Amintirile,
povestile si visele vietilor noastre sunt impregnate adanc in subconstient.
Instinctul ne ajuta sa ne identificam in ele.
Specialistii ne
spun ca avem in cultura noastra aproximativ noua povesti de baza care se
desprind din viata lui Isus si care sunt repetate de generatii. Joseph Campbell
ne spune ca fiecare poveste pe care o auzim azi nu este altceva decat ecoul
primei povestiri. Renoire ia spus fiului sau cand acesta sa poticnit in
inspiratie: ‘Fiule fiecare mare artist este capabil doar de o singura ideie
originala, foarte rar o a doua, restul sunt doar variatii.’
Prima mea reactie
la siragul stropilor de roua, ( o adevarata garnitura, un expres ) din lucrarea
‘File de Dor’ a autoarei Ileana E Marian, fragment publicat in numerele 31 si
32 a revistei IOSIF VULCAN a fost: moderna, profunda, plina de metafora si imagini.
Versul ei e ecoul primului scancet in duh. Timp zero. Univers. Nu a fost un
bang. Nu va fi un sfarsit. Ci E! BANG!
De fiecare data cum
citesc primele pagini ma prabusesc sub greutatea adevarului. Fiecare cuvant te
suge. Te suge precum lipitoarea. Iti extrage din creier experientele trecutului
deja uitate. Numai subconstientul este capabil sa sangereze cu schije de
diamant taind adanc in sufletul curiosului care de buna voie isi lasa ochii
condusi pe firul cuvintelor ei. Dar ce cuvinte? Fiecare strofa e scheletul unui
roman. Imagineaza-ti sase bilioane de romane.
‘Spre Soare-Rasare
argintiul Lunii isi ascunde viul dorintei in fasii grele de negru…
Alb. Negru. Soare.
Umbra.
Umbra. Toamna.
Gri, Eu, Ruginiu,
Tu.
Ninge rasfrangerea
lacrimilor. Luna…
Prin gropi si praf,
lacrimi si sudoare, care grele cu doruri-vise neimplinite, isi scartaie
Osiile pe drumul
spinos al lui Imi Pare Asa De Rau…
Coltunasi de lumina
strabat cu tarie nestramutata drumul spre Adancul lor, al ochilor
si-al prafului din
lacrimi.
Inmuguresc dorurile
toate; se implinesc visurile bune.’
Daca vrei sa
intelegi sau sa te bucuri pe deplin de puterea ‘stropilor’ atunci va trebiu sa
le citesti cu voce tare (nu in lift sau in piata) de mai multe ori. Sau sa le
canti. Rezistenta versurilor se destrama dupa cateva ore de repetitie. Divinul
si ordinarul se impreuneaza. Poti sa-ti petreci o zi intr-un vers in functie de
cat de intens ti-ai trait viata pana la citire. Citeste cu inocenta infantului
pentru ca daca te apuci sa treci totul prin sita sabloanelor universitare te
prabusesti si tu si autoarea. Aproape ca fiecare cuvant e o metafora. Fiecare
cuvant trebuie privit ca o metafora. Fiecare cuvant e o poveste si fiecare
poveste se complecteaza in cititor, devenind astfel originala cititorului.
Marian ne ofera scheletele vietilor noastre si cine suntem pana azi, le
imbraca. Daca le imbracam maine
vom arata diferit.
Ileana E Marian nu
e sa fie citita – ci recitita. Stilul ei schimba felul lucrurilor. Ea vede
lumea verbal, prin asociere, comparativ ( precum o exlozie in spatiu care
porneste dintr-un punct si se produce in toate directiile ). Te face mai curios
si mai plin de intrebari ( pentru ca te ajuta sa te scapi de rusinea ca nu stii
ceia ce de fapt ar trebui sa stii ) si te aduce in timp la suspinul din fasa,
cand ai deschis ochii pentru prima data, intrebatori la descoperirea lumii noi.
O lume plina de posibilitati si diferente unde fiecare din jur are ceva
nemaipomenit de oferit si cred ca e un lucru extraordinar. Ne face sa realizam
ca viata fiecaruia dintre noi e mult mai bogata decat ne-am inchipuit. Suntem
atat de preocupati de noi insine incat nu realizam ca trecem prin viata orbi.
Vedem lumea prin fapt si nu in fapt.
‘M-am aplecat
sa-mprastii cenusa, dand-o vantului pribeag, dar am ramas adancita
pana la coatele
sufletului, in lumina calda a unei scantei raslete, care, alearga sarind
intr-un picior,
spre usa
inimii indurerate.
Fara sa bata, a
deschis-o, dezvaluind in prag alti muguri de soare,
Ce-si scanteiau
jindurile spre viata soaptelor din primaverile vesniciei neumblate.
Felul in care
trebuie reprodusa Ileana este sigur cu voce tere. E singurul fel in care-i poti
intelege mesajul versurilor. Daca n-o intelegem este pentru faptul ca-i aplicam
asteptarile conditionate de nuvela. Ea foloseste tehnica exploatarii
subconstientului ca sa-si extraga ideile si, imaginile. Primul care a folosit
aceasta tehnica a fost seful revistei ‘The Wagnerian Review’: Eduard de
Jardien. El a dezvoltat aceasta tehnica ca sa incerce sa descopere in proza un
echivalent a ceia ce a facut Wagner in muzica cu motivul laic. Ce o face pe
Ileana unica este maturitatea cu care sta si receptioneaza la capat de cale (
calea vietii ) si apoi impartaseste cu inalta acuratete momentul. Spun asta
pentru ca viata nu suntem capabili s-o vedem in lux de amanunte si ea trebuie
ca sa dus de-a lungul vietii, de multe ori, sa retraiasca momentul si sa realizeze de una singura ce forte au fost
capabile sa il creieze.
Dezradacinatului
i-sa luat totul si de aceia isi concentreaza toata imaginatia si cunostiintele
vietii intru a scrie ( faptul ca trebuie sa o iei de la capat si sa-ti pui
deoparte toate comorile gandirii, al simturilor si al sperantelor…). Omul in
conditii demoralizate isi multiplica constiinta si devine mai constient de
valoarea vietii pierdute. Este foarte important sa fii vizionar, sa vezi
frumuseti imposibile cu imposibile posibilitati ( vise ) fara ati pierde
luciditatea. Nu e usor insa sa-ti tai mintea in feliute distincte. Suferinta
este inima creativitatii, este combustibilul ei. Nu-mi place sa vorbesc despre
exploatare, injosire si suferinta pentru ca, nu o cunosc personal pe autoare,
dar ele sunt realitatile vietii. Fara ele am fi cu totii: LEGUME.
Nu e usor sa spargi
zidul dintre tine si versul autoarei. Traim intr-o lume rapida cu plata pe loc.
Dar si cand treci de zid vei fi schimbat. Stiu! E o afirmatie prea mare de
crezut in ziua de azi. Dar te va face mai atent la ceia ce nu se spune decat la
ceia ce se spune. Te ajuta sa vezi prin obiect nu doar obiectul si incepi sa asculti
la ceia ce nu spun oamenii atunci cand vorbesc. Auzi ideia folosita si in felul
acesta ti-se vor dezvalui lumi de care nici nu ai crezut ca exista. Devii mai
curios si plin de interes, mai intrebator pentru ca vei invata sa te
descotorosesti de necunoscut, de frica, de neliniste. Pentru ca inveti sa stii
ceia ce ar trebui sa stii.
Ileana E. Marian ne
propune sa retraim credinta, si curajul noului nascut in fata unei LUMI NOI.
URMEAZA-TI INSTINCTUL!
Ben Todica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu