catalin afrasinei - ieșirea din vis

 

ieșirea din vis

 

~*~

 

din când în când te visam & din  străfundurile subconștientului

erai atât de îndrăgostit

spune-mi

cine i-a fost frate lui winnetou înainte de a înota

în albastrele lacuri din copilărie

știi

am răspuns

nu m-ai lăsat să mă pierd atât de sever

până și câmpul minat trebuia să ți –nchine

eu te–nsoțeam pe câmpul cu vise

știu că dansai în același pas cu Dumnezeu din Ieșirea

am pus mai multe întrebări

nimeni n-a știut

în ce fel de pas se dansează cu Domnul până-n Isaia

începe nunta de oameni fragezi până ce intră –n  pământul de pământ

ar spune n

ori care  joacă fotbal cu craniile

din discuții

neputința de a crede

fals exercițiu de admirație

nainte de a muri

hamlet i-a mângâiat craniul lui yorick ș-

i a plâns  din neputința  de a învinge moartea

de a- și trăi mutațiile din ființă –n ființă până  la capăt

& ce este ființa la umbra unui nuc bătrân

dacă nu înseși răspunsurile

de pe miile de plicuri

cu președinți de state expediate fără întrebări metafizice

dormisem mult

m-am trezit greu

anulând imposibilulul tranchilizantelor

de leu de ghepard de elefant

cântăream mai mult

decât tot ceea ce pierdusem printre  lacrimi prin sânge

și uneori printre  gunoaie

fiindcă

da

am fost de acord cu o elevă

eu și țara mea & trăiam în groapa de gunoi a europei

poate & a lumii

n-am de unde să știu mai multe

intelectualii gazetarii președinții miniștrii

toți care au avut de spus un cuvânt în această lume

dinspre bosfor spre mediterana

lumea ei e & lumea mea

eu nu sunt om politic

dar  ea nu s-a mai reîntors

în țara în care a învățat alfatelul latin grec aramaic

nu de foarte de mult

mi-a transmis dulci salutări despre civilizația maya

umplute  de un sine sângeriu

nu mi-a indicat o adresă anume

casa în care se pare că a locuit

nefiind foarte observabilă de pe jupiter

a crescut cu furia cosmică a neînțelegerii

din cuvânt dintr-un singur cuvânt

uitat printre carele faraonilor

înecați în lacrimi de sânge

scribii

în tot cazul discutau despre premii

despre neputința de a le pierde

despre insolit și vulnerabil

nu-mi mai era somn

aproape că redevenisem eu însumi

nu știam că winnetou o să moară

& eu voi fi cel care-și va  mușca genele

&-i va condamna pe savanți

cuvintele sunt singurele ființe

care râd & plâng &, o clipă cu tine

 

 

~*~

catalin afrasinei