IOAN MICLĂU-GEPIANU - DIN EXPERIENȚA ISTORIEI

 

DIN EXPERIENȚA ISTORIEI

IOAN MICLĂU-GEPIANU

 

Motto:

”...Tare sunt singur, Doamne, și pieziș,

Copac pribeag uitat în câmpie,

Cu fruct amar și cu frunziș,

Țepos și aspru-n îndârjire vie!”

 

Dacă a venit vremea unei noi deșteptări la români, atunci din experiența istoriei ar trebui să învățăm ceva! Va trebui să învățăm a fi parte unitară în ceea ce se cheamă ”unitate în diversitate”, adică să învățăm a valorifica specificul nosstru național, școala și gândirea proprie, fără a copia pe nimeni!

Sigur, întotdeauna a știut Romania a lua ce ce e bun și folossitor din experiența altor țări, vecine ssau mai îndepărtate, dar de aici și până a ajunge la fenomenul de a te atinge de identitatea ta, e o altă poveste! Este nuanța unei fante căzânde în afara regulei, ce ne atenționează că suntem la un orizont neprielnic

De-alungul istoriei, am mai experimentat noi asemenea fenomene, ce pot fi adunate în vechiul și arhicunoscutul proverb: ”Peștele mare înghite pe cel mic”, dar înainte de a ne acoperi cu proverbe de tot felul, să ne vedem pe noi înșine în propria noastră istorie! Să identificăm adevărul realităților, din trecut și prezent, din care să ne scânteie acea gândire sănătoasă spre viitor, fără răsuciri maestre și filosofii politice sau știintifice, uneori de-a dreptul utopice sau mioape înspre viitor.

Trebuie să învățăm din istorie, chiar dacă nu ne plac, adevăruri ale greșelilor ce noi le-am comis, nimeni altcineva și de care să ținem cont spre a nu le repeta!

Să luăm un exemplu, bunăoară, din ceea ce se cheamă ”victimă politică”, adică de învinuire a multor oameni valoroși ai istoriei românești!

Victimă politică a fost Al. Ioan Cuza, victime politice au fost Mihai Eminescu, Mihai Viteazu sau neuitații noștri martiri Horia, Cloșca și Crișan, creștinul Constantin Brâncoveanu, Nicolaie Iorga, sau recentul Nicolae Ceaușescu. Relele s-au împletit, cele dinăuntru cu cele dinafară.

Să recunoaștem specificul și tradiția de viață a fiecărui popor, dar și specificul nostru românesc! Asta să avem în oglinda vieții noastre!

Să obsevăm un aspect economic, devenit azi foarte interesant:

”Oare solul nostru fertil, nu ar crește căpșunele cele mai frumoase din lume? La noi nu crește cartoful tot așa de cum crește pe dealurile stâncoase ale germanilor? Munții nostrii, pădurile, cămpiile, apele, subsolul, sunt bogății din care ne-am hrănit și ne-am format specificul nostru de viață și cultură.

”Unitate în diversitate”, asta a fost de fapte și ideea europeană incipientă și să nu ne adormim cu vise, cum am mai spus mai sus, ci să învățăm a ne chivernisi viitorul, să ne valorificăm specificul nostru românesc, dar să nu se creadă că, după ”integrare” toți europennii își vor revărsa bunurile lor peste noi, fără un calcul calculat. Istoria e plină de astfel de experiențe.

Interesant și paradoxal, tot cerem poporului să învețe, dar când vor porni conducătorii să învețe? Aceasta ar fi noua deșteptare!