe obrazu-i senin, dar năpădit (compensatoriu...!) de un zâmbet amar...hipnotic-visător... - ...care, parcă, era acolo, dintotdeauna :

-Mie mi-a fost dat, din Născare, să văd doar...CAPACUL VIEȚII... - ...și se învârti, gemând ușor, cu fața la perete... - ...plecând, parcă, eliberat și fără de întoarcere, cu bagaje cu tot... - ...spre alte lumi...

...Micul ”joc lingvistic”, deci (trebuia să înțeleg, din ”întoarcerea spatelui”, către mine și către Lumea Asta...), încheiase, între noi... - ...distrusese, în fiecare dintre noi (cu o luciditate funestă – anticipativă și definitivă !) - orice legătură...orice...”SEMN DE SEMENI”.

***

 

MISIUNEA DUHULUI MEU (rubaiyat)

 

eu am pândit – în Bune – ca și-n Rele

și Parte Dreaptă le-am făcut – din Stele :

am chibzuit Răzbateri – cu Largi Vele

și Scufundarea Tuturor – în Miezul dintre ele...

***

 

SĂ NU TE-NVERȘUNEZI ÎN VREUN CUVÂNT (rubaiyat)

 

să nu te-nverșunezi în vreun cuvânt

căci n-ai – cu unul singur – Jurământ :

tu acordezi – în Armonii Rebèle

Cuvântul de deasupra de Vântrèle !

***

 

RUBAIYATUL LĂUTEI TRUVERULUI

 

numai Acum și Așa am ieșit deasupra de Lume

când nimic din Furtunile Clipei nu m-atinge – pe Strune :

Singur Sunet – pogorât din Durerile-Uitate

întruchìpă – sfințește – o Eternă Cetate !

***

 

PRECUM SPRE CRIST (rubaiyat)

 

să nu te-mpotrivești – să nu te zbați – ca-n Coșmar

când vin Truveri spre tine - -nvolburați Zadar :

tu ești Visata lor Cetate – durată-Nțelepciune

și vin – precum spre Crist : cu Strune Rele  -  Bune...

***

 

SĂLAȘ AL MORȚII ȘI IUBIRII

 

Sălaș al MORȚII și IUBIRII

iar nu : ”Cămin al FERICIRII” !

...țesu ORFEU – din CÂNT și FRUNTE

o RĂSTIGNIRE – fără MUNTE !

 

VIAȚA e VAL și-NVERȘUNARE

fără CUNUNI : doar NAVIGARE

spre CER : a LUMII LUMINARE !

VIAȚA e RANĂ – ROUĂ – CRIN !

 

...așa mi-au spus : de-ACOLO vin

 

și-ajuns-am să GRĂIESC  -  și SCRIU :

STELE-s PIROANE : te țin VIU

SUFERINȚI  SFINTE și  AMARE

 

ÎNVĂȚĂTURI – la FIECARE !

...de vrei să-nveți de la TRUVERI

fii  UCENIC  și  la DURERI !

***

 

TRUVER – COPIL AL NIMĂNUI

 

TRUVER – COPIL al NIMĂNUI

în LUME ai pornit – HAIHUI :

unii – că-s SURZI – nu te ascultă !

alții – la CÂNTUL tău – fac NUNTĂ !

 

TRUVER – TRUVER – COPIL de STRUNĂ

ne cânți mereu : ”LUMEA nu-i bună !

dar ascultați și nu uitați :

CÂNT despre CRIST - și OAMENI-FRAȚI !”

 

IUBIREA e ”SOLOMONIA”

cu cari ne ții GOSPODĂRIA !

...LUNA-i - în CER – mai LUMINATĂ

din STRUNA ta – când e ISCATĂ !

 

TRUVER – MATROZ : aflași TALAZ

cu care – încă – mă ții TREAZ !

eu salt – pe VALUL RĂSTIGNIRII

și-ajung la tine - -n POALA FIRII !

 

...TRUVERU-i  doldora de HAR !

deci  -  îl vom pune ca MORAR

acol' unde se macin' TOATE :

pe SCOC – s-a scurge-ETERNITATE !

***

 

”RĂMAS -BUN”   -   DE  TRUVER  (rubaiyat)

 

ZI s-a sfârșit :  c-un CHIOT – RĂMAS-BUN își ia :

a fost LUMINĂ – a fost VARĂ – IARBĂ REA...

...așa sunt ZIUA – VIAȚA : tot ce TRECE !

...TÂLCUL   –   în urmă -  LE-A RĂMAS  : ”SĂ NU FII  RECE !”

***

 

Adrian Botez