Larry L. Watts - Evaluări greșite ale
guvernului S.U.A. privitoare la România
(1)
Prof. univ. dr. Corvin Lupu
27 Septembrie 2020
Note de
lectură - Istoricul american Larry L. Watts, fost consilier american al
comisiei pentru reformarea serviciilor secrete din România despre evaluările
greșite ale guvernului S.U.A. privitoare la România Socialistă
Istoricul
american Larry L. Watts este autorul unor lucrări monumentale despre România
contemporană și recentă. Menționez lucrările „Ferește-mă doamne de prieteni…
Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România”, Editura RAO, București,
2011, „Cei dintâi vor fi cei din urmă. România şi sfârşitul Războiului Rece”,
Editura RAO, București, 2013, „Aliați incompatibili”, Editura RAO, București,
2014, sau „Oaia albă în turma neagră. Lupta pe frontul intern : politica de
securitate a României în perioada Războiului rece”, Editura RAO, București,
2018. Larry L. Watts a făcut studii și în România, pentru a învăța mai bine
realitățile țării și mentalitățile de la noi. A fost ocrotit de instituțiile de
forță ale statului, fiind în legătura viitorului general, director al S.I.E. și
consilier prezidențial Ioan Talpeș. S-a căsătorit cu o româncă din Bistrița. În
preajma loviturii de stat din decembrie 1989 a revenit în România și a rămas
până în anul 2009, când s-a pensionat. Din 1992-2009 a fost
consilier/consultant pentru reformarea serviciilor secrete și pentru pregătirea
armatei române pentru aderarea la N.A.T.O.
În cărțile
sale a folosit o gamă foarte largă de documente din arhivele americane,
germane, române, ale Organizației Tratatului de la Varșovia etc. S-a dovedit un
cunoscător profund și fin al adâncurilor istoriei și politicii estului Europei,
în general și al României în special. Abordarea sa este una strict științifică,
fără politizare, fără atașamente sau resentimente față de unul sau altul dintre
regimurile politice ale Războiului rece. Obiectivitatea sa este una
remarcabilă, având în vedere că el a fost totuși un om al serviciilor secrete
ale S.U.A., care au fost angajate în lupta de pe frontul invizibil, unde nu
există, de regulă, obiectivitate/imparțialitatea necesară istoricului, prietenie,
recunoștință și milă.
Printre
numeroase subiecte foarte importante pe care le-a clarificat, în cartea „Cei
dintâi vor fi cei din urmă”, în chiar primul capitol, intitulat „Perceperea
greșită a României”, Larry L. Watts a abordat problema modului în care a fost
receptată politica României și personalitatea președintelui Nicolae Ceaușescu
la nivelul Casei Albe. Istoricul pornește de la faptul că unii analiști
oficiali americani au insistat asupra faptului că România lui Ceaușescu nu ar
fi fost de fapt „copilul rebel” al Blocului Sovietic, ci un „cal troian” secret
al Moscovei, menit să mimeze independența pentru a crea falsa imagine de
democrație în interiorul sistemului socialist de stat. În același timp,
susținuseră acei analiști americani care contestau realitatea independenței
României, comportamentul Bucureștiului era parte a unui complot sofisticat
împotriva intereselor S.U.A. și ale Occidentului. România ar fi urmărit să
obțină o încredere nemeritată din partea S.UA. și a Occidentului, pe de o parte
și o înșelare a poporului român, care agrea independența și relația cât mai
strânsă cu Occidentul.
Același
analiști americani care influențau decidenții politici de la Casa Albă,
susțineau în mod fals că România și Ceaușescu ar fi fost responsabili de
crearea intenționată de tensiuni internaționale de pe urma cărora să tragă
foloase și că ar fi conspirat împotriva SUA cu „state-paria”, ca Libia și
Coreea de Nord. De asemenea, România era învinuită că dezvolta programe
nucleare și bacteriologice. Este cunoscut faptul că aceste programe erau
dezvoltate prioritar de marile puteri ale Lumii, în frunte cu SUA și
U.R.S.S./Rusia.
Mai mult
decât atâta, după cum arată Larry L. Watts, acești „analiști” au afirmat că
guvernul României ar fi dezvoltat un program de „genocid cultural” împotriva
minorităților naționale, ceea ce a fost o adevărată blasfemie, după părerea
mea. Discuția este foarte importantă, este de regulă manipulată de acaparatorii
României de astăzi și de supușii lor slujbași și ocolită de istorici, datorită
riscurilor la care s-ar supune și a poliției politice represive foarte subtilă
care se practică împotriva celor care susțin românismul. Dar această chestiune
trebuie abordată de către istoricii români onești, în sensul ei real.
Acuzația de
„genocid cultural” împotriva minorităților naționale, vehiculată cu insistență
după decembrie 1989, nu vizează doar regimul politic ceaușist, ci românii în
general și naționalismul românesc, în special, în sensul său general pozitiv.
În întreaga istorie a statului național român, naționalismul românesc nu a fost
orientat împotriva vreunei minorități, sau a tuturor deopotrivă, ci în favoarea
îndreptățită a românilor autohtoni. Nici în perioada în care Mișcarea Legionară
a fost foarte influentă în societatea românească, sau a fost la putere (1940),
măsurile propuse sau luate de români au fost pentru a se autoproteja de
minoritățile care acaparaseră o mult prea mare parte a influenței asupra
societății și a instituțiilor statului, inclusiv asupra Casei Regale și a principalelor
decizii ale guvernelor și ale monarhului. În timpul primei perioade a regimului
socialist de stat, sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, minoritățile
naționale au reprezentat majoritatea absolută în conducerea aparatului de
securitate și o foarte mare influență în conducerea superioară de partid, la
nivelul secretariatului CC al PCR, al Biroului Politic al partidului unic, la
nivelul conducerii regionale și raionale de partid și în punctele „cheie” din
ministere și alte autorități ale statului. De asemenea, spre deosebire de
etnicii români, minoritățile naționale, mai ales evreii, germanii și ungurii au
primit dreptul să emigreze, inclusiv în masă, ceea ce a fost o favoare pe care
românii o aveau în număr scăzut, majoritatea etnicilor români cărora li se
permitea să emigreze fiind agenți ai Securității, sau aveau rolul de acoperire
(cu sau fără știința lor) pentru alți agenți care urmau să emigreze în urma
lor. Cu toate că cei care emigrau plăteau doar o parte din cheltuielile de
școlarizare făcută în România și nu plăteau despăgubiri pentru faptul că statul
suportase integral cheltuielile de întreținere a sănătății, după 22 decembrie
1989, cu tupeul tipic al noilor stăpâni străini ai României, o parte din acești
minoritari emigrați în perioada socialistă a României au afirmat că au fost
„vânduți la bucată”. Dreptul lor de a emigra a fost acordat din rațiuni
superioare ale statului, respectiv pentru întreținerea relațiilor foarte bune
ale României cu Israelul, cu SUA și cu Germania Federală, care au permis
transferuri de tehnologii către România, schimburi mari de mărfuri și numeroase
avantaje cu caracter politic. În raport cu aceste interese, sumele încasate de
statul român ca despăgubiri care s-au achitat pentru minoritarii emigrați, sunt
nesemnificative.
Și în
justiție, minoritarii etnici erau protejați. De exemplu, în arhive există
dosare penale de viol în grup, în care făptuitorii au săvârșit fapte similare,
dar românii au primit șapte ani de închisoare, ungurul și sasul au primit doar
doi sau trei ani. Numărul publicațiilor în limbile minorităților era
impresionant, iar mass-media le-a fost pusă la dispoziție, desigur, cu
restricțiile ideologice ale vremurilor, care nu au fost cu nimic mai aspre
pentru minoritari. Teatre, opere, grădinițe, școli, facultăți, centre
culturale, edituri erau finanțate în limbile minorităților naționale. Faptul că
astăzi minoritățile acceptă fără să protesteze aceste acuzații care ni se aduc
nouă, este o impietate, o gravă lipsă de recunoștință și ne dovedește nouă
românilor că nu ne putem baza deloc pe atașamentul minorităților naționale față
de noi, românii, iar faptul că foarte mulți români au votat minoritari în
alegeri locale și centrale, este un semn de neatenție, de ignoranță și de lipsă
de patriotism.
În timpul
epocii Ceaușescu, conducătorul țării a introdus reprezentarea proporțională a
minorităților, în funcție de numărul lor. Pierderea preponderenței de către
minorități în cadrul aparatului central de partid și în Securitate a fost
receptată negativ de către acestea, ca pe o persecuție cu caracter național,
ele fiind obișnuite să dețină controlul asupra societății. Mă refer la unguri
și sași în Transilvania și la evrei în Moldova Muntenia, Oltenia și Dobrogea.
Eu susțin cu
tărie că nu a existat nici un fel de „genocid cultural” în România, nici măcar
persecuții etnice, nici în perioada ceaușistă, nici în altă epocă a istoriei
statului național român. Suferințele evreilor din anumite perioade, care au
existat într-adevăr, au fost mult exagerate și nu au fost abordate comparativ
cu suferințele românilor din aceleași perioade. După părerea mea de cercetător,
suferințele românilor au fost mai mari decât ale evreilor.
Cât despre
„genocidul cultural” „aplicat” țiganilor și acesta comportă precizări. Este
evident că un procent impresionant de țigani nu au putut fi integrați în
societatea românească în mileniul de când au fost aduși pe teritoriul României.
În ciuda eforturilor îndelungate, această încercare de civilizare a multor
țigani nu a reușit, motiv pentru care etnicii români, dar și alte etnii, s-au
protejat de țigani prin izolare a lor, sau de ei. Această autoprotejare a
românilor a fost mereu condamnată de comisarii corectitudinii politice a
internaționaliștilor proletari, în perioada comunistă și de continuatorii lor
de astăzi, globaliștii, cei care susțin regimul ideologic globalist, despre
care președintele de astăzi al SUA, Donald Trump, a declarat în mod repetat că
este „gogorița băgată forțat pe gâtul popoarelor”, declarație însoțită și de
convingerea președintelui Trump într-un viitor al „Europei națiunilor” și nu al
Uniunii Europene, SUA susținând și salutând Brexit-ul, ca și mișcările
naționaliste europene, care se opun modului oligarhic de organizare și
conducere a Uniunii Europene.
Larry L. Watts
arată faptul că unii analiști au susținut un presupus „șovinism extrem” al
militarilor români împotriva ungurilor, ceea ce nu este decât o minciună
pornită din cele mai urâte sentimente și interese antiromânești. În acest sens,
acei falși analiști prevedeau că în cazul unei destabilizări a situației din
România vor avea loc pogromuri împotriva populației maghiare și se va ajunge la
anarhie generalizată. Falsitatea acestor analize este evidentă. Dar, marea
problemă a României Socialiste a fost că aceste analize se adresau decidenților
politici de la Washington și afectau grav raporturile României cu Lumea
Occidentală. Politica occidentală față de România se baza pe aceste analize
false. Bazându-se pe analize false, politica Occidentului față de România nu avea
cum să fie una corectă. De altfel, Larry L. Watts a subliniat falsitatea unor
concluzii importante privitoare la România și politica lui Nicolae Ceaușescu,
care au influențat negativ raporturile dintre România și Occident.
Este evident
că în timpul evenimentelor din decembrie 1989, românii nu au acționat împotriva
ungurilor. În schimb, ungurii au acționat împotriva autorităților române și a
unor cetățeni de etnie română, unii dintre aceștia fiind uciși, chiar cu
bestialitate. Este cunoscut astăzi că dintre cei o mie de arestați la Timișoara
și închiși în Penitenciarul „Popa Șapcă”, din zilele revoltei populare, peste
opt sute erau cetățeni de etnie maghiară din județul Mureș! Ce căutau ungurii
în acest număr atât de mare în Timișoara, în timp ce aveau loc provocările de
acolo, care erau de dimensiuni tot mai mari și erau rostogolite către
București, către sediul puterii, pe care așteptau să o preia puciștii și
stăpânii lor din serviciile secrete străine? Din loialitate față de statul
național român au plecat ungurii la Timișoara?
Ca argument
al acestei situații, arată Larry L. Watts, unii analiști au argumentat
șovinismul românilor prin evenimentele din martie 1990 de la Târgu-Mureș, în
zilele următoare sărbătoririi pe teritoriul României a revoluției de la 1848
din Ungaria, care a militat și împotriva românilor și pentru alipirea
Transilvaniei la Ungaria. Falșii analiști americani și unguri, ca și alții, din
alte state, au asemănat conflictul interetnic de la Târgu-Mureș cu ceea ce ei
numeau „pogromurile antisemite din România din perioada Holocaustului ”. Și această comparație dovedește
identitatea comună a celor care formulează acuzații false împotriva românilor
și, pentru a-și impune falsele puncte de vedere, au determinat pe unii
politicieni români iresponsabili să accepte Ordonanța 31/2002 și Legea
217/2015, acte normative antiromânești și anticonstituționale, care fac parte
din ansamblul de măsuri de poliție politică represivă din România, prevăzând
pedepse privative de libertate de până la trei ani de închisoare pentru cei
care exprimă alte convingeri despre realitatea istorică românească, decât cele
impuse prin legi aberante, cum spuneam, antiromânești și antioccidentale.
Doresc să
menționez că acele evenimente de la Târgu-Mureș, din martie 1990, nu au fost
rodul „șovinismului românilor”, ci momente operative ale unor servicii secrete
(maghiare, sovietice, românești, germane etc), fiecare dintre ele cu interese
diferite, pe care nu le abordăm în aceste rânduri. Etnicii români și unguri au fost victimele
diversiunilor și interesului de a declanșa un conflict interetnic în
Transilvania.
Acuzațiile
împotriva României, le care ne-am referit în rândurile de mai sus, arată Larry
L. Watts, au fost demontate de investigațiile întreprinse de organisme
internaționale și americane de monitorizare. Istoricul american arată ferm că
evenimentele de la Târgu-Mureș au fost provocate de maghiari. Pentru demontarea
tezelor false privitoare la România ceaușistă, lansate de falși analiști
americani, au fost de utilitate și documentele secrete din Arhiva Tratatului de
la Varșovia, ajunse în posesia SUA, oferite de Polonia, drept recompensă pentru
faptul că țara a fost scutită de datoria de zeci de miliarde de dolari, care,
împreună cu dobânzile neplătite și cu penalitățile de întârziere ar fi ajuns la
cifre amețitoare.
În ultima
vreme, pe măsura acutizării confruntării ideologice internaționale dintre
globaliști și național-protecționiștii din SUA și naționaliștii din statele UE,
lucrările lui Larry L. Watts sunt puse într-un con de umbră de către cei care
asigură corectitudinea politică globalistă, întrucât ele nu se înscriu pe
această linie, ci reușesc o abordare cât mai obiectivă posibil, care
evidențiază rolul pozitiv al naționalismului românesc al epocii lui Nicolae
Ceaușescu și recunoaște erorile occidentale privitoare la percepția asupra
României.
În ce
măsură, însă, acest naționalism românesc din perioada socialistă a României a
ajuns la un moment dat să fie factor de risc pentru securitatea națională, mai
este de discutat și de cercetat în continuare[1].
- Va urma -
Aranjament
grafic - I.M.
----------------------------------------
[1] Text publicat ;i ]n Revista
Justiţiarul - https://www.justitiarul.ro/istoricul-american-larry-l-watts-despre-evaluarile-gresite-ale-guvernului-sua-privitoare-la-romania-socialista/
https://www.art-emis.ro/analize/larry-l-watts-evaluari-gresite-ale-guvernului-s-u-a-privitoare-la-romania-1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu