George Robert Mitrache - Patetismul unui univers interior de o infinită varietate

 

Patetismul unui univers interior de o infinită varietate

George Robert Mitrache, Jurnalist

29 Noiembrie 2023

 

Beneficiind deopotrivă de forța de plasticizare și de conceptualismul tipic intelectualului rafinat, distinsa poetă Maria Cernătescu plăsmuiește versuri care se desprind parcă din montura sonetelor, dând timbrul și turnurile sintactice specifice. Ca într-un iureș al unei lave pasionale, aidoma cristalelor ce fulgeră, poemele cuprinse în acest volum sugestiv intitulat „Tânguiri flamande” evidențiază fără echivoc consonanța dintre autenticitatea trăirilor interioare complexe și cadrele formale, inspirat alese, ale versului tradițional, în care sentimentele și ideaticul se logodesc întru armonizare.

 

Registrele de stări nuanțate, complexitatea afectelor tulburate uneori de unele antinomii, distilează esențele dragostei, tumultul lăuntric generând o perpetuă și fecundă transmutație creatoare: „E ziua în care doresc să rescriu/ Tot cerul albastru, tăcut și pustiu,/ Să-l sting cu iubire de-argint repictat/ Pe vârful din zare, atins și uitat...” („Timpul lumii”)

 

Seducția pentru valorile axiologice și viziunea animistă au zugrăvit aici o lume în mișcare, cu frenezia și patetismul unui univers de o infinită varietate și noblețe: „Aura de curcubeie se frământă printre praguri/ Într-o ploaie rătăcită cu cicoare mărunțită,/ Toamna curge în albastru miruită printre valuri/ Și în vremuri aruncată pe o boltă stingherită...” („Canon de toamnă”).

 

Subtilitatea tehnic-literară a transformat simbolistica titlului acestui volum într-o intenție poetică excepțională. „Tânguirile flamande” sugerează tensiunea poetică zămislită din concentrarea stilistică, dar și din acea amplificare armonică și policromă, subsumându-se discret unei emulații artistice, prin metafore, aliterații și epitete aflate mereu în căutarea unui exotism lexical. Atât în versuri cât și în picturi, distinsa doamnă Maria Cernătescu evocă frumosul existențial și eternitatea cu vibrația și solemnitatea ce izvorăsc din fiorul real al vieții, așa cum procedau odinioară romanticii.

 

Ca și în precedentele volume de poezie, autoarea apelează la motive lirice, teme și atitudini ilustre, conferind creațiilor sale o demnitate aparte și o fervoare prin sugestivități care ne amintesc de Petrarca: „ed ardo, e son un ghiaccio.” „Eu sunt pământul din apă și foc,/ Chiar și cuvântul ce leagănă joc,/ Eu sunt himeră-ncastrată în zid/ Când lanțul de ceață îngheață în frig...” („Destin cu himere”)

 

Atrasă și fascinată de labirintul vieții sufletești, autoarea explorează fragmentar existența, într-un cadru ușor refractar care-i marchează caracterul de excepție și stilul captivant, fermecător. Din investigarea straturilor adânci ale conștiinței și acea lucidă filigrană a meditației, au prins viață veritabile bijuterii poetice și tablouri care configurează o adevărată fenomenologie reflexivă: „În rugul clipei neînfrânte,/ Mă strigă roua dimineții,/ Să pot fura din miez fierbinte,/ Un zbor închis în taina ceții...” („În răsărit mi-apune timpul”)

 

Creațiile doamnei Maria Cernătescu exercită acel captatio: aria și sonoritatea cuvintelor, cromatica, efectele de ordin semantic și imagistic dau substanță și paradox, căci prin decantări succesive au rezultat valori afectiv-imaginative. Ritmul, proporția, armonia, complexul intropatic și muzicalitatea dau vigoare poeziilor și picturilor din prezentul volum, erijându-se în originale valori estetice ale sensibilității.

 

Tonuri de acute tânguiri conferă un progresiv aplomb discursului liric, prin pluralitatea căutărilor și prin capacitatea de reprezentare metaforică, simbolizări ale elementarității și ale emulației explozive.