Fapte
istorice ignorate ale României contemporane și marotele din scrierile oficiale.
Eseu (18)
Prof.
univ. dr. Corvin Lupu
05
Ianuarie 2025
Evaluările
greșite ale guvernului SUA privitoare la România Socialistă - partea a doua
În prima parte a comentariilor pe marginea
concluziilor științifice la care a ajuns istoricul și analistul american Larry
L. Watts privitoare la aspecte fundamentale ale istoriei contemporane și
recente a României, m-am referit cu predilecție la aspectele privitoare la
politica față de minoritățile naționale din România și cum era ea privită de
către analiștii oficiali ai Casei Albe. Larry L. Watts a arătat ferm că multe
din aceste analize și rapoarte erau false, iar ele au influențat decizii și
politica SUA față de România. Este de la sine înțeles că dacă raportările și
analizele despre România erau false, atunci întreaga politică a S.U.A. față de
România era una greșită. La fel, modul în care era privită România în S.U.A. și
în Occident, era unul care cuprindea imagini false. Noi credem, fără să fi avut
acces la sursele la care a avut acces Larry L. Watts, că aceste analize au fost
intenționat falsificate. Nu putem să acceptăm că structuri de informare și de
analiză atât de puternice, ca cele ale statului american, cu mijloacele lor
copleșitoare de informare, pot să producă analize atât de greșite ca cele
semnalate de valorosul analist și istoric american.
Din alt punct de vedere, contribuțiile lui Larry L.
Watts la umplerea unor goluri ale istoriografiei românești contemporane și
recente sunt de o valoare inestimabilă. România i-a oferit lui Larry L. Watts
ani frumoși din tinerețea sa, petrecuți la Iași, Cluj, Bistrița, București, ca
și în alte locuri din România, i-a oferit o soție și mamă a fiicei sale, iar el
a întors României contribuții istoriografice de un înalt nivel științific.
În istoria recentă cel mai mult deranjează adevărul.
Minciuna nu deranjează și nici erorile. Acestea stârnesc aprecieri nefavorabile
și, poate, zâmbete. Adevărul care supără stârnește ură și reacții adverse de
multiple feluri. Colonelul de contrainformații militare Valentin Raiha, autorul
cărții În decembrie 1989 K.G.B. a aruncat în aer România cu complicitatea unui
grup de militari, Editura Ziua Omega Press, București, 1995, în care a vorbit
despre unii dintre trădătorii României din decembrie 1989, a fost nevoit să
fugă din țară și s-a ascuns în Spania, având informații certe că este în
pericol de moarte. Am dat un singur exemplu, mai mult sau mai puțin la
întâmplare. Eu însumi, în anul 2005, am fost acționat în justiție și mi s-au
făcut două plângeri penale (ulterior conexate) de către Muzeul Memorial al
Holocaustului din SUA și de către Federația Comunităților Evreiești din
România, nemulțumite de concluziile științifice la care am ajuns eu într-un
studiu de specialitate.
Și adevărurile pe care le scrie Larry L. Watts supără
tare. El este un istoric care, pe lângă multe altele, a dovedit cu multă
claritate, în cartea Ferește-mă doamne de prieteni… Războiul clandestin al
Blocului Sovietic cu România, Editura RAO, București, 2011, că mai mulți șefi
din Securitatea României își trădau țara în favoarea unor servicii secrete
străine, cu deosebire în favoarea celor sovietice. Și de această dată,
fundamentaliștii din aripa trădătoare a fostei Securități au sărit ca arși,
încercând să-l combată.
Mi-aduc aminte că în cadrul unei sesiuni dedicată unor
momente din istoria Securității care a avut loc la Cluj, cu câțiva ani în urmă,
într-o sală plină, când l-am citat pe Larry L. Watts în cuvântarea mea,
colonelul Filip Teodorescu, fost spion în străinătate (între care nouă ani în
Turcia), fost director adjunct al Direcției a III-a a D.S.S., fost președinte
executiv al A.C.M.R.R.-S.R.I., actual președinte de onoare al
A.C.M.R.R.-S.R.I., a pus la îndoială afirmațiile istoricului american și l-a
trecut în derizoriu, fără nici un fel de argumente științifice, sau de altă
natură, arătând că istoricul american a venit în România cu misiuni
informative. „N-a venit să doarmă”, spunea Filip Teodorescu, de parcă
cercetările sale științifice de istorie pot fi puse la îndoială pentru faptul
că istoricul este/a fost și lucrător și înalt decident în cadrul serviciilor de
informații, fiind fost consultant/consilier pentru reformarea serviciilor
secrete și ale armatei României. De asemenea, îmi aduc aminte de contestarea
lui Larry L. Watts de către agentul diversionist Marius Mioc din Timișoara, un
inginer deghizat în istoric, care intră cu bocancii în clarificarea
evenimentelor din decembrie 1989, negând cu multă determinare realități
dovedite de sute, chiar de mii de probe științifice, cum ar fi implicarea
directă și decisivă a serviciilor secrete sovietice și a altor state, în
realizarea revoltei populare și a loviturii de stat din România. Contestarea a
făcut-o pe site-ul său și pe site-ul „Contributors”, sub titlul „Răstălmăcirile
lui Larry Watts și răstălmăcirile altora despre Larry Watts”, articol în care
falsul istoric neagă implicarea agenților sovietici în România, în decembrie
1989.
O chestiune pe care o ridică Larry L. Watts a fost și
aceea a pregătirii la Moscova a schimbărilor de orientare politică, „Noua
gândire”, cum erau ele numite, concepute de către președintele KGB, Iuri
Andropov, viitor secretar general al PC al URSS, care au fost concepute și
demarate înainte de urcarea la conducere a discipolului său, Mihail Sergheevici
Gorbaciov. Iuri Andropov vedea proiectata apropiere de Occident și
liberalizarea controlată ca pe o linie politică de laborator, impusă de sus în
jos, în nici un caz din sens invers. El nu era un democrat. În 1956, pe când
era ambasador la Budapesta, și-a dovedit cruzimea în reprimarea revoluției din
Ungaria. De aceea, în perioada 1982-1984, cât timp a condus U.R.S.S., în
paralel cu promovarea în interiorul Partidului Comunist al U.R.S.S. a „Noii
gândiri”, Iuri Andropov a exercitat un control mai puternic asupra membrilor
Pactului de la Varșovia, impunând și represalii împotriva disidenței din țările
socialiste. De altfel și în România, principalul grup opoziționist ascuns,
compus din activiști de partid, militari și securiști, grupul condus de Vasile
Patilineț, a început să se manifeste și să facă proiecte concrete de acțiune
pentru înlăturarea lui Ceaușescu după moartea lui Iuri Andropov. Larry L. Watts
îi numește pe acești opoziționiști din România ca fiind disidenți. Eu nu îi
numesc disidenți, pentru că s-a dovedit că ei erau susținuți de Securitate, în
paralel cu supravegherea lor, pentru a fi folosiți în lupta Securității
împotriva lui Nicolae Ceaușescu, luptă pe care Larry L. Watts a explicat-o
magistral în cartea Ferește-mă doamne de prieteni… Războiul clandestin al
Blocului Sovietic împotriva României. Deci, erau agenți, nu disidenți!
Larry L. Watts susține că analiștii de la Washington
au omis în analiză un fapt istoric foarte important, anume calitatea României
de inamic al U.R.S.S. încă dinaintea celui de la doilea război mondial. Marx și
Engels definiseră poporul român ca fiind „contrarevoluționar prin însăși natura
sa”, el trebuind să fie eradicat, în viziunea fondatorilor ideologiei
comunismului internațional, pentru binele revoluției mondiale. Ca urmare,
poporul român a fost desemnat dușman de clasă al comunismului internațional.
Acesta a fost motivul pentru care, după cinci ani de
la crearea Internaționalei a III-a Comunistă, în 1924, această instituție i-a
exclus pe etnicii români din conducerea Partidului Comunist din România. A fost
o situație unică. Și în alte țări partidele comuniste aveau la vârf minoritari,
în majoritate evrei, dar erau admiși în conducere și majoritari etnici. În
România, nu au mai fost admiși etnici români în conducerea P.C.R., decât
începând cu 1945, când Stalin a spus că în România, la vârful conducerii partidului
și a guvernului trebuie să fie câte un etnic român, iar imediat în spatele lor,
trebuie să fie minoritari.
Larry L. Watts consideră că acest factor al
adversității istorice româno-sovietice, care a fost trecut cu vederea de
analiștii americani, a fost foarte important. Istoricul american consideră că
datorită acestei adversități a românilor față de URSS, Stalin a cerut și a
obținut drepturi și privilegii speciale asupra României, care i-au fost
conferite de legislația internațională pe întregul parcurs al Războiului rece,
obținând inclusiv dreptul U.R.S.S. de a interveni în problemele interne ale
României, drept care a fost încorporat în Carta O.N.U.! Acele drepturi fuseseră
stabilite în cadrul Protocolului adițional secret al Conferinței de la Potsdam,
conferință care a decis și existența a două Germanii. Desigur, analiștii
americani ar fi trebuit, spune Larry L. Watts, să ia în calcul toate aceste
detalii de fond. În acest caz, ei ar fi ajuns la timp la concluzia că politica
României era una sinceră, că ea nu era un cal troian al Moscovei, iar Ceaușescu
nu era un pion al internaționalismului proletar.
România avea motive temeinice să combată linia
Moscovei și să-și afirme independența. În acest caz, S.U.A. ar fi intuit
necesitatea de a ajuta mai mult România și, afirm eu, nu ar fi mai avut
interesul să ia parte la agresiunea internațională împotriva României din
decembrie 1989, care au transformat-o într-o colonie. Aceasta cu atât mai mult
cu cât economia S.U.A. este puțin reprezentată în România, de care nu profită
în prea mare măsură. Cea mai mare societate americană din România
euro-atlantică a fost Uzina Ford de la Craiova, cu 6.000 de muncitori, a fost
vândută unui patronat din Turcia.
De altfel, în perioada ceaușistă la care se referă
Larry L. Watts predilect, dezvoltarea economică multilaterală, forțată, era
subsumată aceluiași scop de independență națională. Ceaușescu dorea
independența energetică față de U.R.S.S. și dorea să producă în România toate
produsele de care avea societatea nevoie, de la ace de gămălie, la mașini de
toate felurile, medicamente, avioane, armament complex etc etc. El a reușit în
mare parte, dar agentura sovietică din Partidul Comunist, din Securitate și din
Armată l-a subminat continuu, a indus criza alimentară, energetică și de bunuri
de larg consum, iar în final, în decembrie 1989, s-a raliat cu arme și bagaje,
la atacul întreprins de serviciile secrete străine împotriva României.
Trădătorii ajunși la putere, în 22 decembrie 1989 au readus pentru moment
România în sfera de interese și de control a U.R.S.S., iar după prăbușirea
acesteia, au predat-o euro-atlantiștilor globaliști care au transformat-o în
colonia de astăzi, de la periferia U.E.
- Va urma -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu