Mircea Dorin Istrate - ÎNTRISTATUL MEU CRĂCIUN

 

ÎNTRISTATUL MEU CRĂCIUN

Vaidacuta ,satul fără hoți și fără câini

În care-n zi se trec doar două pâini

 

 

~*~

 

Venită-i iară ,,Seara de Ajun,,

La mine-n sat, e LINIȘTE pe drum,

Nu-i ca odată ZVON de zurgălăi,

Nu se aud COLINDELE pe văi,

Cu prichindei OPRIȚI din poartă-n poartă

Să de-a pân’ la-nserat satului ROATĂ,

Apoi îmi vină CETE de feciori

Colinda lor stârnească-ne FIORI,

Și-apoi la URMĂ vină cei bătrâni

Ce să-mi trezească ADORMIȚII cîini.

 

Nu-s mai copii să-mi STRÂNGI de o colindă,

Și nici feciori să-mi UMPLE vechea tindă,

Bătrâni-s toți cu BOLILE în oase,

Și vremile de-acuma-s prea VÂNTOASE,

Și-apoi la cine MEARGĂ dragii mei,

Că cei RĂMAȘI în sat sunt vai de ei,

Vădane MULTE și-mcă văduvoi,

ÎMPOVĂRAȚI în griji și-n suflet goi,

Pe ULIȚE-nierbate, în nevoi.

 

TRECUTĂ-i lumea cea de dinainte,

Ce-a fost mai AȘEZATĂ, mai cuminte,

Cu ROSTUL ei din vremuri vechi, bătrâne

Rămase MOȘTENIRE din tătâne,

Cu cea CREDINȚĂ vie-adevărată,

Ce ne-a ȚINUT în veacuri pe-astă vatră

Pe TOȚI ce-aicea fost-am răi ori buni,

Ce veșnicesc acum în ȚINTIRIM cu pruni.

*

Eu, ce-am mai PRINS din vremea ceealală

O ULTIMĂ clipită preacurată,

Când gândul mi-l ÎNTORC acum napoi

Pe urma LEGĂNAT-a carului cu boi,

Las LĂCRIMEZE-n voie-a mea simțire,

Când fac la VREMEA ceea pomenire,

Și-n GÂND voi îngâna vechea colindă,

VISÂNDU-mă că sunt în strâmta tindă,

Cu alți COPII care îmi sunt de-o seamă,

Pe ULIȚA -nierbată ce ne cheamă,

Să RE-NVIEM a satului trăire

Măcari pentr-o CLIPĂ, de iubire.

 

~*~

24.12.2023

Mircea Dorin Istrate