cătălin afrăsinei - vis răzleț cu floare-albastră

 

vis răzleț cu floare-albastră

 

 

~*~

 

adevăratul meu alter ego a fost novalis

mă aflam pe marginile unui râu cu ape liniștite într-o zi de vară

spune-mi și tu novalis

cum se răsfrânge în apa de cristal

chipul femeii al cărei copil a murit înainte de naștere

eu nu am găsit în lume adevăr ci doar nedreptate

în umbra deasă a morții tinere sălbăticirea lumii seacă apele

de gura unui idol pervers și perfid

erele geologice nu se mai pot citi în palmă

o frumusețe mereu mai înaltă mă face să îndur veșnicia clipei

se deschid uși pe care nu le-a închis nimeni

uși fără clanțe din vremea lui newton

fără cursuri ținute de schopenhauer

fără școlari așezați cu timiditate pe bănci de lemn

fără părinți imigranți

fără lume vizionară

un dement care-și vede nestingherit de paranoia lui

fals exponențială pe o scară a numerelor inverse

o singură oră din viața mea am fost fericit la stuttgart

acea fericire nemaiatinsă vreodată am vrut să ți-o dărui

prin soarele greu cu aripi negre atârnând orb

la intrarea în moarte omul - paranoia

a venit să-și ceară dreptul la apărare legitimă

un fel de recunoaștere post-festum a fărădelegilor

când nu mai era nimeni pe pământ absolut nimeni

care să-i facă pledoaria și să-l însoțească pe ultimul drum

bulele papale demult fiind suspendate

toleranța dintre mine și lume a cuprins

tot ceea ce i-a fost dat omului să cuprindă

în magia cuvântului dat

se închid uși pe care nu le-a deschis nimeni

se aud clanțe pe care nu le-a atins nimeni

din somn tresar învățăcei cărora nu le-a murit aron pumnul

prinți-cerșetori adorm în somnul viclean al apelor repezi și tulburi

idolul pervers și perfid intră-n mina diamantelor verzi aflată

acolo unde noi am pus deodată degetul pe harta lui piri reis

spune-mi și tu novalis

cel mai bun prieten al meu din toate cărțile pe care le-am citit

ce s-a întâmplat cu floare-albastră

și cu această lume de când nu ne-am mai întâlnit

 

~*~

cătălin afrăsinei