duminică, 12 noiembrie 2023

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - CU VERSUS-ISUS

 



CU VERSUS-ISUS

 

 

~*~

 

Doamne dulce-i dragostea, dar nu-ți face lucru bun, maistru, cu ea, cu xtra grotească

eu cu pofta ce-am poftit io,

m-am urât, dăblăgit, bâlăgănit, m-am amărât, de m-am dăblăgit/stroșit ca cel mai iubit,

că fără Vica m-am scoroșit, omorât și chevernist, betegit/chiarviața fără Vica mi s-a ispravit,

viața mi s-a dat peste cap,

că fără Vica de belele nu mai scap, dar ce mai contează, că dragostea e bonus de ciocolată-Iisus, în artă, mai presus decât orice, de moarte, chiar smart, în har, de moarte mai aparte ca la carte, mai presus, mai ales, când Vica e o adevărată doamnă, pe verticală, cu caracter, parte de cer aparte, cu senin, în destin-cer sincer sever senin,

cu orizont, cu zenit, deasupra capului sfințit și, cu mâna rug aprins, atins, și, cu sens

cu lunivers versus-Iisus.


CU BINE, DAR SE P0ATE ȘI MAI BINE

Eu sunt luat, în balon, boni-bon/e trombon, în fondul probemei,

eu am zis, vorba unui om mare:-eu nu sunt Sătmăreanul, ci Pavel Sâmpetreanul,

dar tu,

cu graba stric traba fără motive și, perspective creeative parșive gogoșe și, restul tacâmului, cu ce mai am de spus,

Iisus ma presus, bonus, drept la veșnicie, scăldată, în omenie de Romànie,

cu bine, dar în ce se cuvine, se poate și mai bine.


ÎN EGO, EU

Undeva, cumva, cu memorie de elefant și, ca un șarpe inteligent gigant savant, GEN,

că oare cine ești, cine ești de povești, cu istorie și omenie de Românie,

cu amonizități circare, în și, cu inundare și, cu dezrădăcinare,

cu graba, în graba mare, că oare cine ești, tu, pertu,

că împarți pâine și vin, om nebun a păcii și a muncii și ca cerul senin pe lângă statuia Ovidiu,

pe cont propiu și, eu exilat, în ger și, în vremuri aspre, cu răsărit, în biecuvântare, cu sore răsare, de România profundă, tainică și, mare,

în portul Euxin al Daciei Felix-Zamolxis, după cum s-a zis, că s-a zis ca zicere, zicală, că ce bine e cu bine, drept Dumnezeu, cu Dumnezeu, în ego, eu.

?

Ce bine la mare, cu lumină, căldură și, cu mult soare, ce bine e la mare, pentru eu, tu și Ovidu,

că unde iubire e, Dumnezeu e,

deși scumpo e și mult soare-binecuvântare,

în România profundă și mare,

în soare, o splendoare fără egal și, fără asemănare!

Mă să știi, că cine se face oaie, știai, că-l mănâncă lupu,

(ce zici, holteiule fecioraș, fițingău/țangău cu mintea sorcova veselea, cu mustea deabia mijită? ?)

- Părinte, părințel, ridică sacul, părinte, părințele păr alb și,... minte slabă/minte proastă...,ridică sacul/desagii, că se udă, mă, Evanghilia

da ce, nu gândești o leacă, trăsnitule?

că, tu, doară vrei să fii primar, primărelule, tu, cel iubit, din Sâmpetru lui Păpuc?


PROVITA, CU VALOAREA EI

Am simțit și, am văzut că nu mă subestimezi,

Ținând la mine ca la un profund și păstor blând, petru ce mi-a plăcut și, pentru ce am făcut,

rezervându-mi, viața: șansa,

că viața-i o luptă, o sansă să lupt, drept Dumezeu, cu regi,

ducă cu mereu eu, într-un eu, cu catarg,

după catarg trecând-o pe Vica peste al casei prag, din drag de drag, de Vica și, Romània, în făinoșag

că mi-am trecut mireasa, pe Vica, peste al, casei prag, din drag

de al României drag, cu făinoșag,

în câte oare vor învinge, câte catarge vor învinge vânturile, valurile,

fără a rata, în provita, catarg după cataeg,

cu pânzele sus

ca fără modru, Iisus, sus pe Golgota fără șovăială luând pe brață, în brațe

și, pe umeri crucea, viața cu adevărul și, cu ce-i minunea vieții:

pacea, cu valoarea ei?

 

DIN PROPRIA-I SIMȚIRE ȘI LAUDĂ DE ZESTRE, AVRAM IANCU NE LASĂ MOȘTENIRE-LAUUDĂ DE ZESTRE, ÎN CHITESENȚĂ

 

Eu te iubesc: Vica și România, am declarat,

fără a ști că-i dezinteresat/O.K., "te iubesc !"

dacă trbuie să fiu chit, în fața oarecui ca un iubit/cel mai iubit,

un om potrivit, la locul lui sfințit,

la locul potrivit în cuvânt și, prin cuvânt, drept Dumnezeu,

cu duh sfânt a lui

eu, o bunăcuvință și o simțire, de nemurie al acestui pămànt,

a iubirii, mesie de omenie conștiință, pâine și pace și ștință, liturghie, în holda, cu spice, precoce, în pârgă/ că se coace, în sens, de Românie,

de veste bună de poveste, bună,

în bună vestire pro-omenire, în nemurire și pur și simplu, pro-fericire,

națiune,

bun exemplu, cu nemurire, în iubire,

că unde e iubire și așa cum, cu pasiune și, în Testament sincer Dumnezeu e

și, Avram Iancu ca la carte,

cu împăciuire scrie:

laudă de zestre: templu eliberării, România profundă e esență și, performață, cu nemurire

există conștiință, drept Dumnezeu, în esență: credință și speranță există, scrie și, ne lasă laudă de zestre,

Avram Iancu drept moștenire ca fericire,

din propria-i simțire,

drept Dumnezeu, în chit esență.

 

BANUL e sursa tuturor RAZBOAIELOR de pe PAMANT.

Căutând inima anima...

 

Foloseste-ti limba cu dibacie pana la moarte.

LUCREAZA si vei fi FERICIT.

Paul Goma zice cu asumare: Eminescu, e cu bune, cu rele, e al nostru responsabil, deși a dus-o, a trăit prost făcând parte din tezaur și, din patrimoniu

și Mircea Vulcănescu care (securiști și imparțiali?) te miri cine

ca Mircea Vulcănescu iese din propriul tipar inedit a celui mai iubit fiu al poporului, Ceaușescu,

care se luptă pentru el și, români, provita, pentru premiul Nobel,

suntem consternați, că Ceașescu, nu le-a luat Solzenițin, cu lovituri de berbece.

 Occidentul rupe dărâmă adevărul.

M-a logodit timpul, în olimpul drept Dumnezeu aiestui eu-Dumnezeu,

cuvântul înfoiat, în eu.

E o impoliteță, grosul armatei americane s-o ții prin țări străine, cu cheltuieli, pe seama cui?

Ce caceala și panoramă mai e și aieasta?

Cum judeci, că asta-i foarte bine și, nu o barbarie?

E o măgarie, o nedreptate, nu crezi?

Americo Vaspuci a fost un pirat, si ce face corabia

si azi ataca intreg pamantul cu corabiutele port avioane

si-l pradeaza.

Din asta traieste iar omenirea functioneaza dupa filozofia creata de imperii. Buni si rai. Bunii sunt incurajati sa lucreze

iar la culesul recoltei

daca nu platesc tribut sunt pradati.

Asa functioneaza omenirea azi.

-Părinte, părințel, ridică sacul, părinte, părințele păr alb și,... minte slabă/minte proastă..., ridică sacul/desagii, că se udă, mă, Evanghilia

da ce, nu gândești o leacă, trăsnitule?

că, tu, doară vrei să fii primar, primărelule,

tu, cel iubit, din Sâmpetru lui Păpuc?

De ce n-aș plânge după ce mie mi mai drag pe lume:

după viața asta săracă,

dar ferici, în fericire, de bogatâ, în diverstate

bio, de biochimie, în plante de nutreț, cu floară naturelă/de cultură horticolă, cu haiduceală, cu verticalitate de caracter având ca reper, petecul de cer.

E întrebare sindicalistă, mă comunistule, ispititul, moacă slabă-voinic de babă slabă, lăbău mucii corgându-ți pe barbă, slăbănogule și, blegule-nătărăule, anț, țfai, tri!

Lider nu-s, dar sunt liber ca o pasăre cu zbor către izvoare ca păstrăvul, în aval,

cu dealul la deal mai la deal,

în podișul someșan,

cu dealul băgat, în Ardeal mai la deal, în dorul cucului, în culmea sooarelui.

 

Fericire ce mai faci ?

 

~*~

PAVEL SAMPETREANUL FERGHETE

O ce drag mi mie și ție om de omenie !



Vreau să cred, în rațiune și, logică cu adevăr și, viață fără să fie o fraralitate, în sănătate de realitate.








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu