emil
cioran de vorbă cu fiul meu ioan-cosmin în vârstă de-o lună
~*~
fiule
eu
nu-mi scriu testamentul
a
făcut-o deja arghezi
și
nici nu te voi învăța să plângi
ori
să te plângi postmodern din scutece
lasă-mă
să mai zăbovesc
o
clipă lîngă obrăjorul tău
ce
-alungă atît de departe
răutatea
lumii ori blestemul divin
lângă
tine pot fi singurul hamlet al acestui pământ
purtat
de yorick în brațe
și
atâta să știi
că
te voi duce in brațe până la moarte
și-ți
voi arăta toate bufoneriile lumii
și-ți
voi lăsa moștenire
sabia
mea care a fost a tatălui meu
mai
zise duhul tatălui lui hamlet,
dispărand
după o cometă
nu
te grăbi să crești
vei
avea timp ca toate nedreptățile lumii
să
se prefacă în laptele praf luat pe datorie
de
la cantina săracilor
aidoma
colbului stelelor
pulverizând
genii
atâta
să știi
dacă
vreun asteroid intr-o zi va lovi pamântul
tatăl
tău se va scula din morți
și-l
va ruga pe Dumnezeu să opreasca asteroidul
și-l
va pedepsi crunt pe asteroid
cum
shakespeare îl va fi pedepsit pe hamlet
~*~
cătălin
afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu