Agent modernizator / Agent of changes

Occident vs Orient … UE/USA/NATO/FMI/Banca Mondiala vrea occidentalizarea, modernizarea orientalilor … Erdogan, Putin vor si ei modernizare, dar fara occidentalizare … ca Ceausescu, Milosevici, Sadam, Gadafi etc. duplicitari cazuti la datorie pe meterezele orientului … iata mai jos cum vad azi orientalii „agentii modernizatori“ si „structurile lor paralele“, „agenturili“:

Agent modernizator / Agent of changes

Dezvăluirile preşedintelui turc despre "structura paralelă" care căpuşează statul turc, creează frisoane tuturor "căpuşarilor" statelor lumii! Inclusiv celor de la Bucureşti! Evenimentele din și despre Turcia sunt de actualitate intensă și în plină derulare. Aceasta este sursa care le prezintă în volum complet și cât mai aproape de timpii reali.

Pe fondul celor petrecute în Turcia, a apărut un amănunt peste care am trecut destul de repede. Și care pare să fie cheia întregii probleme. Este vorba despre afirmațiile președintelui Erdogan despre infiltrarea unei "structuri paralele" în interiorul statului turc. Fondată de un cetățean turc, Fethullah Gulen, despre care aflăm că locuiește în S.U.A.

Problema de fond este aceea că din avalanșa de știri care îl prezintă pe Fethullah Gulen, aflăm că presupusa sa "structură paralelă" nu este nicidecum o mișcare teroristă. Ci este o mișcare cu caracter mai mult ocult, construită pe o rețea de școli și companii în Turcia și în străinătate, precum și pe o rețea de susținători în media, justiție, armată și educație. Și aici punem STOP descrierii!

Rezultă suficient de clar că nu avem de-a face în niciun caz cu acel terorism brut, ci cu un fel de terorism domestic care acționează prin "căpuşarea" din interior a statelor și democrațiilor. Fenomen care se manifestă în toată plenitudinea sa și în România. Exemplificat prin situația de zi cu zi în care cetățenilor li se oferă un drept aparent la democrație și care este limitat în fapt, doar la alegerile electorale. Apoi, imediat din ziua următoare, aleşii în loc să ducă la îndeplinire cerințele democratice ale propriului popor, acționează pe perioada mandatului exact ca niște "structuri paralele" similare mișcării Fethullah Gulen. Punând în aplicare prin diverse modalități, acte și acțiuni care nu respectă în niciun caz cerințele și așteptările democratice ale poporului român. Astfel, nu mai este niciun secret pentru nimeni faptul că aproape toți reprezentanții poporului român din structurile statului, iau decizii în exclusivitate - respectiv fără a avea un mandat clar din partea propriului popor, în funcție de dispozițiile primite de la diverși terți externi precum F.M.I., S.U.A., Bruxelles, Berlin sau NATO. Și pentru interese care nu corespund în majoritatea cazurilor cu cele ale României. Fără ca reprezentanții în cauză să se sinchisească de faptul că astfel de dispoziții nu sunt agreate de propriul popor, pe care de fapt nu îl consultă nimeni.

Pe scurt, fenomenul descris anterior nu este decât o "căpuşare" din interior a democrației autentice, care este înlocuită cu o veritabilă pseudo-democrație. Aceasta fiind genul de "structură paralelă" la care a făcut referiri și președintele Turciei. Nu am fi abordat fenomenul care este extrem de complex, dacă în cazurilor evenimentelor din Turcia nu s-ar fi produs practic un miracol. Miracolul este acela că președintele Erdogan a acuzat căpușarea democrației din interior de către acea "structură paralelă" a lui Fethullah Gulen, iar poporul turc a înțeles exact fenomenul. De aceea l-a și sprijinit și îl sprijină cu fermitate pe președinte.

Am afirmat că fenomenul "structurilor paralele" este extrem de complex. În Turcia au avut loc arestări din medii diverse. Atrage atenția arestarea a mii de procurori și judecători, precum și a unor membri ai Curții Constituționale a Turciei. Un fenomen care pare de neînțeles pentru România. Dar care totuși este bine fundamentat din perspectiva ființării unor "structuri paralele" care căpușează statele și democrațiile autentice din interior, în mod paradoxal - cu scutul justiției.

Să oferim un exemplu de "structură paralelă", nu? A mărturisit în anul 2013 însuși un magistrat devenit celebru în mass media, pe nume Cristi Dănileţ: "Intenția este să se constituie un fel de rețea europeană pentru aceste state, iar noi, la rândul nostru, să devenim un fel de experți pentru colegii noștri din țară. „Agent of changes” se numesc, adică oameni care pot să schimbe lucruri la ei în țară. Din România am fost invitat eu și doamna judecător Camelia Bogdan (...). Noi am fost de acord să facem parte din această rețea, urmează să ne întâlnim cu toții din nou în luna decembrie".

Referitor la această expresie "Agent of changes”, oricât am căuta în mass media, nu găsim date concludente, ci sumare și foarte evazive. La fel ca și în cazul "structurii paralele" din Turcia, dezvăluită de președintele Erdogan. Oricum, din această prezentare realizăm că "Agent of changes” este un fenomen care are la bază cucerirea statelor prin căpuşarea acestora din interior cu persoane cu putere de decizie și de influență din orice mediu - exact ca în Turcia (politic, justiție, armată, servicii de informații, mass media, învățământ etc.). Din prezentare rezultă exact ce afirmă președintele Erdogan despre "structura paralelă" a lui Fethullah Gulen. Iar modul de acțiune este același. Persoanele infiltrate nu deservesc interesele propriilor popoare, ci pe ale unor terțe state sau a unor organizații multinaționale netransparente sau pe ale unor organisme financiare extern.

Scopul principal al acestor "structuri paralele" care căpușează statele lumii? Obținerea unui avantaj/beneficiu material, militar sau de altă natură, întotdeauna cuantificabil, prin deturnarea politicilor statului căpușat, în favoarea unui terț stat sau a unei organizații multinaționale sau a unui organism financiar extern. Un exemplu aparent complicat? Cum poate contribui un magistrat racolat de "Agent of changes” la interesele unui alt stat/unei organizații multinaționale/unui organism financiar extern? Deși pare complicat, trucul este relativ simplu. În articolul în care face referire la "Agent of changes”, Cristi Danileț se referă în mod paradoxal la corupție pentru a justifica apartenența sa la "Agent of changes”. Pare o motivație nobilă, însă realitatea dinapoia lucrurilor este cu totul alta. Printr-o luptă acerbă contra corupților autohtoni, rămân de fapt mai mulți bani la dispoziția statului și care pot fi supți oficial de terțe state/companii multinaționale/organisme financiare, prin intermediul altor membri "Agent of changes” din "structurile paralele" ale statului. Cu alte cuvinte, mult trâmbițatul slogan al luptei împotriva corupției, se reduce la următorul şmen: niciun ban nu trebuie furat de români, întrucât banii în cauză sunt destinaţi să fie furaţi prin politici bine dirijate, în mod oficial, de către altcineva din afara statului român (sub paravanul unor contracte economice sau achiziții, de regulă supraevaluate). Cum se închide cercul? Acești așa numiți "Agents of changes” sunt bineînțeles recompensați pentru fapta lor cu venituri impresionante acordate de stat, adică sunt mituiți oficial. Aceasta fiind toată esența luptei anticorupție din România.

Revenind la Turcia și la acuzațiile președintelui Erdogan privind "structura paralelă" care afectează interesele Turciei prin căpușarea sa din interior și luând în considerare reacția fermă a poporului turc de susținere a președintelui său, există toate premisele ca evenimentele din Turcia să semnifice exact ce ni se transmite mai direct sau mai voalat dinspre Ankara, respectiv lupta corectă a unui popor pentru propria sa suveranitate și identitate națională. Principii care în România sunt duse în derizoriu de diverși agenți ai schimbării organizați în diverse structuri paralele (politice, militare, economice, din justiție, din învățământ, din mass media etc. - exact ca în Turcia) și care ne bagă cu forța pe gât de ani buni de zile F.M.I., U.E., NATO, Bruxelles, diverse multinaționale care ne distrug propria economie ș.a.m.d. Beneficii pentru România și poporul român? Absolut niciunul cuantificabil - este evident că noi suntem din ce în ce mai în fundul gol, deși agenții schimbării din aparatul guvernamental și de stat, afirma întotdeauna că totul este splendid.

Ar mai fi ceva legat de "structurile paralele". Deosebirea în cazul României față de Turcia, este totuși una esențială: în România, conducerea statului a fost preluată în exclusivitate, de "structurile paralele".

Dr. Viorel Roman

Potopul (1)

Potopul (1)

(Facerea 6, 1-22)

După căderea protopărinților și după uciderea săvârșită de Cain, cel mai însemnat eveniment din istoria omenirii este potopul. Eveniment înfricoșător, care a însemnat distrugerea lumii vechi, de până atunci, și crearea unei lumi noi, a unei noi omeniri. 

Așadar potopul este o etapă importantă din istoria omenirii și în același timp un eveniment plin de învățăminte. Potopul este legat de viața lui Noe, pentru că s-a întâmplat în zilele lui și pentru că el și familia sa au fost singurii care s-au izbăvit de acea distrugere desăvârșită, ca să devină noii strămoși ai omenirii. Așadar acest eveniment o să-l cercetăm începând de astăzi.

Așa cum am spus în omilia trecută, Scriptura istorisește evoluția celor două seminții ale urmașilor lui Adam și ai Evei: seminția lui Cain, care era rea și stricată și seminția lui Set, care a rămas credincioasă lui Dumnezeu și poruncilor Sale, desigur fără să fie desăvârșită și fără de păcat. Din această seminție s-au distins prin evlavia lor Enos, fiul lui Set, Enoh, pe care Dumnezeu l-a mutat din această viață trecătoare în cea veșnică și în cele din urmă Noe. Scriptura însă ne spune că protopărinții „au născut fii și fiice”, adică au dobândit și alți copii. Așadar în afară de aceste două seminții trebuie că au existat și alte ramificații ale neamului omenesc. Este sigur însă că oamenii care au aparținut acestor ramificații s-au identificat cu una dintre cele două seminții principale: cei buni cu seminția lui Set, iar cei răi cu seminția lui Cain. Astfel s-au format două lumi, două grupări cu totul diferite. Scriptura îi numește pe oamenii din seminția lui Set „fii ai lui Dumnezeu”, iar pe cei din seminția lui Cain simplu „oameni”[1].

Cele două seminții, vreme de multe veacuri, poate chiar mii de ani, nu au avut nici un amestec una cu alta. Oamenii din seminția lui Set nu-și luau femei din seminția lui Cain. Astfel au izbutit să se mențină la o măsură a evlaviei și virtuții mult mai înaltă decât cea a oamenilor din cealaltă seminție. Din nefericire însă exista și în ei sămânța păcatului și stricăciunea pătrundea și se întindea înlăuntrul lor încet dar statornic. Astfel au ajuns să facă ceva foarte primejdios și vătămător. „Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit”[2]. Adică și-au luat femei din seminția pervertită a lui Cain. Și-au ales soții după criterii exterioare, materiale și trupești, iar nu duhovnicești. Au luat aminte la însușirile exterioare ale femeilor și nu au căutat calități sufletești și virtuți. Din nefericire astfel se fac multe căsătorii și astăzi. Tinerii aleg având drept criterii frumusețea și averea, sau numai potrivit sentimentelor, fără să cerceteze mai în profunzime, dacă există calități sufletești. Și acesta este motivul pentru care multe căsătorii ajung la destrămare. Astfel și instituția familiei se clatină, și societatea întreagă se strică și se pervertește.

Tocmai aceasta s-a întâmplat și în acel vremuri străvechi. Amestecul celor două seminții a avut ca rezultat înmulțirea și generalizarea stricăciunii. „Pământul însă se stricase înaintea feţei lui Dumnezeu şi se umpluse pământul de silnicii”[3]. Acum cele două lumi deja s-au contopit, este o singură lume, însă nu bună și virtuoasă, ci rea și stricată. Oamenii nu mai gândeau și nu mai doreau altceva decât răul. „Răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele”[4].

Această stare jalnică L-a făcut pe Dumnezeu să ia o hotărâre înfricoșătoare dar dreaptă: „Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut”[5]. Desigur, Dumnezeu nu ar fi luat o astfel de hotărâre, dacă ar fi existat fie și cea mai mică nădejde de întoarcere a oamenilor spre bine. Stricăciunea era însă desăvârșită și în atotștiința Sa Dumnezeu cunoștea că nu mai există nici o putință de îndreptare. Pentru aceasta și hotărârea Sa a fost definitivă. Cu toate acestea, din nou dragostea și milostivirea Lui amână pedeapsa. Dumnezeu le dă oamenilor timp să se pocăiască și încă mult timp. „Zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani”[6]. Așadar Dumnezeu vestește mai înainte și așteaptă pocăința oamenilor. Și în mod sigur nu ar fi mai împlinit amenințarea Sa, dacă oamenii ar fi arătat semne de pocăință, așa cum a făcut cu locuitorii Ninivei în vremea Proorocului Iona. Din nefericire însă nu au arătat nici un semn de pocăință și împlinirea amenințării lui Dumnezeu a fost inevitabilă, pentru că Dumnezeu îndelung rabdă, însă nu la nesfârșit. Dacă omul nu face roade de pocăință, va veni fără îndoială pedeapsa.

Însă în mijlocul stricăciunii generale a acelei vremi s-a deosebit un om: acesta era Noe. Iată ce spune despre el Scriptura: „Noe era om drept şi neprihănit între oamenii timpului său”[7]. Între oamenii stricați din vremea sa, Noe a fost o excepție luminoasă. Nu a fost tras de curentul neînfrânat al păcatului. Nu a cedat în fața multelor și feluritelor ispite venite asupra sa prin pilda cea rea a atâtor oameni, prin îndemnurile și sfaturile lor rele, prin batjocurile și ironiile pentru evlavia și virtutea sa, prin gândurile pe care fără îndoială le aducea în mintea sa cel viclean să-i urmeze și el pe ceilalți oameni, să se conformeze cu felul lor păcătos de viață. Nu a cedat cu nimic în toate acestea, ci a rămas statornic în calea sa. Era singur, însă aceasta nu l-a înfricoșat, nici nu l-a îndepărtat de calea virtuții. Pentru aceasta Scriptura adaugă: „mergea pe calea Domnului”[8]. Semenilor săi desigur că nu a fost bine plăcut, pentru că nu avea un fel de viață asemănător cu al lor și probabil că îi și mustra pentru aceasta. Prin viața sa virtuoasă însă, s-a făcut bine plăcut înaintea lui Dumnezeu, Care l-a osebit de mulțimea oamenilor și a hotărât să-l izbăvească de distrugerea generală, pentru că Dumnezeu cel drept niciodată nu-l distruge pe cel drept împreună cu cel nedrept. Dimpotrivă, de multe ori de dragul dreptului îi izbăvește și pe cei nedrepți, care se află împreună cu el.

Pilda lui Noe este plină de învățăminte și foarte folositoare pentru vremea noastră. Foarte mulți, nenumărați sunt și astăzi lucrătorii răutății și nedreptății. Am putea fără șovăire să repetăm și pentru omenirea din zilele noastre cuvintele Scripturii despre oamenii din vremea lui Noe: „Pământul însă se stricase… şi se umpluse pământul de silnicii… toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele”[9]. Foarte puțini sunt cei care lucrează virtutea și este foarte ușor să intre în mintea celui virtuos gândul și dorința de a urma și el exemplul celor mulți, sau să-l cuprindă descurajarea și îndoiala în privința roadelor nevoinței sale. Când vin în mintea noastră asemenea gânduri, să ne aducem aminte de pilda lui Noe și astfel să ne însuflețim. Să nu fim influențați de mulțimea și de puterea păcătoșilor, nici să nu ne pese de ironiile și batjocurile lor. Să nu fim ademeniți de câștigurile materiale și de fericirea părelnică, ce duce adesea la păcat. Să nu căutăm lauda și bunăvoința oamenilor. Lui Dumnezeu să ne îngrijim să fim bine plăcuți, precum Noe. Exemplul rău al celorlalți nu ne silește să-i urmăm, nici nu ne îndreptățește pentru păcatele noastre. Fiecare dintre noi este stăpân pe sine și răspunzător pentru sine însuși și pentru aceasta „fiecare va da seama despre sine”[10].

Așadar Dumnezeu a hotărât să nimicească omenirea păcătoasă, dar să-l izbăvească pe Noe de distrugerea generală. Pentru aceasta i-a dat îndrumări și porunci. L-a înștiințat despre hotărârea sa și i-a poruncit să facă o corabie, ca să se izbăvească el și familia sa. I-a dat îndrumări amănunțite pentru construirea ei. Trebuia să o facă din lemne pătrate, adică din grinzi, ca să fie trainică și să o smolească pe dinăuntru și pe dinafară, să fie cu trei nivele și să aibă mai multe despărțituri pentru diferitele animale pe care urma să le ia înăuntru, să aibă o ușă într-o parte a ei și o fereastră în acoperiș. Dimensiunile ei erau aproximativ acestea: lungimea o sută cincizeci și cinci de metri, lățimea douăzeci și șapte de metri și înălțimea șaisprezece metri. După ce îi dă aceste îndrumări, Dumnezeu îi explică lui Noe scopul construirii corabiei. Nimicirea se va face printr-un potop înfricoșător. Pentru aceasta Noe împreună cu femeia sa, cu cei trei fii ai săi și cu femeile lor vor intra în corabie, atunci când le va porunci Dumnezeu. Împreună cu ei însă vor lua și din toate felurile de animale. Din cele curate, care se folosesc ca hrană și ca jertfă adusă lui Dumnezeu, trei perechi și jumătate, iar din cele necurate o pereche din fiecare fel. Vor lua de asemenea hrană destulă pentru ei înșiși și pentru animale.

Desigur, toate acestea erau neobișnuite și nemaiauzite. Era nevoie de credință mare și neclintită ca Noe să le primească. Și Noe s-a arătat vrednic de bunăvoința lui Dumnezeu. „Şi a început Noe lucrul şi precum îi poruncise Domnul Dumnezeu aşa a făcut”[11]. Fără nici o șovăire a crezut în cuvintele lui Dumnezeu și a împlinit întocmai poruncile Lui. Cu adevărat, este mare și vrednică de admirat credința sa. Pentru aceasta și Apostolul Pavel, enumerând oamenii care au arătat credință mare, îl pune între ei și pe Noe și spune despre el: „Prin credinţă, luând Noe înştiinţare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, a gătit, cu evlavie, o corabie spre mântuirea casei sale; prin credinţă el a osândit lumea şi dreptăţii celei din credinţă s-a făcut moştenitor”[12]. Această credință a lui Noe să fie pentru noi toți pildă și să primim cu încredere desăvârșită tot ceea ce ne spune Dumnezeu în Sfânta Scriptură, fie că se referă la această viață, fie la cea viitoare, pentru că Dumnezeu este „Adevărul”[13], este „Amin, martorul cel credincios şi adevărat”[14] și cuvântul Său este „vrednic de toată primirea”[15]. Cei care primesc cu asemenea credință cuvântul lui Dumnezeu se vor învrednici să se desfăteze și de bunătățile cele veșnice și nestricăcioase pe care le făgăduiește cuvântul lui Dumnezeu.

Să ne întoarcem însă iarăși la corabie. Din îndrumările date de Dumnezeu, ne dăm seama că era vorba despre o lucrare foarte mare și dificilă pentru acea vreme, o lucrare care cerea osteneală și timp mult și multă cheltuială. Se naște nedumerirea: „Nu putea Dumnezeu, într-un alt mod, mai simplu și mai ușor să-l păzească pe Noe de potop? Desigur că da, de vreme ce pentru Dumnezeu nimic nu este cu neputință, însă a ales acest mod spre folosul lui Noe și al semenilor săi. Și iată cum:

În primul rând: construirea corabiei, după cum am spus, avea să necesite mult timp, multă osteneală și cheltuieli mari. Și în timp ce Noe avea să se ostenească, vecinii și cunoscuții săi în mod sigur aveau să-și bată joc de lucrarea lui, atunci când, răspunzând la întrebările lor, avea să le explice pentru care motiv construia corabia. Astfel credința lui Noe avea să fie încercată, Noe avea să se nevoiască, să se pregătească duhovnicește și să se întărească încă mai mult în credința și nădejdea în Dumnezeu.

În al doilea rând: construirea corabiei era o preînștiințare despre pedeapsa ce urma să vină, era o propovăduire a pocăinței către oamenii care, văzându-l pe Noe că se ocupă cu o lucrare atât de neobișnuită, aveau să întrebe și să afle ce construiește și pentru ce. Iar dacă ar fi fost înțelepți și cu dispoziție bună, ar fi dobândit prin pocăința lor mila lui Dumnezeu și s-ar fi izbăvit.

În al treilea rând: trebuia ca Noe să ofere tot ceea ce putea pentru mântuirea sa: să lucreze și el și să conlucreze cu Harul lui Dumnezeu. Desigur, Dumnezeu ne ocrotește și ne izbăvește de primejdii, însă vrea ca și noi să nu rămânem pasivi, nici să ne expunem cu ușurătate la primejdii, ci să ne păzim atât cât depinde de noi. Același lucru se întâmplă și în problema mântuirii noastre. Fără Harul și ajutorul lui Dumnezeu nu putem să ne mântuim, însă nici fără împreună lucrarea noastră nu ne mântuiește Dumnezeu, pentru că vrea să oferim și noi voința și străduința noastră. De altfel ne-a înzestrat cu libertatea voinței și nu o încalcă.

Vorbind însă despre corabia lui Noe să aducem în mintea noastră o altă corabie, duhovnicească, pe care a pregătit-o nu un om, ci Însuși Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Este vorba despre Biserică. Aceasta este corabia, în care se izbăvește omul de potopul păcatului și al stricăciunii. Toți sunt chemați și toți pot să intre în ea, iar ușa prin care intrăm una este, așa cum și corabia lui Noe o ușă avea: este Taina Botezului. Trebuie să ne considerăm pe noi înșine fericiți și privilegiați pentru faptul că am primit botezul și am intrat în Biserică. Însă oare cum ne comportăm? Rămânem mădularele ei credincioase și devotate sau ne îndepărtăm de acoperământul ei prin viața noastră plină de neorânduieli de învățătura sa dumnezeiască și de harul Tainelor sale? Dacă este așa, o să pierim așa cum au pierit toți cei ce au rămas în afara corabiei lui Noe, pentru că în afara Bisericii nu există mântuire. Așadar să ne grăbim să ne adăpostim înăuntrul Bisericii prin pocăință și viață bine plăcută lui Dumnezeu și să rămânem în ea până va trece potopul păcatului și stricăciunea care stăpânește în lumea aceasta și să strălucească ziua senină și luminoasă a Împărăției lui Dumnezeu.

[1] Facerea 6, 2.

[2] Facerea 6, 2.

[3] Facerea 6, 11.

[4] Facerea 6, 5.

[5] Facerea 6, 7.

[6] Facerea 6, 3.

[7] Facerea 6, 9.

[8] Facerea

[9] Facerea 6, 11 și 6, 5.

[10] Romani 12, 14.

[11] Facerea 6, 22.

[12] Evrei 11, 7.

[13] Ioan 14, 6.

[14] Apocalipsa 3, 14.

[15] 1Timotei 4, 9.

Tămâia, ca simbol al rugăciunii

Tămâia este o rășină a arborelui numit Boswellia serrata sau Floribunda papyrifera, care crește în Africa și în India. Rășina provine din sucul ce curge din copac. Sucul se întărește la soare. Se strânge de pe scoarța copacului, se pisează și, pentru a avea un miros și mai plăcut, această rășină se amestecă și cu alte aromate. Procedeul de preparare este expus și în Vechiul Testament (Ieșire 30, 34-38).

În cultul Vechiului Testament, tămâia era nelipsită, alături de toate jertfele care se aduceau la altar lui Dumnezeu (Levitic 2, 16 și Levitic 16, 11-12). Tămâia a început să fie folosită și în creștinism pe măsură ce se dezvolta cultul creștin. Pentru primele secole creștine avem mărturii despre folosirea tămâiei, atât în vechile Liturghii ale Bisericii Orientale, cât și la scriitorii bisericești Sfântul Dionisie Areopagitul, Sfântul Iustin Martirul și Filosoful, pelerina Egeria, Sfântul Ambrozie al Milanului și la alții.

La Sfânta Liturghie se folosește tămâia mai ales în acele momente din cursul sfintei slujbe în care se face simțită prezența simbolică a Mântuitorului, momente care trebuie subliniate și prin înmiresmarea bisericii. Astfel, după pregătirea darurilor la Proscomidie, preotul tămâiază Sfânta Masă. Fumul tămâiei este ca o îmbălsămare a locului unde ele urmează a fi depuse. În timpul citirii Apostolului și înainte de ieșirea cu Cinstitele Daruri, preotul cădește interiorul bisericii. Fumul și mireasma tămâiei creează o atmosferă specifică, prielnică pentru rugăciune și meditație religioasă.

Tămâia, prin fumul și mireasma ei, subliniază frumusețea actelor de cult, creează atmosfera de sfințenie și, astfel, ea se integrează în actul de slujire a lui Dumnezeu ca un dar, ca o prețioasă ofrandă și simbol al rugăciunii și al faptei bune. Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, ridicarea mâinilor mele, jertfa de seară (Psalmul 140, 2), se cântă la slujba Vecerniei. Tămâia e simbol al rugăciunii de cinstire a lui Dumnezeu, dar și de implorare a harului sfințitor al Sfântului Duh: Tămâie Îți aducem Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primindu-o întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh, așa cum se formulează în Liturghierul Ortodox.

Nu numai la Sfânta Liturghie, dar la nici o slujbă religioasă tămâia nu poate lipsi. Mireasma ei alungă duhul răului. Astfel, tămâierea de la începutul slujbei Botezului simbolizează buna mireasmă și sfințenia Duhului Sfânt, care topește și alungă tot mirosul cel urât al păcatului.

Tămâia este în cultul ortodox strâns legată de credința în viața viitoare, o expresie a acestei credințe. Acest lucru îl demonstrează cultul morților. La slujbele de înmormântare, la pomeniri, parastase, la toate pomenirile celor morți, tămâia este un element esențial. Tămâierea mormintelor și a ofrandelor pentru cei morți este un ritual străvechi pe care credincioșii ortodocși români îl practică cu adâncă pioșenie și participare sufletească.

(Pr. Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Liturgica generală, volumul II, Editura Basilica, București, 2015, pp. 350-352)

Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda

A ȘASEA SCRISOARE LITERARĂ ȘI PEDAGOGICĂ. MAREA PROBLEMĂ ROMÂNEASCĂ

Ne continuăm  marșul  nostru pașnic pe drumul care ar trebui să ne ducă la salvarea României, care ar trebui să ne arate cum se poate salva poporul român în istorie, publicând „A Șasea Scrisoare literară și pedagogică”. În această Scrisoare le descoperim românilor ce este aceea Probleme româneasca, în ce constă  Marea și dureroasa Problemă Româneasca. Faptul că noi, românii, de la Decebal încoace în istorie am fost numai și numai un popor victimă (cu puține excepții) constituie ce noi am denumit Problema Românească, Marea Problemă românească. Iar faptul de a ieși din situația de Popor Victimă, să dea Domnul ca acest moment să vină cât mai curând,  ar fi ceea ce noi am numit Rezolvarea Problemei românești.  Lecturând această nou „Scrisoare literară și pedagogică” românii vor face pentru prima dată cunoștință cu două descoperiri în Științele sociale, cu nouă noi concepte, este vorba despre Situația Minus informație și Fenomenul Minus Informație. Cunoscând aceste lucruri, vom înțelege mai bine istoria noastră, și de ce am fost noi toată istoria un Popor Victimă. Cum putem ieși din această  situație de popor victimă, altfel spus cum vom putea Rezolva Problema Românească o să vedem în Scrisorile următoare !

SCRISORI LITERARE I PEDAGOGICE

APEL ADRESAT POPORULUI ROMÂN !

PATRIOȚI ROMÂNI, NU MAI PUTEM AȘTEPTA, ȚARA ESTE APROAPE TERMINATĂ.  DACĂ NU  SE VA ÎNTÂMPLA UN MIRACOL ÎN ISTORIA NOASTRĂ CARE SĂ NE SALVEZE VOM DISPĂREA CA POPOR ȘI CA NAȚIUNE.

DE ACEEA TREBUIE SĂ NE ORGANIZĂM,  SĂ PORNIM LA LUPTĂ SĂ SALVĂM  ROMÂNIA ȘI POPORUL ROMÂN !

A  ȘASEA SCRISOARE LITERARĂ ȘI PEDAGOGICĂ

ADRESATĂ ROMÂNILOR

PE DRUMUL SALVĂRII POPORULUI ROMÂN ȘI AL ROMÂNIEI

O SĂ CUNOAȘTEM ACUM  CE ESTE ACEEA  PROBLEMA  ROMÂNEASCĂ, SITUAȚIA MINUS INFORMAȚIE

ȘI CE ESTE  ACELA

FENOMENUL MINUS INFORMAȚIE

ACESTEA NE-AU DECIS NOUĂ, ROMÂNILOR, DESTINUL NEFERICIT ÎN ISTORIE !

    În „Scrisoarea literară și pedagogică” precedentă, nr 5, am văzut ce este aceea Situația Minus Informație” (SMI), cât de importantă, în sensul rău al cuvântului, este această Situație, ce efecte negative poate avea ea atât în viața interioară a individului uman, în viața ființei umane în general și în viața socială, în istoria unei țări. Noi am fost toată istoria UN POPOR VICTIMĂ și pentru că am trăit în Situația de minus informație, sa mai bine zis de Fenomen Minus Informație.

     Așadar, atunci când un individ uman se află într-o situația grea iar el nu deține cunoștințele, informațiile necesare care să-i permită să iasă cu bine din acea situație  dificilă, din acea Situație problemă, s-o numim așa, spunem că el se găsește în Situația de Minus informație.  Ei bine, din cercetările și studiile noastre a rezultata faptul că Situația Minus informație funcționează într-o Situație problemă de viață ca un factor negativ, ca un Factor care produce efecte negative, FN. În toate domeniile economie, cultură, educație, politică, activitate socială, cercetare, etc.  Dacă într-o uzină un muncitor se găsește tot timpul într-o Situația Minus informație, (nu știe bine ce are de făcut, sau cum trebuie să lucreze) într-o Situație problematică nu o dată într-o zi sau într-o lună, ci de multe ori, efectele acest Situații vor fi cu atât mai mari.  Factorul Situație Minus informație lucrează nevăzut, dar cu atât mai sigur cu cât lucrează subteran și evaziv.

 Dar dacă într-o colectivitate, într-un sat, într-un oraș, într-o țară foarte mulți oameni se găsesc în Situația de Minus Informație,  aceste SMI se intercondiționează, comunică între ele și dau o Rezultantă negativă amplificată. Acesta este Fenomenul Minus Informație. (FMI). Efectele negative ale  Fenomenului Minus Informație,  FMI fiind o sumă și o sinteză a mai multor Situații Minus Informație în care se găsesc indivizii umani, sunt mult mai mari decât efectele unei Situații Minus Informație în care se găsește un individ uman.

      De multe ori atât ființa umană cât și Colectivitățile umane, Grupurile  sociale se pot găsi în Situații Problemă diferite, fiecare situație fiind mai gravă, sau mai puțin gravă, mai complexă sau mai puțin complexă. Nu tot timpul un Individ uman sau o Colectivitate se găsesc în SMI sau FMI…Însă în viață fără să vrem, fie că am fost neglijenți, nu am analizat cu atenție situația, factorii care sunt implicați în viața noastră, și nu am luat măsuri din timp, nu am fost prevăzători, ne pomenim că  intrăm  fără să vrem în Situații Minus Informație, care de acum funcționează ca niște capcane din care putem sau nu putem să ieșim. Murim sau suntem asasinați. 

    Descoperirea faptului că Situația Minus informație este și funcționează ca un Factor negativ, economic, cultural, educațional, social (care în viitorii imediați și medii produce efecte negative în sistem) în cazul ființelor umane,  a fost o mare Descoperire care ne poate ajuta în toate domeniile umane. De exemplu în cazul Educației…Noi, oamenii, învățăm nu atât ca să avem un bagaj de cunoștințe, de informații mai mare, ci mai ales ca să asimilăm acele cunoștințe lipsă care ne-ar trebui, minus informația, cum am numit acest minus de cunoștințe, care ne pot scoate din impasul în care ne aflăm. Situația Minus informație  (SMI) este o situați în care ne aflăm în impas, în care trecem printr-o încercare, dăm un examen…La școală ne pregătim, învățăm ca să asimilăm acel conținut de informația care ne va ajuta în viitor să nu fim în impas. Iar dacă totuși  ajungem în impas, în dificultate, în Situația-problemă  să știm  cum pe baza cunoștințelor asimilate putem  să descoperim, prin intermediu procesului gândirii (spunem că ne punem mintea la contribuție) acele informații  lipsă, pe care nu le aveam și pe care le descoperim. Ca acestea  să ne ajute să ieșim din Situația dificilă în care ne găsim. Ne ajută deci să rezolvăm Situația-problemă. 

     La fel ne găsim și în cazul Fenomenului Minus informație, (FMI) numai că în acest caz în Situația de dificultate nu se mai găsește doar un individ uman, ci o Colectivitate. În funcție de cât de dificilă este Situația problemă în care se găsește o un Grup, o  Colectivitate, un Popor, acel  Grup sau acel Popor într-un timp scurt trebuie să  găsească acele cunoștințe, acele informații lipsă pe care nu le deține, care să-i permită să iasă din Situația problemă.

     Începând cu anul 1980, când România a trebuit să-și plătească datoriile, Economia României a intrat în criză. Situația economică s-a înrăutățit mult și datorită greșelilor economice făcute de Conducerea Țării, de Ceaușescu în primul rând, dar și crizei economice în care se scufunda Economia românească astfel că începând cu anii 1985-86 nivelul de trai al românilor a scăzut atât  de mult încât viața a devenit pentru cei mai mulți  dintre  noi un chin. Stăteam la cozi interminabile pentru un kilogram de lapte, sau pentru o bucată de carne, iernile înghețam în apartamentele noastre…Nicolae Ceaușescu, fiind Conducătorul României, ca ființă umana, ca Președinte, Conductor  al României se afla deci într-o Situație minus informație. Situația  care a constat în acea că el nu știa, nu avea cunoștințele care să-i permită să scoată România din această Situația foarte grea pentru poporul român, pentru economia românească.

    Altfel spus se afla într-o  Situația Minus Informația (SMI). Nedeținând acele cunoștințe minus (de  care ar fi avut nevoie ca să gândească  soluția, Calea prin care  și el și România puteau ieși din  această macro-situație negativă) el a optat pentru soluția greșită de a strânge și mai mult șurubul,  a înăsprit și mai mult viața oamenilor. Ceaușescu nu a știut  foarte multe lucruri (SMI) și pentru că a fost neinformat, manipulat. Așa după cum se știe România și-a plătit datoriile încă din martie 1989. Din acel moment Ceaușescu trebuia să dea  din belșug hrană la români.  Nu a făcut așa. El nu a știut că Securitatea, care complota împotriva lui, îl lucra demult să-l dea jos, blocase alimentele în depozite,  ca să nu fie date românilor. De ce? Tocmai ca nemulțumirile oamenilor să crească, să se creeze situația explozivă, ca românii să se revolte  împotriva lui Ceaușescu. Ceea ce s-a și întâmplat în decembrie 1989. În ultimul an al lui Ceaușescu capii securității române în frunte cu  Iulian Vlad i-au ascuns lui Ceaușescu faptul că în securitate exista o facțiune  kaghebistă care acaparase o mare parte din securitatea română și care pregătea lovitura de stat din decembrie 1989. Că depozitele de alimente ale Țării sunt închise ca să nu se dea mâncare românilor,  ca românii  nemaiputând suporta  să se revolte…Capii securității române, oamenii care erau plătiți de poporul român să apere statul Român, realizările economice și culturale ale României, în loc să apere Statul român, reprezentat, personificat de Ceaușescu, și Economia românească au complotata împotriva Statului român, pe care l-au distrus o dată cu Ceaușescu. Așadar, în decembrie 1989 Ceaușescu, ca individ uman, s-a găsit în ceea ce noi am numit Situația Minus Informație. Faptul că el nu a fost în posesia acelui Minus de informații l-a costat viața. Iar pe noi, românii, ne-au costat morții care au fost împușcați în decembrie 1989 și distrugerea  economiei românești.

 O dată cu Nicolae Ceaușescu s-a găsit în Situația de minus informație și soția sa, Elena Ceaușescu, un om bolnav de putere ca și soțul ei. De altfel această sete de putere, această boală a puterii (pe care noi am numit-o Egoplasm, patologia Egoului mărit,  cu o dezvoltare canceroasă) avea să-i ducă la moarte.

      Luați ca indivizi umani toți cei care făceau parte atunci din CPEX, fideli lui Ceaușescu,  Conducerea partidului și a Statului român de până atunci se aflau și ei în Situația de  minus informație. Luați însă ca Grup conducător, Grupul Conductor din fruntea Statului român,  Creierul Sistemului socio-economic al României până atunci, se aflau în situație de Fenomen Minus informație. Astfel că neștiind ce se întâmplă (lipsindu-le informațiile despre ceea ce se petrecea atunci în decembrie), că în realitate era vorba de un Război mascat, complex, hibrid pregătit de mult de KGB, de CIA, de Serviciile secrete ale Ungariei, și ale altor Țări împotriva României,  război care întrase în desfășurare, au fost cu toții panicați, zăpăciți, blocați, neștiind ce decizii să ia și cum să reacționeze. Faptul acesta a făcut ca în acest Război  Conducerea partidului și a Statului român trădată de armată și de  securitate, să își piardă capul. Asta a făcut ca  lovitura de Stat împotriva lui Ceaușescu, a Statului român, a poporului român și a României să reușească. Precizăm, este greșit să credem că  lovitura de stat din decembrie 1989 a fost numai împotriva lui  Ceaușescu. Nu, a fost împotriva Statului român, trebuia distrus Statul român autentic, ca mai târziu să fie înlocuit cu  un Grup de mafioți,  de cozi de topor, așa cum bine a recunoscut Traian Băsescu, care, să jefuiască Economia Țării .

      Bine dar și o mare parte din Securitatea română în decembrie 1989, s-a aflat în Situație de Minus Informație, ca indivizi umani, și de Fenomen Minus Informație, ca grup, fapt care a făcut să fie anihilată total. Același lucru îl spunem despre Armata română în acele momente…Mai mulți generali din Conducerea Armatei, cum ar fi generalul Victor Stănculescu,  generalul Nicolae Militaru, Marin Ionel și alții știau că se pregătește o lovitură de stat împotriva lui Ceaușescu…Restul armatei  însă de la  colonei în jos  habar nu aveau că forțe speciale lucrează în mod  subteran și diabolic la pregătirea  Războiului mascat invizibil care avea să-l răstoarne pe Ceaușescu și să hotărască destinul nefericit, jalnic, murdar al  României și al poporului român în următorii 27 de ani, și câți or mai fi de aici înainte.

      Bine, dar și poporul român s-a aflat în decembrie 1989 în situația de Fenomen Minus Informație. Nu  ne-am bucurat cu toții că a căzut Ceaușescu ? Nu s-au bucurat mulți că Ceaușeștii au fost executați ?. Este adevărat că în acele zile habar nu aveam  noi că suntem manipulați, că nu este în realitate nici o revoluție, că tinerii au fost chemați să apere televiziunea ca să fie  împușcați,  totul desfășurându-se după un Scenariu al KGB-ului, ca să credem noi proștii că este revoluție. Că dacă nu  erau copii și tinerii împușcați nu credeam că este revoluție !

