RODICA DASCĂLU - ARTA DE A SURPRINDE ȘI DĂRUI

 

ARTA DE A SURPRINDE ȘI DĂRUI

ECOURILE LECTURII RODICA DASCĂLU

 

Motto: „Fiecare carte pare că închide în ea un suflet. Și, cum o atingi cu ochii și cu mintea, sufletul ți se deschide ca un prieten bun.” Maxim Gorki

 

Scriitoarea Vasilica Grigoraș ne-a obișnuit cu ritmul alert al publicării volumelor sale, cu bogăția tematică a acestora, îndemnându-ne, prin tot ceea ce creează pe tărâm literar, să citim. „Lectura este o necesitate a omului, este oxigenul rațiunii, dar și jocul care ne delectează”.

Voi încerca să cuprind în rândurile ce urmează câteva impresii, imagini, sunete, nuanțe și culori.

Le-am surprins citind cartea Vasilicăi GrigorașECOURILE LECTURII, publicată recent la Editura PIM din Iași.

Volumul are două capitole distincte: Cronici de întâmpinare și Articole-/Eseuri. În acest ultim capitol fiind prezente și alte două repere: Bibliografie și Referințe critice.

Autoarea se află la al cincilea volum ce adună între copertele sale creații literare de acest gen: cronici, recenzii, eseuri, medalioane. Titlurile celorlalte cărți scrise cu rigoare și talent acoperind o amplă gamă tematică sunt: Izvoare nesecate: Însemnări despre oameni și cărți (2016), Seninul din inima cărților (2019), Tâlcuiri la firul slovei (2020), Nectarul cuvântului scris (2021), toate aceste culegeri de texte fiind publicate la Editura PIM din Iași. Scriitorul Ion Manea, critic literar și publicist gălățean, menționează în prefața „Povestea cărților”, referindu-se la cărțile enumerate: „titluri ce s-ar putea încadra în ceea ce am numi critică literară de interior, scrisă chiar de scriitori, pentru a proceda la o fermă și necesară separare de cea din exterior, care îi revine, fără nicio îndoială, criticilor literari de profesie, celor care, singurii, sunt chemați să repereze, să determine și să ierarhizeze valorile.”

Numărul impresionant de cărți scrise, douăzeci și opt de volume, prin intermediul cărora abordează multiple genuri literare: proză, poezie, jurnal, literatură pentru copii, genuri și specii literare de inspirație japoneză, articole din zona publicistică, îi conferă autoarei calitatea de a interpreta și analiza cărțile altor scriitori, colegi de breaslă, pe care i-a întâlnit în realitate sau doar i-a cunoscut în mediul virtual. Adăugând și formarea sa universitară, Vasilica Grigoraș fiind absolventă a Facultății de Filosofie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, plus experiența de bibliotecară, timp de aproape treizeci de ani, la Biblioteca Județeană „Nicolae Milescu Spătarul”, din Vaslui, vom înțelege chemarea și orientarea sa definitorie spre universul mirific al cărților. Personal, îi admir harul surprinderii și descifrării, în cunoștință de cauză, a adâncimii creativității celorlalți pentru aflarea esenței, a principalilor vectori purtători de mesaj către inima cititorilor.

„Fiecare dintre noi are o chemare şi un dar. Iar a-ţi cunoaşte darul înseamnă a-ţi cunoaşte sensul vieţii; a şti pentru ce trăieşti şi pentru ce te jertfeşti”, obișnuia să spună părintele Constantin Galeriu.

Împlinindu-și menirea, Vasilica Grigoraș deschide drumul cărților, pe care le-a primit sau în posesia cărora a ajuns într-un fel sau altul, pentru ca acestea să ajungă la destinație.

Coperta, în tonuri de albastru, având imaginea unui pom al vieții, pe ramurile căruia sunt cărți ce se transformă în fluturi în momentul când sunt citite, mi-a insuflat o stare de reflecție, sugerându-mi zborul interior spre infinite lumi posibile.

De la această percepție până la reamintirea unui citat al scriitorului Mircea Cărtărescu nu a fost decât un pas: „Cărțile sunt asemenea unor fluturi. De obicei stau cu aripile lipite, așa cum se odihnesc fluturii pe câte-o frunză, când își desfășoară trompa filiformă ca să soarbă apa dintr-un bob de rouă. Când deschizi o carte, ea zboară.

Și tu odată cu ea, ca și când ai călări pe gâtul cu pene fine al unui fluture uriaș. Dar cartea nu are o singură pereche de aripi, ci sute, ca un semn că ea te poate duce nu doar din floare-n floare în această lume glorioasă, ci în sute de lumi locuite” (Care-i faza cu cititul, Liviu Papadima (coord.), A patra inimă, Ed. Arthur, 2013).

Scriitorii comentați în volumul „Ecourile lecturii” sunt: Nicolae Mătcaș, Theodor Damian, Marcel Miron, Valentina Teclici, Ionel N. Marin, Ghiță Nazare, Ilie Serediuc, Lilioara Macovei, Ben Todică, Ioan Popoiu, Petre Iosub, Constantin Sârghiuță, Dumitru V. Marin, Fenia Driva, Marin Beșcucă, Nicoleta Marinescu și subsemnata. Mulți autori dintre cei menționați conduc colegiile de redacție, în calitate de redactorișefi, ale unor reviste și publicații de prestigiu, din țară și din străinătate, contribuind astfel la o mai bună informare cu privire la tendințele fenomenului literar contemporan.

Citind ECOURILE LECTURII am urmărit cu atenție raționamentul autoarei evidențiind câteva răspunsuri la întrebarea despre beneficiile cititorului prin lectura cărților.

Spunea scriitorul Nicolae Manolescu, eminentul critic literar, încercând să răspundă întrebării de mai sus: „În ce mă privește, mă număr printre cei care nu pot trăi fără cărți. Sunt un vicios al lecturii.

Am nevoie să citesc așa cum am nevoie să mânânc și să beau.

Hrana pe care mi-o oferă lectura îmi este la fel de indispensabilă ca și aceea materială. Resimt fiecare zi fără o carte ca pe o zi pierdută” (Cititul și scrisul, Ed. Polirom, 2002).

Când deschizi o carte apare miracolul, parcă ar vrea să ne spună Vasilica Grigoraș. Devii personajul mai multor experiențe, călătorești în locuri unde nici cu gândul nu ai fi îndrăznit să ajungi, înveți să faci conexiuni, realizezi introspecții. Se întâmplă ca rutina existenței, monotonia și cenușiul ei să se întrerupă brusc, prin parcurgerea unei situații limită, a unei crize majore. De fapt, e semnalul care te atenționează asupra unui aspect. Trăind ancorat în planul material, fără a te observa și a-ți pune întrebări, te îndepărtezi de fluxul autentic al vieții. Vei merge alături cu drumul.

Poziție în care universul nu îți va mai fi sprijin în atingerea scopurilor tale. Lectura, arta, cultura în general devin un ajutor important pentru găsirea soluțiilor potrivite, de supraviețuire, în caz de încercări. Prin fiecare recenzie scrisă Vasilica Grigoraș ne invită să vedem în literatură o soluție de salvare a lumii în care trăim.

„Așadar, este mare nevoie de voință și dragoste pentru a ne îmbrăca în seninul cunoașterii prin toate fațetele artei de a citi – arta de a gândi, arta de a ne comporta, arta de a ne descoperi și dezvolta, arta de a evolua…”, subliniază autoarea în eseul cuprins în cel de-al doilea capitol al cărții, intitulat LECTURA - FARUL DIN MAREA CUNOAȘTERII. Vasilica Grigoraș insistă asupra conceptului că „Deprinderea de a citi are nevoie de o perioadă de inițiere, de mentori, modele și instrumente adecvate.

E nevoie și de efort. Interesul pentru cultură se cultivă treptat, cu blândețe, tact, seriozitate, și de ce nu, prin exemplu personal.”

Fiecare citește în felul său, uneori rămânem la nivelul exterior al paginii fără să realizăm că textul, cuvintele au o semnificație profundă, fiindu-ne mijloc de a vedea dincolo, punte nevăzută, pentru a traversa un râu vijelios spre atingerea unui alt țărm. A unui teritoriu nestrăbătut încă, plin de provocări.

Poate cel mai important avantaj pentru un om care citește este acela că începe să detecteze imediat ce e bine și ce e rău, chiar dacă acestea sunt bine ascunse în spatele unei cortine. Omul nu mai poate fi manipulat ușor deoarece i se deschid ochii interiori și începe să înțeleagă cine este, de unde vine și încotro se îndreaptă.

Lipsa lecturii îi interzice accesul la memoria personală și colectivă, la obiceiuri și tradiții, la înțelegerea evoluției firești în contextul familiei, societății.

Tema beneficiilor lecturii este amplă. Întâlnirea cu o carte poate fi una transformatoare, o carte îți poate schimba viața.

Sunt sigură că întâlnirea dintre Vasilica Grigoraș și scriitorii ale căror cărți le-a interpretat s-a materializat într-un mănunchi de emoții, lăsând urme vii, de neșters, în ambele direcții.

Prin cartea ECOURILE LECTURII, autoarea ne sugerează ideea că aceste frânturi de viață, purtătoare de mesaj, cărțile, sunt precum oamenii.

Se ivesc în viața ta când ai cea mai mare nevoie de ele, iar întâlnirea cărților cu tine, cititorul însetat de adevăr, nu reprezintă o simplă întâmplare.

Prin cronicile de întâmpinare cuprinse în acest volum, ECOURILE LECTURII, întrezărim tonul binevoitor, apreciativ asupra cărților citite, autoarea având grijă parcă să insufle încredere celor care au pornit pe acest sinuos drum al creativității. Indiferent din ce zonă vine scriitorul, indiferent de genul literar abordat, Vasilica Grigoraș găsește instrumentele specifice potrivite unei analize estetice minuțioase. Aș îndrăzni să spun că avem bucuria de a citi tot atâtea eseuri câte cărți recenzate sunt prezente în volum.

Vizualizând complexul proces de creație, cartea devine o îngemănare a energiilor ce vin din partea autorului, sau autorilor, după cum e cazul, scriitorului care scrie prefața, editorului, criticilor literari.

Totul se conjugă, iar delicata împletitură rezultată își începe drumul. Iar Vasilica Grigoraș contribuie din plin, prin autoritatea consolidată pe care o are în domeniu, ca acest drum să fie luminos, să deschidă mintea și sufletul cititorului.

 

 

ARTA DE A SURPRINDE ȘI DĂRUI ECOURILE LECTURII RODICA DASCĂLU

Sursa: Revista Plumb, iulie 2024