cătălin afrăsinei - îngerul a surâs în miezul verii

 

îngerul a surâs în miezul verii

 

 

~*~

 

când ai vorbit tu eu am lipsit

eram cu ahile

în acea zi se scumpiseră morcovii

înainte de ajunge tu aici am fost eu

am așteptat să te naști

lucididatea care ucide zeii și deconspiră crimele

te văzusem de la mari depărtări

și nu am reușit  să-ți trimit

dragi salutări din țara ciungilor

locuiam printre ulii în ținutul umbrelor

și ahile

nu a știut niciodată să îmblânzească nemernicia

ca să te aflu

m-am întors târziu în adolescență

la intrarea în vis

pe unde ai să vii împărăteasă  a iluziilor clandestine

pentru a nu trimite procurorii de caz

prea târziu

nu mă înhămasem la niciun fel de politic

din ceara zilei de mîine se aprindeau lumânări

în depresiuni în zone montane

pe dealuri în formă de pălăria lui napoleon

nimeni nu a vrut sau nu a putut

să-mi explice ce se-ntâmplase cu adevărat

crucile erau bușite în cimitir și lăsate în neorânduială

solemnitatea actului funerar și tăcerea deveniseră aplauze-n circ

cei care au vorbit au știut că nu erau îndreptățiți

vocalele cădeau din greu ca o decapitare

victorie a lașității pe câmpul deșertăciunii

am văzut mâini volatile așezate

peste trupuri împietrite de spaimă

exilat metafizic în drum spre cimitirul elefanților

din tabloul pe care rubens n-a mai apucat să-l picteze

trăiesc în numele unui artist mai universal decât rubens

în camera mea au intrat poeții flandrei

apoi auden și jean moreas

au vorbit îndelung

spuneau că așteptarea vieții și a morții

cu dinți clănțănind e pe sfârșite

drapelul negru nederaiat din trashuman a fost coborât în bernă

se anunța încă o moarte

s-a spus a complotului universal

apoi  în miez de  vară  îngerul a surâs

 

~*~

cătălin afrăsinei