Franţa - macronism, puci sau trezire
suveranistă ?
Petru Romoşan
05 Mai 2021
Cum s-a
declanşat imensul scandal din jurul scrisorii deschise a militarilor, a
generalilor din Franţa, rezervişti dar şi activi (Section 2), scrisoare
transformată în tribună prin publicarea pe 21 aprilie în săptămânalul
conservator „Valeurs actuelles” (în aceeaşi zi cu puciul generalilor de la
Alger, cu 60 de ani în urmă, care cereau menţinerea Algeriei în interiorul
Republicii Franceze contra opţiunii generalului Charles de Gaulle de a-i acorda
independenţa)? Prin amestecul politicii, al câtorva politicieni de vârf,
printre care, în ordinea prestaţiilor : Marine Le Pen, preşedinte al
„Rassemblement National” (R.N.), partid populist de dreapta, naţionalist, taxat
de adversari ca fiind de extremă dreaptă, candidată certă la preşedinţie în
2022 ; Jean-Luc Mélenchon, preşedinte al „La France Insoumise” (L.F.I.), partid
de pseudoextremă stângă, succesor al „Parti Communiste Français” (P.C.F.) şi
parţial al Parti Socialiste (P.S.); Florence Parly, ministreasa Apărării, din
partea guvernului şi a şefului său real, preşedintele Emmanuel Macron; François
Lecointre, şef al marelui stat-major. Pe lângă aceştia s-au exprimat într-o
avalanşă politicieni de dreapta şi de stânga, foşti sau actuali, editorialişti
şi toate televiziunile.
Marine Le
Pen s-a adresat generalilor şi militarilor: „Vă invit să vă alăturaţi acţiunii
noastre pentru a lua parte la bătălia care începe [...], care este, înainte de
toate, bătălia pentru Franţa. În calitate de cetăţean şi om politic, subscriu
analizelor dumneavoastră şi vă împărtăşesc amărăciunea. Eu cred că problemele
se reglează prin politică, într-un cadru democratic. Eu am calmul veteranilor
în faţa agitaţiilor stângiste” [1]. Indignat de scrisoarea generalilor,
Jean-Luc Mélenchon, asociat subteran din opoziţie cu „La République en Marche”
(L.R.E.M.) şi Emmanuel Macron, i-a atacat violent pe militari. După „Europe
1”[2], Jean-Luc Mélenchon şi parlamentarii L.F.I. au cerut luni 26 aprilie 2021
procurorului Parisului „să deschidă anchete” împotriva autorilor şi împotriva
celor care au difuzat tribuna militarilor denunţând „fărâmiţarea” Franţei în
„Valeurs actuelles”.
Într-o
conferinţă de presă, candidatul L.F.I. la alegerile prezidenţiale din 2022 a
explicat că se baza pe un articol al codului de procedură penală pentru a
semnala magistraţilor o încălcare a legii, şi anume „provocarea la nesupunere a
militarilor”. Ministreasa Apărării, Florence Parly, i-a cerut imperativ şefului
statului-major, generalul François Lecointre, cercetarea tuturor semnatarilor.
Acesta a confirmat imediat deschiderea de consilii militare prin care vor fi
trecuţi generalii şi militarii de diferite grade. Florence Parly, carieristă de
profesie, membră în mai multe guverne, apropiată, ca şi Macron, de interesele
Grupului Edmond de Rothschild (cf. Wikipedia), s-a exprimat cu o extremă
intransigenţă la adresa militarilor. „Doamna Parly n-are nici o capacitate
pentru a fi ministrul Apărării”, a declarat, într-un interviu pe Sud Radio (2
mai 2021), generalul de divizie Emmanuel de Richoufftz.
Generalul
Richoufftz este supranumit „generalul periferiilor”, de care se ocupă de mai
bine de 15 ani, de când a trecut în rezervă. În aceste periferii e vorba de
droguri, violenţă, neglijarea educaţiei, lipsa integrării sociale etc., teme
propuse de general în repetate rânduri celor şase ministere chemate să rezolve
asemenea probleme, dar care nici măcar nu colaborează între ele. Numeroase
spaţii din Franţa au scăpat controlului statului.
Panica lui
Emmanuel Macron şi a partidului său, L.R.E.M., e foarte palpabilă în presa
mainstream. Dar, prin reacţiile lor disproporţionate, susţinătorii lui Macron,
inclusiv cei din presă, nu fac decât să mărească efectul „tribunei” de
avertizare a militarilor. Eventualele sancţiuni şi pedepse aplicate generalilor
nu vor putea veni mai devreme de 6-8 luni (procedurile sunt lente şi
complicate), când va începe, de fapt, campania electorală pentru
prezidenţialele din mai 2022. În plus, militarii sunt, după propriile lor
declaraţii, abia la începutul acţiunii de „salvare a Franţei”, iar atacurile
din media, ca şi cele ale politicienilor, nu-i sperie. Dimpotrivă, s-a sugerat
inventarea unor „Veste kaki”, cu care să participe la manifestaţii alături de
„Vestele galbene” şi să le protejeze pe acestea din urmă de violenţa poliţiei
lui Macron. Zeci de manifestanţi „Veste galbene” şi-au pierdut un ochi, o mână
sau au fost grav răniţi de poliţia şi jandarmeria care folosesc armament
similar celui de război.
Într-un
sondaj al Harris Interactive pentru canalul L.C.I., 58 % dintre francezi aprobă
acţiunea militarilor. Mai mult, 49 % cred că „armata ar trebui să intervină
pentru a restabili securitatea fără să aştepte vreun ordin”. 45 % dintre
francezi estimează că „Franţa va cunoaşte curând un război civil”. Ultimii trei
preşedinţi – Nicolas Sarkozy, François Hollande, Emmanuel Macron - şi mai ales
cel din urmă au fost şi sunt resimţiţi de francezi ca nişte „corpuri străine”
impuse de interese corporatiste Franţei în ultimii 20 de ani. Lucru pe care
românii îl pot înţelege uşor după experienţele cu Traian Băsescu şi Klaus
Iohannis. Tuturor li se impută cedări de suveranitate şi, mai concret, de
active strategice către capitalul străin, global. Toţi miliardarii francezi,
deţinători ai întregii media mainstream, sunt legaţi ombilical de marele
capital global, cu investiţii importante în Marea Britanie şi mai ales în
S.U.A.
După tribuna
militarilor au mai apărut şi alte scrisori şi „răspunsuri” deschise, dintre
care cea mai şocantă este cea a generalului Christian Jean Piquemal, fost
comandant al Legiunii Străine, adresată generalului Lecointre, actualul şef de
stat major al armatelor :
Vineri 30
aprilie 2021
„Domnule
General,
Sunteţi
şeful Statului Major al Armatelor şi, în această calitate, prima dumneavoastră
datorie este să-i apăraţi şi să-i susţineţi pe militarii activi sau în
retragere. În mod evident, dumneavoastră preferaţi vânătoarea de vrăjitoare.
Prin disciplina dumneavoastră intelectuala nesmintit servilă, prin carierismul
dumneavoastră consternant, prin supunerea dumneavoastră lamentabilă la puterea
politică, dumneavoastră faceţi contrariul şi sunteţi gata, prin complezenţă şi
josnicie, să tăiaţi capetele egalilor şi seniorilor dumneavoastră. Jalnic !
Ştiţi bine,
datoria oricărui şef demn de acest nume este aceea de a-şi apăra subordonaţii,
fraţii de arme, veteranii în loc să-i livreze pradă vindictei unei puteri
politice hăituite.
Vă temeţi,
fără îndoială, să nu fiţi rău văzut de ministreasa Armatei, pe care o slujiţi
cu un zel fără egal şi un comportament de preş ! [...]
Domnule
General, nu vă obosiţi, nu pierdeţi vremea scriindu-mi, nici n-o să deschid
maculatura dumneavoastră. Cel care mânjeşte armata sunteţi dumneavoastră şi
numai dumneavoastră, să nu vă înşelaţi ! Francezii, care ştiu asta, şi-au ales
tabăra şi nu greşesc.
Da, prefer
să fiu în locul meu decât în al dumneavoastră. Trebuie să ştiţi, părerea şi
judecata egalilor şi subordonaţilor dumneavoastră nu vă flatează, şi ăsta e un
eufemism ! Eu pot să mă privesc în oglindă, mă tem că dumneavoastră nu puteţi.
Dumneavoastră preferaţi « să tăiaţi capete », să vă sancţionaţi egalii, să vă
aplecaţi spinarea şi să serviţi cu un zel neegalat puterea politică. Nu, în ziua
în care veţi pleca, nu veţi fi regretat. [...].
Cu supunerea
şi înjugarea dumneavoastră la puterea politică, comportamentul dumneavoastră e
mai degrabă cel al unui tehnocrat decât al unui militar. Aveţi parte de
adevărata dezonoare a unui general.
Cu profundul
meu dispreţ,
General de
corp de armata (E.R.) Christian Piquemal”.
Între 1994
şi 1999, Christian Jean Piquemal a fost comandantul Legiunii Străine şi a fost
promovat general de divizie. A fost şi profesor la Şcoala Superioară de Război.
Între 1989 şi 1992 a funcţionat ca şef al cabinetului militar pe lângă trei
prim-miniştri (Michel Rocard, Edith Cresson, Pierre Beregovoy). În 1999 a fost
promovat general de corp de armată. Între 2004 şi 2014 a prezidat Uniunea
Naţională a Paraşutiştilor. Macroniştii califică scrisoarea generalului
Piquemal ca odioasă şi grotescă.
Militarii
rezervişti resping caracterizarea drept „puci” a acţiunii lor şi atrag atenţia
că poliţia şi jandarmeria nu mai fac faţă la menţinerea ordinii în marile oraşe
şi în periferii, ca şi în localităţile cu mare concentrare musulmană. Ca şi la
noi, lumea politică, subordonată oligarhiei invizibile şi preocupată doar de
funcţii şi câştiguri dubioase, e total deconectată de realităţile din teren, de
viaţa şi interesele cetăţenilor. Nu va întârzia să se răspândească, în rândul
generalilor şi militarilor, ca şi în întreaga populaţie, ideea deja afirmată că
actuala clasă politică e „rău aleasă” („mal élue”). La 2 mai 2021, scrisoarea
deschisă a militarilor rezervişti, iniţial asumată de 20 de generali, a fost
semnată de 23 312 militari de toate gradele, dintre care 53 de generali şi 78
de colonei[3]. O petiţie de susţinere populară a rezerviştilor, deschisă pe 28
aprilie 2021[4], a întrunit deja (la 3 mai 2021) 65.015 semnături, iar dintre
semnatari 21.066 şi-au postat şi comentariile.
Nu e deloc
exclus ca Emmanuel Macron să-şi încheie mandatul înainte de termen. În orice
caz, şansele sale la prezidenţialele din 2022 au scăzut dramatic. Mişcarea în
curs a militarilor rezervişti (conectaţi, evident, cu cei activi) îi deschide o
autostradă generalului Pierre de Villiers, care până mai ieri nu avea un partid
care să-l susţină. Începând de acum, are în spate un „partid” foarte
neobişnuit. Criza din Franţa este doar o prefaţă a marii crize care se anunţă
pentru Uniunea Europeană. „Noi vrem să ne regăsim libertăţile, noi vrem să
regăsim egalitatea în această ţară, şi o s-o facem prin fraternitate,
mărşăluind din ce în ce mai mulţi împreună, refuzând dictatura”, a declarat
pentru France Info (vezi youtube) celebrul cântăreţ Francis Lalanne în timpul
marşului de 1 Mai din Paris.
------------------------------------------------------
[1]
www.ouest-france.fr - 2.05.2021.
[2]
www.europe1.fr/dossiers/jean-luc-melenchon
[3]
www.place-armes.fr
[4]
www.mesopinions.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu