Alesandru Duţu - Cronica unei trădări anunțate - „Poarta Iașilor” (1)

 

Cronica unei trădări anunțate - „Poarta Iașilor” (1)

Col. (r) Prof. univ. dr. Alesandru Duţu

30 Iunie 2024

 

30 iunie 1944. „Opoziţia” română decide deschiderea operațiunii «Poarta Iaşilor», informând pe sovietici că „trupele române aflate pe front vor primi ordinele necesare cu scopul de a lăsa să treacă trupele sovietice, pentru a continua apoi împreună lupta alături de armatele aliate, până la eliberarea completă a ţării, ocupată de germani, inclusiv partea din Transilvania cedată în urma arbitrajului de la Viena”.

 

După constituirea Blocului Național Democrat (între P.N.Ț., P.N.L., P.S.D. și P.C.R., la 20 iunie 1944), care își propunea „încheierea fără întârziere, în baza ofertei făcute de Aliați, a unui armistițiu cu Națiunile Unite”, şi după ce Iuliu Maniu înmânase (la 22 iunie) lui Grigore Niculescu-Buzeşti un Mesaj pentru a fi transmis la Cairo lui Barbu Ştirbei prin care se solicita „ajutor aliat”, „opoziţia română” a transmis lui George Duca (la Stockholm), următorul text (la 30 iunie, trimis, prin curier, de Grigore Niculescu-Buzeşti), care avea să fie înmânat ambasadoarei sovietice Aleksandra Kollontai la 1 iulie 1944:

 

„Constatându-se voinţa unamimă a ţării, reafirmată prin actul de constituire a opoziţiei patriotice democratice, tocmai s-a elaborat sub direcţia M.S. Regelui proiectul următor privind ieşirea din război a României.

 

Acest proiect prevede înlocuirea regimului actual printr-un guvern care îşi va asuma sarcina de a organiza ieşirea României din război, cât şi încheierea unui armistiţiu cu cele trei puteri aliate principale. Trupele române aflate pe front vor primi ordinele necesare cu scopul de a lăsa să treacă trupele sovietice, pentru a continua apoi împreună lupta alături de armatele aliate, până la eliberarea completă a ţării, ocupată de germani, inclusiv partea din Transilvania cedată în urma arbitrajului de la Viena”.

 

Pentru reuşita acţiunii preconizate se preciza că „o condiţie esenţială” era reprezentată de „un ajutor aliat”, care să constea în:

 

- o ofensivă rusă masivă pe frontul român, care va trebui să fie declanşată cel mai târziu după schimbarea guvernului. Această ofensivă, sprijinită de atitudinea trupelor române, este un element absolut indispensabil atât pentru a pune capăt definitiv alianţei României cu Germania, cât pentru a atrage trupele germane care se află în rezervă în Moldova şi în Basarabia şi care ar putea să se întoarcă împotriva noului guvern, pentru a opri mişcarea.

 

- Trimiterea a trei brigăzi «aeropurtate», cărora noi le garantăm securitatea de aterizare la puncte şi etape ce vor fi indicate la timp. Aceste brigăzi ne sunt la fel de indispensabile în interior - având în vedere raportul de forţe menţionat româno-german - pe cât ne este ofensiva rusă pe front. De altfel, ele vor avea o asemenea importanţă psihologică faţă de elementele şovăielnice, a căror loialitate ar putea fi pusă la îndoială. Aceste brigăzi vor trebui să aducă armament suplimentar format din arme automate etc. pentru 2.500 de oameni.

 

Acest armament va servi la înzestrarea formaţiunilor patriotice ce vor ajuta trupele române regulate în misiunea lor din interiorul ţării. În plus faţă de cele trei brigăzi menţionate ar fi de cea mai mare importanţă de a putea conta pe 2.000 de paraşuţişti care ar fi alnssaţi în puncte ce vor fi indicate în timp util. Brigăzile şi paraşutiştii trebuie să fie trimise simultan cu schimbarea regimului...

 

Lăsăm la latitudinea Comandamentului suprem aliat dacă aceste trei brigăzi «aeropurtate» sunt formate din trupe sovietice sau din unităţi anglo-saxone şi ruse...

 

- Simultan cu schimbarea regimului, Aliaţii trebuie să bombardeze rutele care duc din Ungaria şi Bulgaria către România cu scopul de a împiedica trecerea trupelor germane către ţara noastră”.

 

Se mai preciza că aceste cereri nu erau ,,decât un minimum indispensabil pentru reuşita acţiunii noastre”, că „orice colaborare cu mareşalul Antonescu este astăzi în afara posibilului”, că „ar fi o iluzie pentru Aliaţi posibilitatea unei înţelegeri cu mareşalul Antonescu” şi se cerea să se comunice „ameliorările imediate ale condiţiilor de armistiţiu pe care Aliaţii sunt dispuşi să le accepte”, care nu puteau fi ,„mai puţin favorabile decât cele consimţite cu mareşalul Antonescu”.

 

Opoziţia unită mai insista asupra „unei discreţii absolute ce trebui păstrată faţă de reprezentanţii noştri oficiali la Stockholm” (ambasadorul Frederici Nanu - n.n.).

 

În 1959, şi Emil Bodnăraş confirma informaţiile din acest document, precizând: „Eu însă nu-mi aduc aminte să fi primit vreo comunicare că s-a înţeles ceea ce vrem noi... Noi nu am primit o comunicare de la sovietici că au înţeles ce vrem să facem, dar bombardamentele au venit din partea anglo-americanilor (la 26 august 1944 în pădurea Băneasa - n.n.).

 

Notă - Titlul original - „Din cronica preliminariilor de armistiţiu/loviturii de stat” de la 23 august 1944

Viorica Moisuc - Adevăruri care ne dor

 

Adevăruri care ne dor

Prof. univ. dr. Viorica Moisuc

30 Iunie 2024

 

Sâmbătă, 22 iunie a.c., la orele dimineții, postul de radio  România - Actualități, transmitea, ca de obicei , emisiunea dedicată armatei, emisiune destul de formală de regulă și construită așa cum se construiesc toate emisiunile politice sau non-politice la noi : să nu fie „atingătoare” de vreo chestiune „delicată” , actuală , trecută sau  viitoare.

 

Azi, n-a fost așa. S-a început cu aducerea aminte a datei de 22 iunie 1941 când „generalul Antonescu a ordonat Armatei Române «Treceți Prutul!» pentru eliberarea Basarabiei și a Bucovinei” anexate  de U.R.S.S. Vorbirea a continuat amintind că mareșalul Antonescu a fost judecat de un tribunal militar, considerat „criminal de război” și „împușcat”. Informațiile aceasta n-au fost însoțite de nici un comentariu.

 

Ce să fie? O „scăpare” voită sau nu? Să aibă semnificația unei „deschideri” către libertatea de a spune adevărurile noastre fără opreliștile existente? Pentru mine este însă clar că acele două minute de istorie adevărată spusă la începutul emisiunii  pentru  armată pe postul național de radio nu a fost  deloc întâmplătoare . Viitorul va arăta realitatea.

 

Dacă este, așa cum îmi place să sper, un semn de renunțare la imixtiunea brutală a politicului în istorie, mergând de la omisiunea adevărului istoric până la mistificarea lui,  de la declararea eroilor neamului nostru drept criminali de război și acoperirea sau justificarea unor crime abominabile -, am putea să ne gândim că forme ridicole de manifestare a re-„condamnării” lui Ion Antonescu, precum cutia pusă în capul bustului său ridicat (de Josif Constantin Drăgan - n.n.I.M.) în curtea bisericii (Sf. Constantin și Elena - n.n.I.M.) pe care a ctitorit-o în București și altele asemenea vor dispărea ? Dar neadevărurile și omisiunile existente în cărțile de istorie azi în uz în  școlile de toate gradele din România, vor rămâne  pe loc? Și mai grav, cum va repara conducerea țării contrazicerea flagrantă dintre adevărul istoric obiectiv privind apartenența nordului Bucovinei la România și afirmațiile existente nu numai în Tratatul de bază cu Ucraina - operă a președintelui Emil Constantinescu și a ministrului său de externe Adrian Severin - ci și în nenumărate declarații, afirmații -  oficiale sau nu - ale politicienilor  de la București - cu totul ignoranți  în ale istoriei - privind așa-zisa „integritate” teritorială a Ucrainei?

 

Un istoric nu poate interpreta o atare afirmație decât într-un singur fel: abandonarea confraților din nordul Bucobinei la bunul plac al actualilor deținători ai pământului Bucovinei de Nord - parte  constitutivă, din negura vremurilor, a Moldovei istorice - care, de drept, n-a aparținut niciodată altcuiva decât Moldovei. S-a încălcat și se încalcă o tradiție și un adevăr știut de toată lumea: România nu s-a implicat niciodată în acțiuni politice, militare, diplomatice împotriva  intereselor sale naționale. Un exemplu aș da: se știe că după evenimentele din Rusia din octombrie 1917,  marile puteri - Franța, Anglia, Germania ș.a. - au participat activ la războiul civil din Rusia urmărind doar interese imperialiste. Atunci, foștii aliați ai României, în special Franța, au făcut puternice presiuni asupra guvernului român pentru a obține participarea Armatei Române  la acel război de intervenție, oferindu-i-se și unele „compensații” teritoriale în Rusia. Refuzul guvernului român a fost fără echivoc: „avem o foarte bună frontieră pe Nistru și nu avem nici un motiv să trecem dincolo de ea”. Acum, ajutorarea unor refugiați din calea războiului, face parte din tradiția românească (Cehoslovacia în 1938-1939, Polonia în 1939 ). Dar în rest,   implicarea pe scară  atât de largă în acest război de partea unuia dintre beligeranți, ridică o întrebare legitimă și de bun simț: servește , sau nu, acest lucru interesul național al României?  Tot trecutul nostru istoric are un singur răspuns: Nu!.

 

Și mai este un fals istoric grosolan ascuns zeci de ani cu grija de a nu  „deranja”, „supăra” pe vreunul dintre mai marii planetei: știe toată lumea că în iunie 1940, în urma a două ultimatum-uri trimise de guvernul sovietic României cerând Basarabia și Bucovina toată - aceasta  din urmă drept „despăgubire” pentru așa-zisa exploatare a Basarabiei de către România timp de 22 de ani, guvernul român a răspuns în final că „se vede silit” să cedeze...etc etc. Acest act de forță prin care U.R.S.S., în conivență cu Germania, a cotropit pământul românesc al Moldovei de Nord și de Răsărit, a devenit, în Tratatul de pace cu România semnat în 1947, „acord româno-soietic”, acceptat ca atare de Marea Britanie și S.U.A., în baza căruia  s-a stabilit frontiera dintre România și U.R.S.S. așa cum o trasase Molotov , cu creionul său cel gros, în iunie 1940. Astfel s-a confirmat, printr-un act juridic internațional (tratatul de pace), raptul teritorial săvârșit în iunie 1940 de U.R.S.S., încălcându-se șii angajamentele luate de Aliați în Carta Atlanticului și alte documente oficiale.  

 

Ce au făcut conducătorii de atunci ai României pentru a apăra interesele naționale ale țării? Ce a făcut „capul” statului - regele Mihai?  Declarația către țară din 23 august 44 nu pomenește nimic despre  teritoriile pierdute din Est. Îl aștepta Stalin cu „Орден «Победa»” (Ordinul „Victoria”)! Era oare trocul Ardeal contra Basarabia-Bucovina formula care ștergea crimele, abuzurile, suferințele a milioane de români? Este adevărat că statutul de „cobeligeranță” nu i s-a recunoscut României, în pofida participării ei la război contra Germaniei după 23 august, în pofida eforturilor delegației române la Conferința de Pace de la Paris. Este adevărat că în „împărțeala ” criminală săvârșită de Roosevelt-Stalin-Churchill, România a fost „dată” U.R.S.S.-ului  și a intrat sub ocupație; în perioada blamată a regimului Ceaușescu s-au făcut totuși încercări   de a se deschide calea unor discuții pe marginea unor teme „tabu”: Tezaur, Bucovina,  pactul Molotov-Ribbentrop și altele, dar înțelegerile tripartite din anii războiului erau în picioare și perfect valabile.

 

Dar ce poziție au adoptat „emanații «Revoluției»” ce conduceau România, după destrămarea U.R.S.S.?  Au re-re-confirmat de „n” ori prin toate actele semnate, prin declarații publice, prin chiar poziția adoptată în războiul  în care românii din Bucovina au dat din nou jertfă de sânge pentru o cauză care nu este a lor, raptul teritorial din iunie 1940. O singură formulare este potrivită pentru toate acestea: trădarea intereselor naționale ale poporului român.

 

Cum va ieși din impas Academia Română - forul suprem de știință al țării - care acceptă măsurile de privare a libertății persoanei ce va avea o altă poziție decât cea  zis „oficială „cu privire la «criminalul de război» Ion  Antonescu?”. 

 

În fapt, Academia are și alte mari probleme de conștiință și respect de sine pe care le ignoră sau le trece sub tăcere. Mă refer la chestiunea masacrelor românilor din Basarabia și Bucovina ocupate de U.R.S.S. în iunie 1940 - Chișinău, Cernăuți, Fântâna Albă mai ales, unde au căzut sub gloanțele noilor stăpâni sute de mii de români. Dar cu tinerii care au trecut Prutul la 22 iunie 1941 să-i  elibereze pe frații lor și au murit sub gloanțele rusești?  Există vreo comemorare, vreo întrunire de omagiere a memoriei lor, vreo aducere aminte pentru generațiile de azi? Cei de dinainte au înălțat Mausoleul de la Mărășești și sute de monumente care glorifică soldatul român, în toate satele din țară; dar cei de după ei, ce au făcut?

 

Mă opresc o clipă și asupra mult controversatei chestiuni  a holocaustului  din România, pus în cârca „criminalului de război” Ion Antonescu. Nu cred că a uitat cineva că Academia Română însăși a „hotărît” cândva că în România n-a fost holocaust. După prea puțină vreme, în urma unei vizite în România a unui personaj – controversat și el – și a unor discuții foarte „lămuritoare” pe la Cotroceni, guvern, Academie etc, Academia Română a zis, precum Nae Cațavencu, dar nu până la capăt ; adică : holocaustul a existat, a fost cu asupra de măsură  …„dar lipsește cu desăvârșire” -  ar mai fi spus Cațavencu.  Academia Română, nu.

 

Prin grija multora - de la noi și de aiurea - există un Institut al Holocaustului  la București. Foarte bine. Lucrează cu sârg, cercetează, scoate cărți, desigur contribuie și la editarea manualului în cauză pentru toate școlile din România. Ca să nu se uite. Mi se pare un lucru de laudă. Dar de ce nu luăm exemplu? N-am auzit de vreo inițiativă a Ministerului Învățământului și Cercetării, a Academiei Române, a altor Academii care-și afișează cu ostentația costumația de paradă, inițiativă referitoare la cercetarea organizată a istoriei Calvarului Românilor aflați sute de ani sub ocupație străină - rusească, austriacă, ungurească. Din contra, nici manualele de școală cu titlul „Istorie” (Nu „Istoria Românilor cum este normal și ar trebui! - n.n.I.M.) nu cuprind astfel de subiecte. Se escamotează. Exact ca prin anii ’50. Tot ce era atingător de U.R.S.S. și  politica sa agresivă, nu exista. Și multe altele. Dar tineretul, ce știe, și ce înțelege din toată babilonia asta? Este oare pregătit ca peste un număr de ani să ia decizii în cunoștință de cauză pentru țara lui? Sau va opta pentru formula „o Țară ca afară” (adică? Haos! - n.n.I.M.)

 

Eu, o întrebare aș mai pune, dintre zecile pe care le-aș mai avea: ce se va face cu tezele de doctorat care, folosind o documentație de arhivă de excepție, documentație ce nu se poate contesta, au deslușit multe aspecte ale politicii interne și externe ale perioadei dominate de personalitatea mareșalului Antonescu, inclusiv situația din teritoriile rusești administrate temporar de România - aliată cu Germania. Eu însămi am condus o astfel de lucrare de doctorat , apreciată de o numeroasă comisie de specialiști ca fiind excepțională și onorată cu calificativul „magna cum laudae”- confirmat și de Ministerul Învățământului. Lucrarea zace și acum, după ani buni, în sertarele fostului doctorand, fără nici o șansă de a fi publicată : victimă  (colaterală ?) a cenzurii văzute și nevăzute din România „democrată”.

 

Evenimentele din 1989 - exacerbate și ele - au adus foarte multe iluzii. Despre una singură aș vrea să spun  câteva cuvinte.  Mult văduvită de posibilitatea de a arăta - scris și vorbit –  problemele uitate sau distorsionate ale istoriei românilor,  problemele puse – cum se spunea atunci - la index, supusă unei cenzuri ilegale, ascunse sub sistemul „aprobărilor  de sus”, Istoria încetase de a fi „magistra vitae”. Cei care  ieșeam din vechiul sistem politic marcați de toate tarele acestuia, vedeam aievea întoarcerea la vechile valori, libertatea totală de a spune adevărul așa cum ni-l deslușeau documentele , libertatea de a dezbate orice problemă a istoriei sine ira et studio. Dar, din roz, totul a devenit repede cenușiu.

 

Nu știm nici după 35 de ani, nici după ce institute de cercetare a „revoluției” au demonstrat cu vârf și îndesat că au trăit degeaba pe banii poporului, n-am aflat ce s-a întâmplat de fapt în decembrie-ianuarie 1989-1990; sau știm fiecare câte ceva din cele trăite, văzute sau auzite, dar păstrate cu grijă în sertar; am rămas, oficial, cu informarea, în stadiul  de atunci,  dominat de lozinci, declarații emoționale, etichetări fără acoperire, aritmetică defectuoasă. Problemele vechi „tabu” cu judecăți de valoare antefabricate, au fost înlocuite cu noi probleme „tabu” cu judecăți de valoare antefabricate: evenimente ca „Piața universității”, „mineriadele”, „procesul” de la Târgoviște, sau declanșarea evenimentelor din decembrie  '89 cu actorii lor principali și figuranții, liderii din interior și din afară,  fenomenele  economico-sociale ca „trecerea de la socialism la capitalism” și nenumărate altele, nu suportă nici un fel de dezbateri pe bază de documente, nici abordări și nici puncte de vedere altele decât cele „oficiale”, lansate în vremuri - credeam. apuse - de personaje - „guru”.

 

Cenzura sau controlul - cum vrem să-i spunem - au mai multe necunoscute decât înainte, Mentalități  anapoda, aduse de cei care au venit cu noua „democrație”, au declarat război deschis tradiționalismului, naționalismului, patriotismului, românismului, identității naționale. Într-o astfel de conjunctură , politicile de „reformare” nesfârșită în toate domeniile  nu numai că n-au adus nici un progres, dar au cultivat falsul, dezinformarea, răstălmăcirea realităților; incultura crasă caracterizează politicul în toate aspectele lui .Peste toate, obediența față de „recomandări” străine de specificul național, corupția s-au  instalat  temeinic  de sus și până jos. „Yes!”-manii, inculții corupții, demagogii  sunt chemați să conducă destine, țări,  popoare. Nu știi ce va aduce ziua de mâine sau dacă mâine va fi, cel puțin, ca azi.

 

Într-o societate normală, cercetarea istorică n-are, aparent, nimic de a face cu probleme ca cele mai sus enumerate. Însă, rămânând pe piedestalul ei de „magistra vitae”,  istoria își servește menirea de a oferi societății elementele de bază ale culturii, de a modela  conștiințele, de a face sau reface legăturile între trecut, prezent și viitor , de a cultiva identitatea națională a unui popor;  Istoria cultivă respectul de sine, respectul pentru spiritul de familie, de patrie, de strămoși. Fără să cunoști istoria, nu știi cine ești, ce vrei, unde te duci. Dar, în mica noastră lume „post-decembristă”,  Istoria a fost trasă pe „linia moartă” ca un tren de care nimeni nu mai are nevoie. Trist, foarte trist!

Petru Romoşan - Alegeri de răscruce în Franța. Emmanuel Macron - „Agentul haosului”?

 

Alegeri de răscruce în Franța. Emmanuel Macron - „Agentul haosului”?

Petru Romoşan

30 Iunie 2024

 

Alegerile legislative din Franța pot fi de răscruce pentru întreaga Uniune Europeană. De aceea merită urmărite îndeaproape. Mai mulți șefi de stat au cerut de altfel amânarea desemnării comisarilor europeni și a președintelui comisiei până după aflarea rezultatelor definitive din Franța și din teritoriile franceze de peste mări. Alegerile anticipate din Franța au fost provocate de alegerile europarlamentare. De frica dosarelor grele Ursula von der Leyer se grăbește să se vadă din nou președintă U.E. Dar Giorgia Meloni și Italia nu au participat la comedia Ursulei.

 

Sondajele au ieșit zilnic în ultima săptămână la Paris înaintea primului tur. După studiul cotidian al „Ifop Fiducial” pentru „Le Figaro”, „L.C.I.” și ”Sud Radio Le Rassemblement Național” este în continuă creștere iar partidul macronist este în continuă scădere. Coaliția de stânga (L.F.I.- Franța Nesupusă, Ecologiștii, Partidul Socialist, Partidul Comunist Francez) se menține clar pe a doua poziție dar stagnează.

 

Participarea la alegeri este estimată la 67 %, adică cu 19,5 % mai mult decât la ultimele alegeri de acum doi ani, consecutive prezidențialelor în care a fost reales Macron. Blocul „uniunii dreptelor” condus de „Rassemblement Național” și întăriți cu 62 de candidați „ciottistes”, dizidenți L.R. care l-au urmat pe președintele republicanilor a crescut la 36,5 %, o creștere de 2,5 % într-o săptămână. R.N. ar obține între 225 și 265 de locuri în Parlament, o majoritate relativă. Majoritatea absolută e la jumate plus unu din 577, adică 289 de locuri. În Parlamentul de acum doi ani Rassemnblement Național a avut doar 88 de locuri. Asta ca să înțelegem mai bine enormitatea gestului lui Emmanuel Macron de a dizolva parlamentul. Aflată în continuă creștere „uniunea dreptelor” ar putea obține chiar o majoritate absolută după turul 2, pe 7 iulie.

 

Majoritatea prezidențială, în scădere în sondajele din ultima săptămână, ar obține 20,5 %, adică un recul de cinci puncte în raport cu alegerile din 2022. Partidul macronist ar obține între 70 și 100 de locuri fața de 250 pe care le avea în parlamentul dizolvat de Macron. Cam o treime din ce a obținut în 2022.

 

Coaliția de stânga, Noul Front Popular, stagnează la 29 % ceea ce i-ar permite totuși să obțină între 170 și 200 de deputați, în scădere cu 10 în ultimele zile. Coaliția anterioară de stânga, „NUPES”, obținuse 149 de locuri. După directorul politic al „Ifop Fiducial”, François Kraus, 90 de locuri i-ar reveni „L.F.I.” (Franța Nesupusă, Jean Luc Melanchon), 50 de locuri Partidului Socialist (fost de guvernământ), 35 Verzilor și 10 Partidului Comunist Francez. Eticheta „stânga diversă” ar obține între 10 și 18 deputați.

 

În poziția a patra, „Les Republicáines” încearcă prin toate mijloacele să supraviețuiască, după cum observă „Le Figaro”. Președintele lor Eric Ciotti a provocat un seism prin „alianța cu Rassemblement Național”. Dreapta care se pretinde succesoarea lui Charles de Gaulle și Jacques Chirac ar face 7 %, ceea ce înseamnă între 30 și 60 de locuri. L.R. avea 62 de deputați. Eric Zemmour cu partidul său Reconquette nu ar obține nici un loc. O parte a partidului condusă de Marion Marechal exclusă din „Reconquette”, nepoata lui Marine Le Pen, candidează împreună cu „Rassemblement Național” - Uniunea Dreptelor.

 

„La France Insoumisse” (Franța Nesupusă) este un partid de extremă stângă, condus de fostul comunist și socialist Jean Luc Melanchon, un partid propalestinian și taxat adesea de antisemit, care culege destule voturi arabo-musulmane. O mare parte a imigrației din Africa subsahariană, din vechile colonii franceze, este musulmană. „Le Rassemblement Național” e deseori perceput de extremă dreaptă dar analiștii serioși îl definesc ca o dreaptă națională populistă. Programul lui economic e comparat cu cel al socialistului François Mitterand din 1981, adică foarte etatist, antiliberal. Diferența e că Franța lui Mitterand din 1981 era îndatorată la nivelul de 10 % din P.I.B. iar Franța lui Macron din 2024 este îndatorată la 120 % din P.I.B. Partidul Socialist și Republicanii (partid conservator) sunt amândouă partide de guvernământ, cu o lungă istorie, care au fost aruncate în aer în 2017 de foarte tânărul Emmanuel Macron și de oligarhia națională și internațională care l-a susținut și care probabil nu îl mai susține astăzi, la doar doi ani după ce a fost reales.

 

Este ales din primul tur candidatul care reușește majoritatea absolută din voturile exprimate și un număr de voturi cel puțin egal cu un sfert din electorii înscriși în circumscripție, adică 25 %. Dacă nici un candidat nu întrunește aceste condiții, un tur doi e organizat între candidații care au reunit un număr de voturi egal cu o optime dintre cei înscriși, adică 12,5 %. Totuși primii doi candidați sosiți în capul listei în primul tur se mențin pentru turul doi chiar dacă nu au strâns 12,5 % și primul sosit în turul doi câștigă. Sistemul permite accesul în turul doi a mai mult de doi candidați dacă au obținut în primul tur 12,5 % din voturile celor înscriși.

 

Adunarea Națională (parlamentul) este compusă din 577 de locuri pentru cinci ani. E un scrutin uninominal majoritar în două tururi. Timp de un an președintele nu mai poate dizolva Parlamentul dar poate demisiona el însuși și declanșa alegeri prezidențiale anticipate. A fost Emmanuel Macron într-adevăr abandonat de sponsorii săi? Aparent, da. E folosit în final de carieră ca un „agent al haosului”? Vom afla în lunile următoare. A fost promovarea sa pentru un al doilea mandat o gravă eroare? Din punctul de vedere al patronilor săi pare să nu mai corespundă. Mulți analiști nu-i dau mai mult de șase luni la Elisée.

 

Adaptare grafică după caricatură web– I.M.

Marin Neacsu - Timpul trece, bolovanii rămân

 

Timpul trece, bolovanii rămân

Col. (r) Marin Neacsu

30 Iunie 2024

 

Timpul trece, căldura ne sufocă, urmărim meciurile Naționalei, ne bucurăm pentru un penalty „scos” smecherește de fiul căpitanului care ne vorbește, suntem în extaz, ne-am calificat de pe primul loc în optimile C.E. de fotbal, toată lumea se bucură. Până și campania electorală se face la firul ierbii, trebuie să mergi pe burtă ca să sesizezi pașii competitorilor.În definitiv e singura bucurie pe care ne-o (mai) putem permite.

 

Cu toate acestea :

 

Rutte a fost ales șef N.A.T.O., Iohannis joacă golf cu propriile bile, sper să nu îi dea prin cap să facă, de supărare, ce a făcut președintele Boliviei. Oricum a negociat la sânge (sângele nostru), a cedat „Patriotul” și a abandonat falsul patriotism pentru o promisiune de instalare pe undeva pe la U.E. Vom vedea dacă va primi ce i s-a promis.

 

Ursula a fost reconfirmată la conducerea C.E., de toate partidele recent confirmate în Parlamentul Euopean, inclusiv A.U.R., și își propune să ne jupoaie și mai mult, prin crearea unui „fond de 100 de miliarde de euro pentru creşterea capacităţilor de producere de armament în Uniunea Europeană pentru a susţine Ucraina în faţa Rusiei, recunoscând totuşi că iniţiativa sa implică numeroase probleme de rezolvat, în special găsirea surselor de finanţare”. Un cetățean o întreabă de situația din Gaza iar cerberii europeni îl scot afară din sală pentru că pune întrebări incomode.

 

Aceeași Ursulă a modificat regulamentul European astfel încât producătorii „Big Pharma” pot scoate pe piață orice vaccin vor, fără să mai fie necesare studiile clinice și testarea acestora, și asta în numele grijii față de cetățean. Deci vom fi vaccinați obligatoriu, pentru a umple buzunarele industriei farmaceutice și trimiși la război pentru a umple buzunarele industriei de armament, buzunare din care este plătită și coana-mare.

 

În Franța, după ce prin februarie guvernul trecuse o măsură prin care cei care contestă politica de vaccinare sunt amendați cu 45.000 euro sau închiși pe trei ani de zile, se iau măsuri și impotriva celor care „vorbesc de rău” războiul din Ucraina, adică  politica oficială privind situația reală și măsurile necesare pentru „apărarea Europei”. Conform unor declarații ale generalului Pierre Shill, făcute cu ocazia Conferinței „Eurosatory” de la Paris, Armata trebuie sa ia masuri pentru pentru a contracara „opiniile adverse”. Pe ei și pe mama lor!

 

Cam aceleași măsuri de „botnițare” a opiniilor contrare politicii oficiale se iau și la noi. Aflăm de pe pagina Ambasadei S.U.A. la București, că pe data de 21 Iunie, „Secretarul de Stat al S.U.A., Antony J. Blinken, și Ministrul de Externe al României, Luminița Odobescu, au semnat un Memorandum de Înțelegere, pentru consolidarea cooperării dintre Statele Unite și România în combaterea manipulării informațiilor de către un stat străin”. Deci de acuma nu doar justiția, armata, serviciile secrete vor fi dirijate de „consilieri” străini, ci și informațiile publice. Bine, nu că nu se întâmpla asta și până acuma, că doar toată media românească este finanțată și dirijată de afară, dar acuma totul e pe față.

 

Presa Ucraineeană a anunțat participarea Ucrainei la „exercițiul Sea Breeze-2024” care va avea loc în România și va oferi ocazia unor incidente „nedorite”, dar provocate.

 

Oficiali israelieni anunță cu subiect și predicat că Israelul va bombarda Beirutul și îl va aduce la nivelui epocii de piatră. Nimeni nu se sesizează, pe nimeni nu interesează, viața merge înainte (acolo unde vor ei).

 

Aflat într-o cădere liberă de popularitate și voturi, președintele P.N.L. Nicolae Ciucă, s-a întâlnit cu membrii a două filiale de militari rezerviști și în retragere din Dolj veniți „să viziteze Parlamentul” în drumul lor spre drumuri moldave. Vizita, prezentată de consilierul de imagine ca și cum ar fi venit o delegație din China cu Taiwan și Chomolungma cu tot, a fost „fructuoasă”, președintele P.N.L. a declarat: „mă bucură și mă onorează aprecierea și susținerea camarazilor mei în toate misiunile politice actuale și viitoare”. Deci vizita și-a atins scopul, lumea a aflat că militarii îl sprijină pe domnul președinte, deși cine intră pe paginile F.B. ale asociațiilor mililtarilor ca și pe cele personale ale acestora, numai de jurăminte de dragoste nu dau. În plus, 90% din vizitatori habar nu aveau că se vor întâlni cu „eroul” unei vieți în slujba țării, li s-a făcut o surpriză despre care vor vorbi generații și generații… Dar dacă dragoste nu este, mimăm. Eu în locul celor „imortalizați” în această acțiune de P.R. a P.N.L., aș cere retragerea și interzicerea postării fotografiilor de la acest eveniment. Nu spun de ce.

 

După ce a cedat fără luptă sistemul „Patriot” Ucrainei, M.Ap.N., în încercarea de a-și demonstra „patriotismul” a făcut un tur de forță prin diverse locații interne și externe ale armatei, adică baze și unități militare, filmând clipuri cu militari aflați în misiune, care încurajau echipa națională de fotbal. Asta da patriotism gratuit, că celălalt ne-a costat cam mult.

 

După cedarea „Patriotului”, Ciolacu ne spune: „securitatea României nu stă în sistemul «Patriot», stă în parteneriatul cu S.U.A. și în faptul că suntem membri N.A.T.O.”, iar Iohannis ne asigura că „această donare se face cu condiţia continuării negocierilor ţării noastre cu Aliaţii, în special cu partenerul strategic american, în vederea obţinerii unui sistem similar sau echivalent, care să răspundă nevoii de asigurare a protecţiei spaţiului aerian national”.

 

Eu nu mai înțeleg nimic. Când le-am cumpărat, întrebați de ce le cumpărăm, că nu erau chiar așa de urgente și nici infailibile, samsarii din Guvern  au spus că fără ele nu putem respira, că ne scapă de ruși, iranieni, afgani, bătături și gâlci, iar acuma ni se spune că ne putem dispensa de singurul aflat în stare de operativitate, că nici nu era așa bun, că putem lua alte sisteme, de la alții. Toate astea numai și numai pentru că așa a decis partenerul strategic, așa cum a decis și să ni le vândă fără să le livreze. Alți bani, altă distracție!

 

Pe lângă cedarea suveranității, integrității teritoriale, controlului juridic, militar, informativ, Guvernul României a decis si cedarea resurselor. Gazele din Marea Neagră care se cuvin Romgaz, vor merge în Moldova și mai nou, în Ucraina, „pentru a o ajuta să reducă dependența de o sursă unică”. Ce face Ucraina cu gazele românești? Ce a facut și cu cele rusești, le va vinde în Europa, iar România va asigura transportul acestora cum a asigurat și transportul cerealelor. Nu m-ar mira să și cumpărăm gaze de la Ucraineni… că suntem în stare.

 

Și colac peste pupăză, se aude că se pregătesc două proiecte: unul prin care toate regiile autonome vor fi privatizate și cel de-al doilea care modifica legea executorului, judecătoresc, permițând ca această funcție să fie îndeplinită și de cetățeni ai U.E., sau ai Confederației Elvețiene. Asta înseamnă că după privatizarea „Romsilva”, „Salrom”, „Hidroelectrica”, posesorii vor face ce doresc cu prețurile, iar cei care nu vor putea să își plătească datoriile vor fi executați de afară, la ordinul și în interesul corporațiilor străine. Așa se vinde țara, en gross și en détaille.  Deocamdată nu am date concrete, dar nu m-ar mira să fie așa, momentul ales este ideal, românii se îmbată cu fotbal.

 

Toate aceste lucruri și multe altele se întâmplă în zilele noastre iar noi ne vedem de ale noastre, așteptăm următoarele alegeri, să ne „răzbunăm” pe clasa politică și să facem cum putem să fie aleși tot ei. Încă patru ani ne vom ciocni de ei.

 

Aud că una din marile asociații ale militarilor a propus ca anul 2025 să fie declarat „Anul Rezervistului”. Anul rezervistului batjocorit, probabil.  Deci țara arde, iar baba se piaptănă, ea vrea o nouă tinichea, o plachetă ceva, că doar nu o fi ea mai fraieră decât cei cu placheta Senatului. Și eu care credeam că îl voi vedea pe șeful asociației așteptând la poarta M.Ap.N. să i se dea răspuns la solicitarea privind actualizarea soldei de grad. Aiurea, cui îi mai pasă, aia s-a fumat.

 

Între timp, am înaintat spre soluționare catre M.Ap.N. o solicitare de informatii privind trei aspecte:

- răspunsul M.Ap.N. privind actualizarea soldei de grad;

- deecizia privind cedarea sistemului „Patriot”;

- instruirea pilotilor ucraineeni.

Aranjament grafic – I.M.

 

Bibliografie web

- https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/ursula-von-der-leyen-cere-ue-sa-se-trezeasca-si-sa-creasca-productia-militara-in-fata-regimurilor-autoritare-2764043

- https://www.naturalnews.com/2024-06-26-france-admits-censorship-needed-government-control-public.html

- https://www.naturalnews.com/2024-02-18-opposition-mrna-crime-france-prison-fines.html

- https://ro.usembassy.gov/ro/sua-si-romania-semneaza-un-memorandum-de-intelegere-privind-combaterea-manipularii-informatiilor-de-catre-un-stat-strain/

- https://www.aljazeera.com/news/2024/6/27/israel-warns-can-send-lebanon-back-to-stone-age-as-un-seeks-de-escalation

- https://www.fanatik.ro/nicolae-ciuca-sustinut-si-de-rezervisti-in-misiunile-politice-stiu-ca-datoria-lor-este-serviciul-pentru-romania-si-romani-20727375

https://www.national.ro/politica/s-a-stabilit-gazele-din-marea-neagra-merg-in-ucraina-830950.html/

Scott Ritter - Sfârșitul lumii așa cum o știm noi

 

Sfârșitul lumii așa cum o știm noi

Scott Ritter, S.U.A

30 Iunie 2024

 

 

Graba S.U.A.-NATO către războiul nuclear cu Rusia.

 

Dependența Americii de armele nucleare nu se pretează pentru o stabilitate bazată pe descurajare. Nu duce decât la război.

 

„Este grozav, începe cu un cutremur…”

 

Nu există nimic ca un cântec rock clasic al anilor 1980 pentru a-și pune sângele în funcțiune, iar clasicul REM din 1987, „It's the End of the Word as We Know It (And I Feel Fine) – [Este sfârșitul lumii așa cum o știm (și mă simt bine)] se potrivește foarte bine cu aceste zile fierbinți de vară. Singura problemă este că melodia ar putea la fel de bine să fie o profeție, pentru că de unde stau eu, luând știrile despre escalada rapidă a cursei înarmărilor nucleare dintre Statele Unite și Rusia, arată foarte mult ca sfârșitul lumii așa cum știm. Și nu mă simt bine.

 

Veștile nu sunt bune. Luna trecută, pe 6 mai, Ministerul rus al Apărării a anunțat că, la ordinul președintelui rus Vladimir Putin, va desfășura exerciții care implică utilizarea armelor nucleare nestrategice. Potrivit oficialilor ruși, exercițiile au fost un răspuns la „declarațiile și amenințările provocatoare ale anumitor oficiali occidentali îndreptate către Federația Rusă”.

 

Rușii au răspuns la declarațiile făcute de președintele francez Emmanuel Macron în „The Economist”  pe 2 mai, unde a declarat: „Nu exclud nimic (când vine vorba de desfășurarea trupelor franceze în Ucraina), pentru că ne confruntăm cu cineva (Putin) care nu exclude nimic”. Macron a adăugat că „dacă Rusia a decis să meargă mai departe [cu operațiunea din Ucraina], în orice caz, toți va trebui să ne punem această întrebare (dacă să trimitem trupe)”.

 

În timp ce Macron și-a descris remarcile drept „un semnal de alarmă strategic pentru omologii mei”, era clar că nu toată lumea accepta ceea ce vinde. „Dacă un membru N.A.T.O. angajează trupe terestre (Ucrainei)”, a spus ministrul maghiar de externe Peter Szijjarto după ce cuvintele lui Macron au devenit publice, „va fi o confruntare directă N.A.T.O.-Rusia, iar apoi va fi Al Treilea Război Mondial”.

 

Rușii și-au desfășurat exercițiile în două faze, prima având loc la sfârșitul lunii mai. Acolo, forțele de rachete tactice din Districtul Militar de Sud au practicat „sarcina de a obține muniție specială de antrenament pentru sistemul de rachete tactice Iskander, echipându-le cu vehicule de lansare și deplasându-se în secret în zona de poziție desemnată pentru a se pregăti pentru lansarea de rachete”.

 

Iskander-M este versiunea cu capacitate nucleară a familiei de rachete Iskander și poate transporta un singur focos nuclear cu un randament variabil între 5 și 50 de kilotone. (Prin comparație, bomba atomică americană aruncată pe Hiroshima a avut un randament de 15 kilotone.) Racheta solidă cu o singură etapă zboară la viteze hipersonice mari și posedă un focos de manevră, ceea ce face practic imposibil de doborât. Cu o rază de acțiune de 500 de kilometri, Iskander-M, atunci când este tras din locații din Crimeea, ar putea ajunge la bazele franceze situate în România, care aparent ar fi folosite pentru a introduce forțele în Ucraina.

 

Cea de-a doua fază a exercițiilor a avut loc pe 10 iunie, când forțele ruse și bieloruse au practicat transferul armelor nucleare rusești sub controlul bielorusului, ca parte a noii doctrine de partajare nucleară rusă pusă în aplicare de Vladimir Putin și omologul său bieloruș, Alexander Lukașenko, mai devreme anul asta. Armele implicate au inclus racheta Iskander-M și bombe gravitaționale care urmau să fie livrate de aeronavele SU-25 bieloruse modificate. Armele ar pune toată Polonia și statele baltice sub amenințarea unui atac nuclear.

 

În aceeași perioadă în care Rusia își desfășura exercițiile nucleare tactice, mai multe țări N.A.T.O., inclusiv Germania, au anunțat că au dat Ucrainei undă verde să folosească armele pe care le furnizase pentru a lovi ținte în interiorul Rusiei. Fostul Secretarul general al N.A.T.O. Jens Stoltenberg, vorbind în marginea unei reuniuni a miniștrilor de externe ai N.A.T.O. la Praga pe 29 mai, a declarat că Ucraina are dreptul de a lovi ținte militare legitime în interiorul Rusiei. „Ucraina are dreptul la autoapărare”, a declarat Stoltenberg, adăugând că „avem dreptul să ajutăm Ucraina să susțină dreptul la autoapărare, iar asta nu îi face pe aliații N.A.T.O. o parte la conflict”.

 

Putin și-a luat timp din vizita sa în Uzbekistan pentru a răspunde, avertizând că membrii N.A.T.O. din Europa se joacă cu focul propunând să lase Ucrainei să folosească arme occidentale pentru a lovi adânc în Rusia. Putin a spus că atacurile ucrainene asupra Rusiei cu arme cu rază lungă de acțiune vor avea nevoie de asistență occidentală prin satelit, informații și asistență militară, făcând astfel orice ajutor occidental în acest sens un participant direct la conflict.

 

„Escaladarea constantă poate duce la consecințe grave. Dacă aceste consecințe grave apar în Europa, cum se vor comporta Statele Unite, ținând cont de paritatea noastră în domeniul armelor strategice? Este greu de spus”, a spus Putin, răspunzând la propria întrebare. „Vor un conflict global?”.

 

Pe 5 iunie, vorbind cu o audiență de redactori seniori ai agențiilor internaționale de presă în timp ce participa la Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg, Putin a observat : „Din anumite motive, Occidentul crede că Rusia nu o va folosi niciodată [arme nucleare]. Avem o doctrină nucleară. Iată ce scrie: Dacă acțiunile cuiva ne amenință suveranitatea și integritatea teritorială, considerăm că este posibil să folosim toate mijloacele pe care le avem la dispoziție. Acest lucru nu trebuie luat cu ușurință, superficial”.

 

Dar S.U.A. și N.A.T.O. făceau exact asta. Într-un interviu pentru ziarul „British Telegraph” acordat la clădirea sediului N.A.T.O. din Bruxelles, Belgia, Stoltenberg a spus că membrii N.A.T.O. se consultă cu privire la desfășurarea mai multor arme nucleare, scoaterea lor din depozit și punerea lor în așteptare în fața unei amenințări tot mai mari din partea Rusiei și a Chinei. „Nu voi intra în detalii operaționale despre câte focoase nucleare ar trebui să fie operaționale și care ar trebui stocate, dar trebuie să ne consultăm cu privire la aceste probleme”, a spus Stoltenberg.

 

Singurele arme nucleare aflate în prezent în sistemul N.A.T.O. sunt aproximativ 150 de bombe gravitaționale B61 controlate de S.U.A. stocate în șase baze N.A.T.O.: Kleine Brogel în Belgia, Baza Aeriană Büchel în Germania, Baza Aeriană Aviano și Ghedi în Italia, Baza Aeriană Volkel în Țările de Jos și Incirlik în Turcia. Oficialii N.A.T.O. au clarificat ulterior observațiile lui Stoltenberg, spunând că nu au existat modificări semnificative în postura nucleară a N.A.T.O., menționând că comentariile lui Stoltenberg se refereau la modernizarea dispozitivului de descurajare nucleară a N.A.T.O., inclusiv la înlocuirea avioanelor F-16 cu avioane de luptă furtive F-35 și la modernizare. a unora dintre bombele B61 dislocate în prezent în Europa.

 

Comentariile lui Stoltenberg la „Telegraph” au venit la zece zile după ce Pranay Vaddi, directorul principal pentru controlul armelor la Consiliul Național de Securitate, a anunțat o „nouă eră” pentru armele nucleare în care S.U.A. vor desfășura arme nucleare „fără constrângeri numerice”.

 

Declarațiile lui Stoltenberg, când sunt privite în contextul declarației lui Vaddi, indică o schimbare periculoasă a focalizării atât în ​​cadrul N.A.T.O., cât și al S.U.A., de la conceptul de arme nucleare reprezentând o forță de descurajare și, în schimb, din ce în ce mai mult văzute în Occident ca o armă utilizabilă. de razboi.

 

Conceptul de descurajare ca unica justificare a existentei armelor nucleare dateaza din 1978, cand Adunarea Generala a Natiunilor Unite a tinut prima sesiune speciala pentru dezarmare. Una dintre ideile principale care au reieșit din acest eveniment a fost noțiunea de așa-numite asigurări negative de securitate, sau NSA, în care statele declarate cu armate nucleare s-au angajat să nu folosească arme nucleare împotriva statelor non-nucleare care erau în stare bună cu Tratatul de neproliferare (T.N.P.) și care nu este aliniat în alt mod cu un stat cu arme nucleare.

 

Aceste N.S.A. au promovat noțiunea de descurajare nucleară ca doctrină formală obligatorie în rândul statelor cu arme nucleare, acționând pe ideea că, deoarece armele nucleare ar putea fi folosite numai împotriva unui stat cu arme nucleare și că orice astfel de utilizare ar duce la distrugerea reciprocă a părțile implicate, prin urmare, singurul scop rațional al existenței armelor nucleare a fost acela de a descuraja acele națiuni care le posedau să le folosească vreodată.

 

Din această înțelegere fundamentală au apărut concepte moderne de dezarmare nucleară, care au încadrat politicile de control al armamentului ale Statelor Unite și ale Uniunii Sovietice care au apărut în anii 1980 și 1990 - întrucât singurul scop al armelor nucleare era descurajarea, era în interesul tuturor:

 

- părțile își reduc în mod semnificativ arsenalele nucleare respective;

 

- implementează politici menite să normalizeze relațiile până la punctul în care arsenalele nucleare au devenit discutabile.

 

Prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991 a introdus totuși o nouă realitate post-Război Rece, care a văzut noțiunea unui „echilibru” nuclear în care S.U.A. și sovieticii funcționau ca egali fiind înlocuită cu o doctrină a „supremației gestionate” care a văzut S.U.A. folosesc mecanismele de control al armelor și dezarmare pentru a-și promova și susține poziția de putere nucleară dominantă la nivel mondial. Controlul armelor a încetat să mai fie un concept bazat pe descurajarea echitabilă și, în schimb, a devenit un instrument menit să subordoneze capacitățile nucleare ale Federației Ruse care au apărut din cenușa Imperiului Sovietic față de cele ale noului hegemon american.

 

S.U.A. au început să deconstruiască fundamentul tratatelor de control al armelor care au fost negociate pe premisa susținerii unui echilibru de putere bazat pe descurajarea nucleară, mai întâi prin utilizarea procesului Tratatului de reducere a armelor strategice (START) ca mecanism de promovare a dezarmării unilaterale a Arsenalul strategic rusesc și, mai târziu, prin retragerea din tratatul anti-rachete balistice (A.B.M.), care servise drept acord de bază în jurul căruia a fost încadrat conceptul de distrugere asigurată reciproc (M.A.D.).

 

Teoria descurajării este viabilă doar atâta timp cât M.A.D. este privită ca rezultatul inevitabil al oricărui conflict nuclear. Prin re-imbratisarea noțiunii de apărare viabilă împotriva rachetelor balistice, S.U.A. au subminat premisa consacrată în M.A.D., și anume că a folosi arme nucleare însemna să-ți provoci propria moarte. S.U.A. operează acum într-o lume în care a îmbrățișat teoria descurajării doar în măsura în care a descurajat alte națiuni să atace S.U.A. cu arme nucleare. Din perspectiva S.U.A., distrugerea asigurată a fost o noțiune învechită, una care a fost înlocuită cu conceptul de război nuclear „învinsabil”.

 

Utilitatea proactivă a armelor nucleare formează punctul de vedere al doctrinei nucleare americane, așa cum este exprimat în „U.S. Nuclear Posture Review” (N.P.R.) din 2010, în care S.U.A., deși continuă să se angajeze să nu „folosească sau să amenințe să folosească arme nucleare împotriva [Statele care nu au arme nucleare conforme cu N.P.T.”, a declarat că „rămâne o gamă restrânsă de situații în care armele nucleare americane pot juca în continuare un rol în descurajarea unui atac convențional sau (cu arme chimice și biologice)”.

 

N.P.R.-urile ulterioare au extins această noțiune, încorporând posibilitatea unor represalii nucleare americane împotriva atacurilor cibernetice și a altor evenimente care nu sunt legate de A.D.M.. Natura proactivă a posturii nucleare a S.U.A. a fost de așa natură încât, atunci când un oficial înalt al administrației Trump implicat în elaborarea politicii nucleare a declarat că scopul administrației președintelui Donald Trump era ca chinezii și rușii să se trezească în fiecare dimineață fără să știe dacă nu „aceasta a fost ziua în care S.U.A. i-au bombardat”, pur și simplu nu se putea scrie declarația drept o hiperbolă prost concepută, ci mai degrabă să o recunoască ca parte integrantă a politicii nucleare prost concepute.

 

Președintele rus Vladimir Putin, însă, nu este unul care se trezește dimineața cu teamă de un potențial atac nuclear al S.U.A.. Vorbind recent de la Hanoi, Putin a spus: „Ei (S.U.A. și N.A.T.O.) par să creadă că la un moment dat ne vom speria. Dar, în același timp, ei spun și că vor să obțină o înfrângere strategică a Rusiei pe câmpul de luptă.” Putin a remarcat apoi în mod amenințător că „Înseamnă sfârșitul istoriei de 1.000 de ani a statului rus. Cred că acest lucru este clar pentru toată lumea. Nu e mai bine să mergi până la capăt, până la capăt?”

 

Acuzând Occidentul de „scăderea pragului” pentru utilizarea armelor nucleare împotriva Rusiei, Putin a declarat că Rusia trebuie acum să-și reconsidere propria poziție nucleară, având în vedere dorința aparentă a N.A.T.O. de a face arme nucleare tactice operaționale - o referire clară la comentariile lui Jens Stoltenberg din 16 iunie. Rusia și-a publicat ultima dată doctrina armelor nucleare, cunoscută oficial ca „Principii de bază ale politicii de stat privind descurajarea nucleară”, în 2020. Această doctrină declară că Rusia ar putea folosi arme nucleare dacă un inamic „amenința existența statului rus” ca răspuns la un utilizarea de către inamic a armelor de distrugere în masă împotriva Rusiei sau a aliaților săi sau dacă Rusia a primit informații credibile că o lovitură nucleară este planificată sau pe cale să aibă loc.

 

Putin, în remarcile sale de la Hanoi, a minimizat ideea că Rusia îmbrățișează o politică de preempțiune nucleară. „Nu avem nevoie de o lovitură preventivă”, a spus Putin, „pentru că printr-o lovitură de răzbunare inamicul este garantat că va fi distrus”.

 

Întrebat de reporteri dacă utilizarea de către Ucraina a armelor occidentale cu rază lungă de acțiune împotriva teritoriului rus ar putea fi considerată un act de agresiune și o amenințare directă la adresa statului rus, Putin a răspuns „Acest lucru necesită cercetări suplimentare, dar este aproape”. Prea al naibii de aproape.

 

Statele Unite și Rusia se apropie din ce în ce mai mult de războiul nuclear total. Este timpul ca oamenii care ar plăti prețul suprem pentru o astfel de nebunie să decidă, să împrumute din poezia lui Dylan Thomas, dacă vor să intre „cu blândețe în noaptea” Armaghedonului nuclear, sau în schimb „furie, furie împotriva morții luminii” cerând politici mai bune de la guvernele lor respective. În ceea ce mă privește, aleg furia.

 

Pe 28 septembrie, la Kingston, New York, va avea loc un eveniment dedicat opririi acestei goane nebunești. Gerald Celente pune acest lucru cap la cap, împreună cu o coaliție de cetățeni patrioți cu gânduri similare. Sperăm să organizăm evenimente surori în orașe din toată țara. Vrem să scoatem mai mult de un milion de americani în străzi în acea zi, concentrați pe un singur lucru  să oprim nebunia războiului nuclear.

 

--------------------------

Sursa - https://scottritter.substack.com/p/its-the-end-of-the-world-as-we-know?utm_source=post-email-title&publication_id=6892&post_id=145878246&utm_campaign=email-post-title&isFreemail=true&r=1ifz5&triedRedirect=true&utm_medium=email via https://www.globalresearch.ca/american-nato-rush-nuclear-war-russia/5860701 - 24 iunie 2024

Ion Măldărescu - „Patria ante omnia!”

 

„Patria ante omnia!”

Ion Măldărescu

30 Iunie 2024

 

Imitații, dungi mânjite, stele ruginite și legi strâmbe

 

Imediat după acel decembrie '89, când a început prăbușirea și scoaterea la mezat a Daciei milenare, în România s-a pus la punct importul tâlharilor mondiali, iar aceștia s-au repezit ca păsările de pradă asupra bogăţiilor patriei. Obiceiurile pământului nu coincideau cu planurile încropite cu zeci de ani în urmă, așa că debutul paraginii n-a întârziat să apară. Fără nicio legătură cu tradiția poporului român, printre primele importuri ale prostiei înstelate, ni s-a vârât pe gât obiceiul păgân al Halloween-ului, „sărbătoare” a groazei asociată cu macabrul și supranaturalul. Românii, ascultători au înghițit-o pe nemestecate.

 

Ce nevoie aveau românii de „Valentines Day” când Dragobetele nostru era aici de milenii? Doar pentru că V.D. sună „americănește?”. Poporul român are datinile lui. Ziua Sfântului Valentin nu este o sărbătoare publică în nicio țară, așa că, dacă tot nu avem stemă pe steag, propun ca Drapelul Național al României să aibă la mijloc Dragobetele tras pe roata cu dungi și stele. Deceniu după deceniu, colonialismul agresiv de import a distrus Ţara prin sabotarea industriei, regizarea inflaţiei, vânzarea economiei de patrimoniu distrugerea sistemului de apărare, a Armatei proprii şi împrumuturi pe buzunarul sărac al poporului.

 

„Vrei să distrugi o națiune? Distruge-i educația!”

 

Asaltul „manualelor alternative” aprobate de ministrul Andrei Marga și Ecaterina Andronescu (dintre care s-a evidențiat detașat manualul de Istorie pentru clasa a XII-a editat de Editura SIGMA, 1999) a constituit debutul distrugerii „Pas cu pas” a sistemului școlar instituit de Spiru Haret și transformarea acestuia în epava „României «educată» «pas cu pas»”. A urmat eliminarea „Istoriei Românilor” din disciplinele școlare și înlocuirea confortabilă cu o „istorie” a altei „nații” măsluită la comandă, gen Roller și a unui „holocaust” foarte controversat. Trecând prin uzul rațiunii și ținând seama de bombardamentele masive ale Royal Air Force comandate de Winston Churchill și executate sub conducerea mareșalului-asasin Harris, aliații au aruncat mii de tone de bombe incendiare (cu fosfor alb) asupra Germaniei, holocaustul propriu-zis fiind de fapt nu opera germanilor celui de-Al Treilea Reich, ci a Aliaților.

 

Nici „Holocaustul Roșu” aplicat în România de alogenii guvernelor de după 23 august 1944 nu a pricinuit atâta dezastru cât a produs importul prostiei cu stele eclipsate și dungi mâzgălite. Să luăm un mic exemplu: Spectacolul stradal din marile orașe ne oferă imagini populate de adolescenții ce merg în haite, aflați în căutarea haosului și a timpului pierdut, dezorientați și deseori aflați sub influența „prafurilor” care le telecomandă agresivitatea prin trezirea „bestiei”. În mijloacele de transport în comun adolescenții și tinerii de astăzi nu cedează nici în ruptul capului locul unei femei sau unei persoane vârstnice. Țipă, deranjează, își bat pumnii într-un joc idiot - altă imitație a dungilor stâmbe cu stele apuse - din care nici măcar ei nu înțeleg ceva. Educația tinerei generații a eșuat. Așa s-a și vrut. Reconstructorii Sodomei şi Gomorei s-au strecurat şi la noi chiar în rândul celor responsabili cu morala tinerei generaţii. Dar nu numai acolo.

 

După absolvirea liceului (cu sau, cei mai mulți, fără „bac”) foștii elevi îmbracă robe negre de parcă ar fi absolvit cine știe ce institut superior de învățământ sau au ajuns ditamai judecători la vreo înaltă curte de justiție a unei imaginații bolnave, își pun tichii pătrate pe dovlecii necopți încă, pe care la semnalul nu știu cui le aruncă spre Calea Lacteee. Apoi le caută printre dârele chemtrails-urilor…

 

Robele și țucalele de unică folosință nu reprezintă nici măcar pentru ei o amintire. Doar cheltuieli suplimentare ale părinților, rebotezați după noțiunile impuse de aceleași dungi și stele slute ca „părinte 1” și „părinte 2”. Împreună sunt doar înlocuitoare temporare ale zdrențelor nădragilor ciuruiți. Poate că sunt eu demodat, dar din cauza alimentației generos otrăvite cu E-uri cioloșiste, demoazelele de astăzi nu mai au nimic de-a face cu grația fetelor anilor '60-'80 ai veacului trecut. Acum au multe zeci de kilograme la activ iar băieții… sunt doar capete seci, la propriu și pielea tatuată mai ceva ca la Auschwitz. Vă plac tineri români „Stars and Stripes”? Mai au ei respect pentru MAMA, cea mai prețioasă ființă din univers? Întrebați-i. Răspunsul lor vă va uimi.

 

„Vrem o țară ca afară!”

 

Așa li s-a spus proștilor să strige în decembrie '89. Acum o avem. Nu am fost mulțumiți cu Țara fără datorii lăsată de „regimul de tristă amintire” cum repetă papagalii. Acum avem datorii pentru secole, ba, „i-lustrul” actual prim ministru cu „bac”-ul pierdut printre aceleași stele și dungi a dat o fără-de-lege prin care, neîmputernicit de nimeni și călcând în picioare prevederile Constituției României, poporul român va trebui să achite și datoriile Ucrainei. Vă închipuiți ce înseamnă asta? N-am întâlnit în istoria niciunei țări o astfel de aberație, iar gestul Ciolacheului constituie un act de înaltă trădare națională. Chiar va rămâne nepedepsit?

 

În curând (tot printr-un ucaz al Ciolacheului), orice imigrant adus, nu venit de pe alte meleaguri, care a stat în România trei ani, va primi - sine die - cetățenie română. Până atunci, asemenea ucrainenilor, imigranții aduși de papagalul din colivia de la Cotroceni și de „guvernele lui” cu avioane, vor primi „drepturi” materiale de care românii nu pot beneficia, dovadă fiind regimul refugiaților ucraineni în România care surclasează drepturile cetățenilor români în propria lor țară…

 

Dacă Farfuridi și Brânzovenescu spuneau pe vremuri: …„Eu merg mai departe și zic: trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi!”, necazul e că o știm, dar de 35 de ani nu facem nimic! „Alegerile” ratate din acest an au confirmat domnia haosului și sosirea Apocalipsei. Dovada? Gestul unui jandarm - având statutul de reprezentant al ordinii - care a amendat câțiva tineri pentru că aceștia, în timpul unui degenerativ marș Pride, au protestat tăcut, purtând icoana lui Iisus Hristos. La trecerea zgomotoșilor și dezgustătorilor L.G.B.T.-iști, aceștia i-au huiduit în numele „toleranței” absolute pe purtătorii de icoane. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării care ar trebui să fie garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării nu scoate nici un cuvânt! Întrebare: În România, țară 90% ortodoxă, mai ai voie să fii creștin? Tot așa cum, dând dreptate regretatului Dinu C. Giurescu: „A fi astăzi patriot în România este aproape o infracțiune!”.

 

La întrebarea adresată printr-un apel-manifest semnat anul trecut de „aproximativ o mie de semnatari, printre care foști militari, foarte mulți în rezervă”, pentru „recăpătarea controlului românesc asupra resurselor naturale, pentru măsuri care să aducă în țară o parte dintre românii plecați în străinătate, încurajarea natalității, susținerea familiei naturale și a economiei românești, încetarea vânzării pământurilor către străini, etc.” generalului Gheorghiță Vlad, actual șef al Statului Major al Armatei (S.M.A.): a fost întrebat: „[…] Armata ar mai avea curajul să lucreze cu astfel de oameni care par că promovează alte principii decât cele prooccidentale?”.

 

Șeful S.M.A. a răspuns: „Nu! Și cred că suntem instituția din România care s-a reformat complet, sută la sută. Integritatea, moralitatea personalului militar este indubitabilă. În schimb, cei care greșesc trebuie să plătească. Este clar”.

 

În urma ședinței C.S.A.T. din 20 iunie 2024 „Partidul P.P.R., a depus plângere penală împotriva președintelui Klaus Werner Iohannis și a membrilor C.S.A.T., care au decis transferul sistemului sol-aer «Patriot», către Forțele Armate ale Ucrainei pentru săvârșirea infracțiunii de înaltă trădare. Motivele plângerii penale pentru săvârșirea infracțiunii de înaltă trădare, prevăzută la art. 398 din Codul penal, coroborat cu art. 394, literele a) b), c) și d) din Codul penal sunt următoarele:

 

- Conform art. 394, litera a) din Codul penal - «provocare de război contra țării sau de înlesnire a ocupației militare străine» - ajutorarea cu armament a Ucrainei, antrenarea piloților ucraineni și restul acțiunilor făcute la adăpostul unor hotărâri ale CSAT sunt instigări care pot provoca un război cu Federația Rusă. Acesta este elementul material al infracțiunii de trădare în forma de la art. 394, litera a) din Codul penal, coroborat cu art. 398 din Codul penal.

 

- Conform art. 394, litera b) din Codul penal - «subminare economică, politică sau a capacității de apărare a statului» - donarea stației «Patriot» reprezintă o subminare a capacității de apărare a României. De asemenea, achizițiile de armament prin încălcarea legii Offsetului, în termeni defavorabili României, reprezintă un act de înaltă corupție și subminare a economiei naționale. Prin acest act iresponsabil de donație, România pierde peste un miliard de dolari americani de la bugetul Ministerul Apărării Naționale și, astfel, se produce inclusiv o subminare a finanțelor publice.

 

- Conform art. 394, litera c) din Codul penal - anume «aservirea față de o putere străină», Codul Penal nu face diferența între a conspira cu Rusia, Ucraina sau Statele Unite ale Americii”[1].

 

P.S. Se pare că „Gheorghiță” a fost adoptat ca Švejk-ul românesc postdecembrist. Pe timpul „plandemiei” C19 a mai fost un Gheorghiță, un colonel cu epoleții vișinii smurdăriți în cârdășie cu „comandantu acțiunii”. Cei doi au călcat pe cadavre printre stele ciobite și linii mânjite de sângele celor arși de vii în spitalele românești. Se pare că actualul Gheorghiță Švejk calcă „pas cu pas” pe cărări la fel de benefice românilor, iar din hotărîrea ședinței C.S.A.T. menționată rezultă că… nu Patria, nu Nația Română trebuie apărată, ci „valorile prooccidentale!”.

 

Domnule șef al Statului Major al Armatei, răspunsul cel mai potrivit pe care vi-l pot adresa românii - nu doar militarii activi și/sau rezerviștii, toți românii - pentru asemenea cuvinte și asemenea atitudine, este unul singur: „«Patria ante omnia!». Marș! La reformă, generale Gheorghiță Švejk!”.

 

Aranjament grafic – I.M.

 

----------------------------------

 

[1] https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2024/06/25/partidul-lui-mihai-lasca-si-razvan-constantinescu-a-depus-plangere-penala-pentru-inalta-tradare-impotriva-csat/