CU DRAG, ÎN DRAG ŞI
FĂINOŞAG
~*~
Am crescut într-un El, luminat
Gheorghe Apetroe/ Ionel Bota, Ion Cristofor...
de spirituală aventură
pe îmbunătățită arătură:
picur ce picură să spargă piatra,
la Piatra lui Lucian şi a lui Marin
Gruia,
ambii
cu firu-ntins, în sens de tango-dans, pe Someş, la la Dej, de
confluiență,
de mare naturală conştiință:
unul poet şi altul pictor,
ambii frați din Carpați, de România,
din strălucitor viitor,
ca picătura chinezească,
din România ortodoxă bisericească -
omenească
şi firească verde albastră
apostolească a noastră
pe al soarelui Arcă.
*
Dacă nu-mi poți spune, critic, Gherghe
Apetroe, dacă nu-mi poți spune, ia-mă-nseamă, nu lua a Sibiului supremă
conştiință pe "nu"-n brață şi din banca/catedra catedrală a ta să-mi
spui de-a dreptul, de anume, nota bene mia culpa, cine opera omnia sunt, pe
bune inspirat a culmii, domnule profesor, spune-mi dacă am greşit cumva venind
şi eu ca techergheu şi teleleu pe lume, ca să port ca Eminescu propriu-mi
românesc nume de care firesc mă mândresc, că nu ştiu zău, nici eu, ce
ciufulit/cufurit, ce ciuf sunt în cela ce sunt pe pământ ca-n cer de caracter, în
echilibru şi pur şi simplu exemplu pe sunt pe drod chiar dacă ştiu doar
câțiva aflați, împilați, la greu responsabilizați ca leu greu, ispitiți de
Pavel Rătundeanu-Ferghete,
o realitate: Citadelă sfărâmată, Podu
de piatră/pur şi simplu templu ca exemplu cu responsabilitate lacustră Bacovia,
având temelia din pietrele templului
meu de trestie gânditoare şi capital național de încredere,
cu vitralii de soare colorate,
aşa că nu sta poticnit pe gânduri
profesoare,
nu te opinti de opera mea şi
băsedeşte, sporovăieşte,
făcându-te de basm şi poveste
istorie,
în sfințenia ei de România
te potriveşte şi, în culori de
nelinişte
mi te învredniceşte şi te spovedeşte,
pentru a te cuminica cu vin şi
prescură din al României ce-ți, doresc eu ție dulce Românie, Eminescu de
avengură şi cultură
fără egal național, deci şi dacă nu
poți să-mi spui suie-te verde cu tupeu pe un cui şi scoate cuiul cu cui,
ca înțeleptul Pepelea, în pereții
casei bate-ți pentru tine un cui,
ca scriitor având odihna vântului şi
casa cucului,
dor de dor de viitor, la curți de
dragoste şi dor
ca să ştiu şi eu sănătos încăpățânat
în bine, pe aripile vântului:
cine sunt în cela ce sunt pe pământ,
în drag, cu drag şi sfânt-făinoşag
şi cum stau cu ce mi mie mai drag pe
lume
şi chiar dacă nu poți să-mi spui în
numele Tatălui sfânt şi al sfintei treimi:
dacă am/nu, strălucire pe culmi,
pe cruce, lângă Iisus pe cruce, liturghie-n
spice,
dacă am țară rai şi neam în grai cu
înşiră-te mărgăritar nerisipiți/îngropați, ci îmulțiți profesiune de credință,
conştiință, talanți îmulțiți în har,
în drept de a fi poet-om, om-poet
potrivit,
la locul potrivit, sfințit, ca om ce
scriu că-mi vine să scriu şi dacă-mi vine scriu,
ca să-ți bați capul să-mi spui senin,
plin de divin
ca om de caracter sub cer dacă-mi
vine să scriu, Dan Bălan/Gabriela Bălan:
cum scriu dacă scriu cu drag, în drag
şi cu făinoşag,
strigător la cer idem de caracter,
mândru şi fără modru românesc,
lumesc şi popular, sub cer,
ca să laud firesc
şi să preamăresc pe Iisus cu tupeu, pe
Hristos-Dumnezeu şi România şi pe românii care sincer îi iubesc, să-slăvesc,
în ciudă că păcătuiesc.
~*~
Pavel Rătundeanu-Ferghete
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu