Ovidiu M. Curea - Să nu vă îmbolnăviți

 

Să nu vă îmbolnăviți

Ing. Ovidiu M. Curea

11 Februarie 2024

 

Sfatul meu prietenesc este să nu vă îmbolnăviți. Vă dor urechile sau vă doare în gât și vă curge nasul? Nimic mai simplu, veți zice dvs., mă duc la ORL- ist. Vă doare burta? Mă duc la internist. V-a apărut o iritație pe piele? Mă duc la dermatolog. Aveți tensiunea mare? Mă duc la cardiolog. Greșit, greșit, greșit! Veți merge mai întâi la medicul de familie, după ce v-ați programat la el și ați obținut programarea în urma a nenumărate apeluri telefonice la cabinetul său sau la secretariatul unității medicale. După insistențe, ați fost, în fine, programat pentru consult la medicul de familie la o dată de peste o lună de zile, o lună și jumătate, pentru că nu mai erau locuri libere. Peste o lună, o lună și jumătate, vă prezentați în fața cabinetului cu 5 – 10 minute mai devreme pentru a nu întârzia la doctor. Aici găsiți sala de așteptare plină, pentru că doctorul încă nu a sosit, după cum informează sora medicală, cea care iese grăbită din cabinet pentru o treabă foarte importantă de la un alt etaj, treabă pe care pacienții nu au cum și de ce să o știe. După vreo oră apare agale și doctorul de familie. Intră în cabinet, având grijă să închidă bine ușa după el. După ce așteaptă 5-10 minute, pentru ca doctorul să-și pună halatul pe el și să se așeze bine la birou, pacientul care era primul la rând se scoală de pe scaun, bate politicos la ușă și intră în cabinet cu timiditate.

 

- Așteptați, vă rog, îi strigă din spatele biroului doctorul care era angrenat într-o interesantă convorbire telefonică.

 

Pacientul se retrage cu coada între picioare în privirile celorlalți pacienți și se așează la loc pe scaun. După vreo alte 10 minute, apare sora la fel de preocupată de cum plecase. Lumea se uită întrebătoare la ea. Ghicindu-le preocuparea, sora le spune pe un ton autoritar:

- Așteptați, am să vă chem eu.

Au trecut vreo 20 de minute de la sosirea doctorului. Ușa se deschide și din spatele ei sora proclamă cu solemnitate:

- Să intre primul pacient.

Intră primul pacient cu sfială:

- Să trăiți, domnule doctor.

- Luați loc acolo, pe scaunul de lângă ușă. Trebuie spus că de la Covid încoace la doctor când te duci nu mai stai pe scaunul care înainte era așezat lângă biroul lui. Acum acesta, scaunul, a fost distanțat la 3-4 metri de birou, depinde de suprafața încăperii, pentru ca doctorul să fie astfel ferit de eventualele contagieri de la bolnavii care îi vin la consultații.

- Da, continuă el. Ce vă supără?

- Mă doare capul, domnule doctor, îmi ard ochii și am nasul înfundat. Pe deasupra mai și tușesc noaptea că mă trezesc din somn.

- Aveți analizele la zi?

- Ce analize? N-am nici o analiză.

- Trebuie să vă faceți analizele, zice doctorul și scrie de zor ceva pe o hârtie lunguiață. Uite, luați acest buletin de analize, vă programați, le faceți și apoi veniți la mine cu rezultatele. Da?

- Da. Unde mă programez?

- Jos la secretariat, dacă vreți să le faceți la noi, sau undeva în oraș, la un laborator cu plată.

- Mulțumesc, să trăiți.

- La revedere.

Și omul se duce jos, la secretariat, să se programeze pentru analize. La secretariat nu e nimeni dincolo de desk-ul înalt, de culoarea lemnului natur. Dincoace, trei pacienți care și ei așteptau ca să apară de dincolo de tejghea cineva cu care să vorbească. După vreo 10 minute își face apariția o duduie, mestecând ultima gură din ceva d-ale gurii. Toți pacienții voiau programări. Și primeau:

- Luna aceasta nu mai sunt locuri, la sfârșitul lunii viitoare, era răspunsul standard pe care în primeau cu toții, inclusiv omul nostru care voia programare la analize.

Păi, ce dracu fac? Mă duc la analize peste o lună și jumătate, aștept apoi rezultatul analizelor încă vreo două săptămâni, pe urmă iar mă programez la medicul de familie, cine știe când mă primește...Mai bine mă duc și fac analizele în oraș. Plătesc, dar nu mai aștept atâta cu durerile ăstea nenorocite de cap, cu ochii roșii și umflați, cu nasul,cu  tusea...

Găsi repede laboratorul de analize. Era chiar la o stradă distanță de policlinică. Intră.

- Da, vă rog, poftiți. Cu ce vă putem servi, îl întâmpină o domnișorică, toată numai zâmbet.

- Niște analize zise omul nostru și îi întinse recomandarea primită de la doctor.

- Da, sigur. Veniți mâine dimineața la orele 8,00 pe nemâncate și facem tot ce este necesar.

- Și rezultatele?

- Rezultatele tot mâine după ora 16,00, de aici.

Ar mai fi vrut să întrebe cât o să-l coste, dar îi fu rușine și, oricum, bine că scăpa cu analizele făcute într-o singură zi.

 

Cu rezultatul analizelor în mână, omul se prezentă în fața cabinetului medicului de familie. Aici, oameni care așteptau. Oameni cu programare. El o să facă pe prostul, o să aștepte ca sora să scoată capul pe ușă și să o întrebe: Nu vă supărați, domnul doctor mi-a dat să fac niște analize, le-am făcut, ce fac cu ele? Așa și procedă.

- Trebuia să vă programați. Stați să-l întreb pe domnul doctor, zise sora și dispăru în spatele ușii care se închise în urma ei.

- Trebuia să vă programați, reveni ea cu răspunsul după vreo 10 minute, dar domnul doctor a zis că vă primește după ultimul pacient, la sfârșitul programului, la ora 20,00.

- Bine, vă mulțumesc. Ei, să vezi că lucrurile încep să meargă mai bine, își zise omul.

Aproape de ora 20,00, când nimeni nu mai aștepta pe scaunele din fața cabinetului, iată-l în fața medicului de familie.

- Uitați, domnule doctor, am făcut toate analizele pe care mi le-ați dat.

- Păstrează-le. Te duci cu ele și cu biletul acesta pe care ți-l scriu eu acum la medicul ORL-ist. Uite-l, poftim. Ai înțeles?

- Și programarea la ORL-ist...?

- Jos la secretariat, dacă mai găsești pe cineva acolo, că programul s-a terminat. Dacă nu, mâine dimineață.

Omul ieși din policlinică amețit, umilit și bolnav. Ce să fac? Ce să fac? Mă duc la un cabinet ORL cu plată. Ducă-se dracu. Decât să mor cu zile mai bine plătesc. Plătesc și gata. Văd eu ce fac luna asta cu întreținerea, cu telefonul, cu televizorul, cu lumina...Mă apucă groaza când mă gândesc că trebuie să mai merg undeva și la un dentist, iar aici nu e alt mod decât cel cu plată. Ai bani, îți pui dinți, n-ai bani, rămâi știrb și e treaba ta. Asigurarea medicală nu acoperă tratamentul stomatologic. Și te taxează separat, pentru fiecare operație. Pentru consultație un preț, pentru extracție altul, pentru tratament altul, pentru implant altul, pentru coroană altul și tot așa. Mii și mii de lei. De unde? De unde? De unde?