     Bine dar și după căderea lui Ceaușescu până azi poporul român a fost ținut în Situația de Fenomen Minus informație, și cu siguranță că vom mai fi ținuți mult timp în această situație de Fenomen Minus informație.  Ceea ce facem noi în cărțile noastre, cum ar fi „Psihologia și Pedagogia poporului român”, „Explicarea poporului român”, „Filozofia destinului românesc”, și  în cartea de față, care se va chema ”Manualul Salvării și Renașterii poporului român” tocmai acest lucru acesta îl urmărim: scoaterea românilor din Situație de Minus informația și a Poporului român din situația de Fenomen Minus informație.. Și mergând mai departe spunem că și Societățile naționale din Europa, de fapt din întreaga lume sunt ținute și se află în situația de Fenomen Minus informație. Și același lucru îl afirmăm despre populația din Statele Unite, despre întreaga Civilizație umană. De altfel starea jalnică, gravă, periculoasă a Civilizației umane se datorează faptului că miliarde de ființe umane de pe  planeta aceasta se află în Situația de Minus informație, iar Civilizația umană se află în situația de Fenomen Minus Informație,  fapt care face ca întreaga Civilizație umană să se afle în situația gravă, periculoasă în care ne găsim cu toții.

     De altfel faptul că mai toate Țările de pe planeta aceasta se află în Criză, criză economică, morală, educațională, culturală, de mediu, etc, că întreaga civilizație umană se află în stare de criză se datorează, cum spuneam, și acestor doi Factori negativi, care sunt Situația Minus Informație și Fenomenul Minus Informație. Și tot datorită acestora Societățile naționale și Civilizația umană nu pot să iasă din criză, pentru că nu deținem cunoștințele care să ne permită să ieșim din criză, efectele acestei Stări de criză la nivel individual, național și  global fiind din ce în ce mai grave, mai periculoase.

     Nu este așa că descoperirile noastre, concretizarea,  vizualizarea Situațiilor Minus Informație și a Fenomenelor Minus Informație, pe care acum le vedem pentru prima dataă asemenea unor Vectori, a  unor Factori, a unor Legi care acționează în societate, viziunea pe care v-am descris-o  ne face să ne ia cu fiori pe șira spinării  !? Din păcate această viziune este cât se poate de reală, de îngrozitoare și de periculoasă. Omul ca individ social și Civilizația umană  se află în criză şi pentru că  până acum nu s-a știut ce este aceea o Situație Minus informație și Fenomenul Minus informație, (cât de subtil, de pervers, de complex, de aleatoriu, de cumulativ și de  distructiv  lucrează efectele acestor  Situații  care se perpetuează în timp și în spațiu) și cum  poate ieși Omul ca ființă umană din Situația de Minus Informație, și Societatea, Colectivitățile și Civilizația umană din situația de Fenomen Minus informație.

      Ce ciudat, putem să spunem, omul știe de mii de ani că deține puține cunoștințe, dar află abia acum, după mii de ani, că în viața și în istoria lui există Situații dificile, Situații problemă, Situații Minus informație și  Fenomene Minus Informație în care omului îi lipsesc  anumite informații ca să iasă din  acea Situați dificilă. În „Psihologia și Pedagogia Situației Minus informație și a Fenomenului Minus informație” noi studiem în detaliu și în profunzime aceste Situații,  clasificându-le, căutând metodele și mijloacele care îl vor ajuta pe Om să iasă atât din Situația de Minus Informație cât și din cea de Fenomen Minus informație,  aceasta fiind mult mai periculoasă, putând să decidă destinul fericit sau nefericit al unui popor, sau al omenirii.

     De aceea Omul trebuie să învețe să se apere în fața acestor Factori negativi (pentru că am văzut că atât Situația Minus informație cât și Fenomenul Minus informație acționează ca niște Factori, ca niște Vectori, ca niște Forțe nevăzute pe care trebuie să le cunoaștem pentru a le putea controla și utiliza în folosul nostru. Așa cum există Legea gravitației în fizică, există și Legea Situației Minus Informație și  Fenomenului Minus informație în societate și istorie pe care trebuie să o cunoaștem ca să ne ferim de acțiunea ei difuză, subtilă, subterană, complexă.. De multe ori acești factori  acționează în viața  și în istorie omului  în mod brutal, misterios, ca niște forțe oarbe, dezlănțuite. Ne vin în mine imaginile bulevardelor din București în decembrie 1989, după căderea lui Ceaușescu…Milioane de oameni au ieșit pe străzi, care naivi credeau că participă la revoluție, sau participau la marșuri de protest…Habar nu aveam noi atunci că ne găsim în Situația de Minus informație și de Fenomen Minus informație, că suntem niște cobai într-un experiment,  într-un Scenariu, că suntem manipulați ca niște turme de oi proste…

    A trebuie să treacă mai bine de un sfert de veac  ca să aflăm lucrul acesta…Și nici acum nu știm tot adevărul. Adică și acum, după 27 de ani, suntem cobaii și manipulații  Fenomenul Minus Informație. Sau, să ne aducem aminte Fenomenul Piața Universității, așa cum a  fost numit el…Atunci am crezut cu toții că demonstrăm pentru democrație, împotriva comunismului,  pentru ca România să o apuce pe calea democrației și a căii de dezvoltare capitaliste…În realitate,  așa după cum s-a aflat, fenomenul Piața Universității a fost pregătit și demarat de securitate la sugestia lui Brucan, că a fost o metodă prin care populația românească trebuia revoltată, agitată, manipulată, epuizată…Că oamenii securității au fost cei care au dat foc autobuzelor, ca să  aibă motiv să aducă minerii în București.

      Acum că știm ce este aceea Situația Minus Informație și Fenomenul Minus informație haideți să vedem ce s-a întâmplat în realitate în decembrie 1989, ce s-a întâmplat și ce se întâmplă cu poporul român în anii aceștia nefaști, când nea-am distrus economia și când poporul român a fost destructurat într-un mod inimaginabil. A fost revoluție, a fost lovitură de stat ?  Ce au fost de fapt evenimentele din decembrie 1989 care ne-au adus atâtea nenorociri ?

                                                     2

     În concluzie, nouă, românilor,  ca indivizi umani, ca familii și ca popor ne merge rău și pentru că ne aflăm în Situația de Minus informație și în situația de Fenomen Minus informație.  Şi asta nu de azi sau de ieri, ci de la început. Ne amintim că în Scrisorile 2 și 3 noi am vorbit pentru prima dată în Istorie despre Problema Românească, cea mai Mare și cea mai Gravă Problemă a noastră  pe care am și definit-o în esența ei. Acum știm cu toții ce este aceea Problema românească. Faptul că noi, poporul daco-român, de la Decebal încoace am fost numai și numai un popor Victimă al istoriei, al altor popoare și al nostru înseamnă că ne-am găsit în interiorul Problemei românești. Și găsindu-ne noi în interiorul Problemei românești, care a funcționat ca o Capcană în care am fost introduşi dar ne-am băgat şi singuri și ca un Malaxor care ne-a măcinat forțele, energiile și sufletele, NOI NE-AM GĂSIT ÎN ACELAȘI TIMP ÎN INTERIORUL FENOMENULUI MINUS INFORMAȚIE.  Precizăm însă că în primul rând am fost Victima noastră, și apoi a Forțelor oculte din afară. Noi singuri ne-am adus în situația de Popor victimă aflat în situația de fenomen Minus informație. Noi suntem primii care ne-am creat această Situație, din care nu am mai reușit să ieșim nici până acum !

  Așadar, de 1900 de ani poporul daco-român nu a reușit, cu câteva excepții, în perioada Basarab I, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, să iasă din situația de  Victimă, sau cum o numește Mihai Eminescu, de Subistorie…În momentul în care vom ieși din Situația de Popor victimă al istoriei și al nostru atunci vom spune că am rezolvat Problema românească…Dar cum situația noastră, a Organismului național românesc, după căderea lui Ceaușescu s-a înrăutățit grav, enorm de mult, la ora actuală, anul 2017, România mai este doar 20-30 la sută din ce era în anul 1989, ultimul an al lui Ceaușescu, și cum Ființa națională românească este distrusă permanent metru cu metru, este limpede că dacă nu ne trezim și nu încercăm să rezolvăm Problema românească, vom dispărea ca popor și ca națiune.

    Așa cum am arătat cu date, cu cifre, cu suficiente argumente, pentru că Organismul național românesc a regresat atât de mult în acești 27 de ani, România a ajuns la stadiul în care eram în anul 1950. Adică la o populație de 16 milioane de locuitori, din care peste 5 milioane au emigrat la muncă în străinătate, aceasta fiind forța de muncă activă,  cea mai bună.  Pierzând Forța de muncă cea mai activă, cei mai bună noi suntem acum în situația de a fi un popor infirm, neputincios. Altfel spus, ținând seama că în țară mai suntem 11-12 milioane de locuitori, că satele și orașele s-au depopulat, s-au pustiit, putem să spunem că suntem într-o situația mult mai rea, mai gravă, mai periculoasă decât în anul 1950. Privind cu tristețe în urmă vedem că încercarea lui Nicolae Ceaușescu de a asigura României o stare de suveranitate și de independență deplină, (când România nu a mai fost o ţară şi un popor Victimă) realizată prin politica sa de dezvoltare forțată a României,  ca și prin politica externă foarte demnă pe care adus-o,  a durat foarte puțin.

    În perioada 1965-1989 România a reușit să iasă din starea de Victimă a Istoriei, reușind să fie o Țară  independentă și suverană, care își croia propriul său destin în istorie. Bineînțeles că URSS, (condusă în acel an 1989 de Mihail Gorbaciov, care prin răul pe care l-a produs în primul rând celor care trăiau în URSS, dar și celor din Țările din sfera de influență a URSS, este unul din marii criminali ai Omenirii, opinie afirmată și de Președintele Rusiei, Putin),  SUA, unele Țări Europa ca Germania, Franța, Ungaria nu au văzut cu ochi buni  STAREA DE SUVERANITATE A ROMÂNIEI. Când România și poporul român  nu se mai aflau în starea Victimă a istorie, și în urma Scenariului gândit de KGB și CIA, în colaborare cu Serviciile secrete maghiare și cele franceze, și se pare și cele din Serbia au pus la cale  Proiectul Războiului mascat invizibil  pe care l-au declanșat în decembrie 1989 împotriva României.

    Așadar, evenimentele din decembrie 1989, care au început încă din primăvara anului 1989, când turiști sovietici s-au stabilit incognito în România, nu au fost doar  niște simple evenimente de revoltă,  și nu au fost nici doar o Lovitură de stat, CI AU FOST UN RĂZBOI MASCAT ! FOARTE SOFISTICAT, DESFĂȘURAT DUPĂ UN SCENARIU GÂNDIT DE KGB ȘI CIA, CU ACORDUL  PREȘEDINȚILOR URSS ȘI SUA, CARE L-A ALUNGAT ȘI L-A EXECUTAT PE CEAUȘESCU, DAR A DISTRUS ÎN ACELAȘI TIMP ȘI STATUL ROMÂN, INTRODUCÂND ORGANISMUL ROMÂNESC PE O LINIE NEGATIVĂ DE EVOLUȚIE ȘI ÎNTR-O MACRO-SITUAȚIE FĂRĂ IEȘIRE PE CARE NOI AM NUMIT-O FUNDĂTURĂ ISTORICĂ ! Și din care nu știm cum o să ieșim !

    Și acum ne vom apleca asupra Evenimentelor din decembrie 1989, despre care noi afirmăm că au fost mai mult decât o Lovitură de stat mascată,   AU FOST UN RĂZBOI  MASCAT INVIZIBIL, SAU MAI PRECIS UN RĂZBOI HIBRID, CARE AVEA SĂ INTRODUCĂ ROMÂNIA ÎN CEL MAI MARE RĂZBOI MASCAT DIN ISTORIA NOASTRĂ ÎN CARE NE GĂSIM ȘI ACUM ȘI CARE A DISTRUS ORGANISMUL NAȚIONAL ROMÂNESC ÎNTR-O MARE MĂSURĂ.

     Ca să înțelegem lucrurile acesta, ca dumneavoastră cititorii să fiți scoși din  Situația de Minus informație în care ne găsim cu toții de 27 de ani haideți să o luăm mai de departe. Vă propunem să cunoaștem mai multe lucruri despre Războiul hibrid și desper Războiul mascat invizibil, care s-au abătut asupra României și care ne-au distrus.

RĂZBOIUL DE TIMP MILITAR. Așa după cum știm poporul român  de la războaiele daco-romane până la al Doilea Război mondial, inclusiv acesta, s-a confruntat doar cu  Războaiele de tip militar. Care sunt războaie vizibile, ce se poartă pe față. Adică Basarab I, care reușise să unească într-o țară cnezatele și voievodatele din stânga și din dreapta Oltului, punând bazele Țării Românești, în vara anului 1330, prin  cercetașii săi, prin faptul că regele Carol Robert de Anjou i-a cerut să i se închine și să-i plătească tribut, Domnitorul român genial  (de la Burebista este acela mai mare strateg pe care l-a dat pământul românesc. Decebal din păcate nu a fost un mare strateg, dacă era ar fi câștigat războiul cu Traian, și de la  această  însușire a lui, de a nu fi fost un bun strateg, dar mai ales de la faptul că nu a fost un geniu,  i s-a tras și moartea, și i s-au tras poporului daco-român toate nenorocirile pe care le-au trăit părinții și bunicii noștri și pe care le suferim, vai, și noi în această perioadă postcomunistă) care a fost Basarab I, a știut pe unde au intrat trupele maghiare în țară, (pe la Turnu Severin), știa unde vrea regele Maghiar să ajungă, la Curtea de Argeș…etc. Și în funcție de  informațiile pe care le avea despre mișcările Armatei lui Carol Rober de Anjou și-a organizat Oastea lui de țărani și de ciobani, strategia de a luptă, aceea de a hârțui dușmanul  permanent din umbră  fără să dea o luptă decisivă cu el,  iar la sfârșit să-l aștepte în trecătoarea Pasul Oltului pe unde urma să se retragă  Regele maghiar. Unde i-a zdrobit aproape total pe maghiari.

    Din păcate, nefiind un spirit ofensiv, Basarab I nu a fructificat până la capăt această mare Victorie, așa cum ar fi fost bine, astfel că după aceea urmașii lui și poporul român au suferit în continuare  de suferit necazuri și umilințe din partea maghiarilor. Ce ar fi însemnat ca Basarab I să fi fructificat victoria de la posada din noiembrie 1330 ?  După ce i-a zdrobit întreaga armată, că sărmanii oșteni maghiari nu știau nici pe ce lume sunt, Basarab I trebuia să-și fi luat câteva pâlcuri de oaste, călărimea, să-i fi urmărit pe maghiari până la Buda și să-i fi distrus întreaga armată. Ar fi putut chiar să-i izgonească pe maghiari din pusta maghiară, care fusese pământ al dacilor în vremea lui Burebista și a lui Decebal. Dacii locuiau pe  pământul lor străvechi de la Bug  până în Centrul Europei de când se știau. Pământul pe care locuiesc acum maghiarii este pământ dacic, pământ strămoșesc. Domnitorul Basarab I, dacă ar fi avut în subconștientul lui tendința către cucerire, dacă ar fi avut în codul genetic genă de cuceritor,  și în subconștientul lui setea de glorie și dorința de  a-i supune pe alţii ar fi mers până la Buda,  i-ar fi izgonit pe maghiari  şi și-ar fi întins Țara până unde se întindeau dacii. Basarab I  avea însă psihologia unui țăran care își vede de pământul lui și nu se duce să cucerească pământul altora. Generațiile de strămoși de la Decebal până la el îi transmiseseră  frica de năvălitori, tendința defensivă, precauția. De aceea în codul lui genetic și în subconștientul lui nu se găseau aceste tendințe de cucerire, setea de glorie, ci aceea de a fi legat de locul lui, de moşia lui, aşa cum îi dicta instinctul de conservare.

 Același comportament aveau să-l aibă mai toți urmașii lui Basarab I, chiar și Mircea cel Bătrân și Mihai Viteazul, care au fost Conducători de oști viteji, inteligenți și buni strategi…Nu au ieșit din granițele țării să se ducă să cucerească alte neamuri, sau ca să-și mărească țara. Măcar armatele pe care le-au învins trebuiau urmărite dincolo de granițe și distruse. În mentalul lor era scris că noi nu suntem popor cuceritor, ci suntem un popor slab și defensiv…Chiar și Mihai Viteazul în campaniile lui nu a ieșit din granițele țării  căci Ardealul și  Moldova  sunt tot pământ românesc.

    Războiul lui Basarab I cu Carol Robert de Anjou a fost un război clasic militar, și așa aveau să fie toate războaiele noastre până după al Doilea război mondial când ne-am confruntat cu Primul mare război mascat invizibil, care ne-a făcut foarte mult rău. Este vorba despre Experimentul comunist mondial, referitor la noi, Experimentul  comunist național.  Experimentul comunist mondial, la care o să ne referim pe alerg într-o altă scrisoare, este o Metodă a Războiului  mascat invizibil foarte parșivă și distructivă, foarte periculoasă.

RĂZBOIUL DE TIMP MASCAT INVIZIBIL. Am văzut mai sus ce este Războiul  militar, în care știm că se înfruntă două armate, este un război care se duce pe față, între un Pol de putere numit Agresor, cel care declanșează războiul și un al doilea Pol de putere, care este constituit de poporul sau de țara care sunt atacate.

     Ei bine, în afara acestuia mai există un al Doilea Tip de război denumit de noi Mascat invizibil. Cunoaștem acest război foarte bine, mult mai bine decât SRI-iul sau decât analiștii Armatei române (care nu mai există), pe care i-a durut în fund că Economia Țării este distrusă, deși era datoria SRI și a Armatei să apere Țara, pentru că îl studiem de foarte mult timp, încă din anii 1990 când ne-am dat seama că mineriadele,  conflictul de la Târgu Mureș, Piața Universității, punerea maselor să se confrunte între ele de către partide, încăierarea românilor între ei, conflictele care au cuprins întreaga Societate românească, nu sunt întâmplătoare, ci ele fac parte dintr-un Scenariu, dintr-o regie  bine gândită care se aplică în practică.  Faptul că din 1990 încoace nimic nu merge în Țara aceasta, că nu s-a construit nimic ci numai s-a distrus și s-a vândut, că  suntem atât de dezbinați,  aflați veșnic în certuri face parte din  acest Mare Război mascat invizibil. Este modul de a se manifesta și de a ne distruge al acestui Războii…Atunci, anii 1990, 91, 92 am început să studiem acest Tip de război mascat invizibil. Acest Tip de Război presupune distrugerea Economiei unei națiuni, distrugerea unui Stat, a unui popor cu mijloace și metode care nu se văd. Fără să se tragă un glonţ sau să curgă sânge ! Agresorul nici el nu este văzut și de cele mai multe ori Agresorul (care poate fi unul singur sau pot fi mai mulți, diferiți sau unul Colectiv) i  se prezintă Agresatului ca Prieten, care vine cu intenții bune.  Care vine cu investiții, care dorește o colaborare avantajoasă pentru ambele părți etc. Este ceea ce ni s-a întâmplat nouă, românilor. După 1990, după ce Nicolae Ceaușescu a fost asasinat și Statul român a fost distrus Uniunea Europeană și NATO ne-au spus : veniți la noi. Dar ca să intrați în NATO și în Uniunea Europeană trebuie să faceți voi ce vă spunem noi, adică niște reforme, să dați niște legi, să îndepliniți un număr de condiții. Guvernele române, care bineînțeles erau vândute, formate din incompetenți și din trădători de țară, au făcut ce li s-a spus din Afară. Au privatizat întreprinderile, au dat Legea prin care străinii pot cumpăra pământ în România, etc, dar ce nu au făcut…rezultatul îl vedem astăzi, este îngrozitor: România nu mai are industrie, nu mai are economie, cultura, învățământul și sănătatea sunt la pământ. Peste 40 la sută din pământul arabil al Românei a fost vândut. Niciodată poporul român și România nu au fost distruse atât de mult.

      Așadar, am spus că în cazul Războiului mascat invizibil Agresorul, care este mascat și invizibil, folosește metode și mijloace perfide care nu se văd, pe care Agresatul nu le detectează, nu ştie să le descifreze și care reușesc să-l păcălească, astfel că într-un timp mai mic sau mai mare se trezește fără să-și dea seama distrus. Este, cum spuneam, cazul României.

    Pentru că noi tratăm Războiul Mascat invizibil într-o carte dedicată acestui subiect, vom spune numai că Războiul mascat invizibil este foarte savant gândit, astfel încât Agresorul nici nu-și dă seama cum este distrus și că va fi distrus. Şi de asemenea nu are  metode şi mijloace de a-l combate. Altfel spus, din punctul de vedere al celor două concepte introduse de noi în Ştiințele sociale, Situația Minus Informație și Fenomenul Minus Informație, vedem cum în acest tip de război invizibil Agresorul se află în situație de Plus informație şi de Fenomen Plus informaţie, de aici superioritatea lui  (deține mult mai multe cunoștințe în raport cu Agresatul) iar Agresatul se află în Situație de Minus Informație și de Fenomen Minus informație.  Aflat în situația de Minus informație și de Fenomen Minus informație Agresatul nu știe cine îl agresează, cu ce mijloace, cu ce metode,  ce urmărește Agresorul și cât de periculos și de distructiv este acest război care îl vizează pe el. Altfel spus Agresatului îi lipsesc acele cunoștințe care l-ar ajuta să  iasă învingător sau măcar să se apere în fața  Agresorului. Acum vedem cât de important este ca în viață și în istorie, în toate domeniile Omul să  cunoască ce este acea Situația Minus Informație și Situația de Fenomen  Minus informație pentru că numai cunoscând foarte bine acești Factori negativi Omul va putea să depășească Situația Minus Informație și  Fenomenul Minus Informație. Care așa după cum vedem sunt foarte periculoase pentru om.

  Spuneam că Războiul Mascat invizibil este foarte complex, gândit în perspectivă și foarte savant elaborat. În  structura acestui Tip de război intră un mare număr de războaie  mascat invizibile, cum ar fi războiul financiar (crizele financiare), războiul economic, cu componenta sa principală criza economică, războiul informațional, războiul psihologic, războiul cultural, care nouă ne-a distrus Cultura, războiul educațional care nouă ne-a distrus  Educație și Învățământul, războiul ecologic care ne-a jefuit de păduri, războiul cibernetic, războiul  electronic, războiul politic, social, axiologic etc. Este o nebunie ce este cu acest Războiu invizibil al Răului, al perversiunii. Este produsul cel mai rafinat și diabolic al unor Minți bolnave.

 Fenomenul Minus Informație, în care noi, românii, poporul român ne aflăm de 27 de ani, timp în care Organismul românesc a fost distrus în cea mai mare parte, este Dușmanul nostru nr 1, foarte agresiv și distructiv, din care trebuie să ieșim cât mai repede. Despre Războaiele informaționale, psihologice, educaționale, și de alte tipuri  care au agresat şi au distrus România o să ne ocupăm în  alte Scrisori mai încolo…

Acum ar trebui să ne ocupăm de cel de al Treilea tip de război pe carel-am numit RĂZBOIUL HIBRID. În rezumat Războiul  hibrid este războiul în care întâlnim atât metode și mijloace ale războiului mascat cât și elemente ale războiului militar. Așa cum a  fost Războiul din decembrie 1989 care l-au răsturnat pe Nicolae Ceaușescu și care a distrus Statul român, care nu a mai apărut până azi, și care ne-a introdus pe o Linie de evoluție negativă, într-o Macro-Situație distructivă și autodistructivă, și ceea ce este lucrul cel mai periculos și grav, în ceea ce noi numim FUNDĂTURA ISTORICĂ, DIN CARE, VAI, NU ŞTIM CUM O SĂ IEŞIM.  Dar de RĂZBOIUL DIN DECEMBRIE 1989 CARE ESTE CONSTITUIT DIN TOTALITATEA EVENIMENTELOR PETRECUTE ÎN România în anul 1989, îndeosebi în decembrie 1989, o să ne ocupăm în scrisoarea următoare.

01 2017   Prof Ştefan Dumitrescu, Purtător de cuvânt al Biroului de Viitorologie de la Bucureşti, scriitor