Tărâmul fabulos al poeziei poate fi întâlnit oriunde,
cu condiţia să-ţi deschizi receptorii să-l poţi simţi, vedea...
Vreau să împart cu voi, pelerinii acestui teritoriu bucuria reîntâlnirii cu
marile zăpezi- subliniind că miracolul dăruirii - în iubirea necondiţionată -
constă în faptul că darul se înmulţeşte!
Laudă luminii
~*~
Veniţi să ne veselim...*Aliluuuiaaa!
In inimi să ardem ca smirna şi tămaia
Mireasma gândului bun va cuprinde
Cerul şi Pămantul cât se-ntinde!
Zorii apar furişându-se împătimit
Sărutând pămantul dinspre răsărit
Crestele munţilor încă opresc
Tulburătorul lor alint, dumnezeiesc.
Incins cu lumină, întunericul nopţii
Se retrage smerit supunându-se sorţii
Se depărtează ascultător, ca un sfetnic
S-adoarmă alte vietuiţoare, sfielnic.
Aştept extaziată şi inima-mi tresaltă
Când vine unda aceasta luminată
O înghit, e caldă atingerea, pură
Te-nfioară dulce, ca o cuminecătură!
De după munţi şi piscuri, abia acum
Se-nalţă Soarele pe cunoscutul drum
Croit în Ziua întâia, de propria-i lumină
Despletită-n raze la poruncă divină.
Cu slava Sa, în ochi adânc pătrunde
Rostogolind mereu corpusuli-unde
Ne cheamă-n fapte şi spre noi zidiri
Cum îmbie
clopotul spre mânăstiri.
Lumina blândă mătăsos mă înfăşoară
Sădeşte-n mine magic, o vioară
Vibrez sub măreţia ei, sinele meu
Îl premăreşte-n duh pe Dumnezeu!
Mi- arată-n semn şi şoaptă noile cărări
Pios desprinse drepte, dinspre zări
Cu duioasă-ngăduinţă apoi mă duce
Cu sufletul spre Înălţata Cruce.
E dezmierd, tumult şi încântare
Când razele se înmulţesc, altare
De slavă devin pomii din grădini
Când păsările sunt trezie de lumini.
Deşi nu-i cald, încep şi ele ciripitul lor
Ca slova voalată, cu acel viers înălţător
Care lui Dumnezeu, simbolic îi dă ştire
Tradus în limba noastră: Părinte, Preamărire !
Miroase a alb şi a văzduh nuntit
In mine Doamne cu lumină ai miruit
Tot freamătul şi toată căutarea
Adormite în sămânţa lor, ca floarea.
Aici vin Îngerii Stelari să se adape
Din fluviu de lumină, nu din ape
Vor revărsa apoi întremător lumina lor,
Din Sfânt Potir, asupra stelelor.
Arhangheli veghetori grăbit aleargă
S- ajute ordinea ce veşnic se reîngheagă
De aceea, cu cap plecat să te închini
Ambasadorilor ce ne aduc lumini!
Vin heruvimii să săvârşeasă liturghie
Cât Dumnezeu va-ngădui să fie
Viaţă, bucurie, sub acest albastru cer
Plin de miracole şi mişcător mister.
Merg pe urmele lupilor, spre înălţimi
Las în urma-mi dâre de lumini
Sus Îngerii Virtuţii mă mângâie cu vânt
Cuvinte-mi pun pe limbă, legămînt.
Doar aici în munţi, între zăpezi
Cu sacra lumină te înmiresmezi
Doar aici te întâlneşti cu îngerii
Atras de lumină, uiţi Valea Plângerii!
În văzduh, serafimii dansează lin
Cu aripile ating eteric pădurile de pin
În ritmul Simfoniei
Rotirii, astrelor cereşti
Simfonia izbânzii Creaţiei dumnezeieşti.
Sonorităţi purtănd pe aripi: Aliluia!
Se fragmentează-n ramurile de tuia.
Altele ajung la mine lin, desăvârşirea
Îndumnezeieşte Sfinte, toată firea!
Lor li se adaugă un amplu cor divin
Din glasurile îngereşti care îmi vin
Din Catedrala
Cerului, din nevăzut
Prin hăruirea dată mie, dintru început.
Ascult în exaltare şi timpul se opreşte
Când înţelegerea în mine creşte.
Tot ce e viu vrea hrană cu lumină
Ierburile toate, rozmarin şi sulfină.
Mă-mpărtăşesc cu lumină lângă chiparos
Spre bucuria Domnului nostru Cristos
Floare de lotus înflorită tot în lumină
Cu miez auriu străluce pe creştet la cină.
Veniţi să ne veselim...Aliluuuiaaa!
In inimi să ardem smirna şi tămaia
Mireasma gândului bun va cuprinde
Cerul şi Pămantul cât se-ntinde!
*Laudat fie Domnul (ebr)
22 ian 2010 Covasna
Elena Armenescu
….........................................................................
Numele ascuns
Creştinii se hrănesc şi cu lumină-n luna Gerar
Mintea şi inima lor sunt devenite Altar!
O pământeană se roagă în oastea lui Iisus
Fie voia şi izbânda Creatorului de Sus!
Doamne! Tot ce văd e-al Tău, chiar faţa mea
Pentru că suntem împreună zidirea Ta
Şi pe fiecare panglică a ADN-ului din mine
Stă scris ascuns numele Tău, ştii bine...
Şi chipul meu în duh îţi aparţine
De aceea te rog Doamne, mă mai ţine
Să-mi şterg greşelile omeneşti îngăduite
De libertatea ce mi-ai dat-o, Sfinte!
Acum că ochii minţii larg mi se deschid
Şi pot vedea în întuneric, şi respira în vid
Când pot să te percep ca pe o prezenţă
Acceptă-mă la poala Ta după absenţă.
Îngăduie-mi să mă închin, când recunosc
Că fără Tine –n lume, Doamne nu am rost
Îngăduie să te slujesc cu adorare şi Iubire
Izvorul lor cel tainic, este Slăvitule în Tine!
Mă conţii, Te conţin neştiut în miez
Că păcătuiesc, mă rog sau meditez
Tu esti cu mine, oriunde merg şi orice fac,
Doamne! Ajută-mă să –Ţi fiu pe plac!
Cinge-mă Doamne, cu brâul desăvîrşirii
Fereşte-mă de cuptorul încins al ispăşirii
Incearcă-mi sufletul, nu m-am pierdut,
Ajută neputinţei, fii pentru mine scut!
Când aud de necredinţa acestui veac
Mâinile-mi ridic şi cruce-mi fac
Iisuse Cristoase, copleşeşte-mă cu har!
Să nu beau potirul amarăciunii în zadar.
Mă hrănesc cu trupul Domnului
Cuprins in fiecare bob al grâului
Beau din cupa cu vinul Bucuriei, sfios
Împărtăşindu-mă cu sângele lui Cristos
Doamne! Îndură-te de trupul şi sufletul ales
Alungă îndoiala ce mă-ncearcă ades
Indură-te şi de copiii nevinovaţi
Alungă rătăcirea, neiubirea dintre fraţi.
Pentru că toate-s ale Tale, chiar faţa mea
Suntem cu toţii împreună Zidirea Ta
Şi pe fiecare panglică a ADN-ului din mine
Stă semnătura, e numele Tău ascuns, ştii bine...
Psalm
Cu troiţe la răspântii şi gânduri păgâne
Te întîmpină lumea azi pe Tine, Stăpâne
Răutatea ne-mpresoară, singuri nu putem scăpa
Pierde-i Doamne! doar Tu ne mai poţi salva!
Sunt trădător, promisiunea din copilărie
Că am să-ţi dărui toată iubirea numai Ţie
Am încălcat-o! Am oferit-o celui apropiat
Ce mi-a zdrobit inima, sufletul mi l-a ghimpat.
Pentru că el, vicleanul, în straiele minciunii
S-a-nveşmântat şi aprinzând tăciunii urii
A încolţit în mod misterios în mine neiertarea
Mă bântuie! vuieşte uneori în piept ca marea.
Simt atunci că-ncet de Tine mă îndepărtez
Adâncurile tenebroase cu raţiunea iar scrutez
Şi le găsesc gemând prelung de animalitate
Ca omul aflat în agonia junghierii pe la spate.
Într-o zi cenuşie am constatat cu groază şi uimire
Că pot chiar eu ucide-n apărare şi iute citire
Am dat Psalmilor izbăvitori de suspin şi plâns
Redă-mi Doamne iarăşi partea mea de surâs!
Altădată psalmistul înţelept şi vestitor
Destăinuia Domnului necazul lui sfâşietor
Pe vrăjmaşi îi bestema, Pe Domnul îl implora
Doamne! Cercetează pe cel drept şi credinţa sa!
Buzele duşmanilor au grăit deşertăciuni
In loc să rostească în zorii zilei rugăciuni
Nu aş striga : zdrobeşte braţul celui păcătos!
Aş zice: iartă-l, luminează-l, cum ne-a-nvăţat Cristos
Dar iată: cu troiţe la răsruci şi gânduri păgâne
Te întîmpină azi lumea
pe Tine, Stăpâne
Răii ne împresoară, au zămislit numai păcat
Pierde-i Doamne! Fă iarăşi Pământul curat!
Elena Armenescu
Rugă pentru suferinzi
Maica Sfântă, la Medjugorje, Lourd şi Fatima
Ne cere să dezrădăcinăm viciul, patima
Să plinim cu sârguinţă poruncile Tatălui
Luminate de râvna milostivă a Fiului.
Intinde Doamne bratul Tău apărător
Peste întreg pământul, peste acest popor
Îndură-te de suferinzii ce-n orice loc oftează
Cu Puterea Spiritului Sfânt îi luminează!
Sunt oameni buni căzuţi în necredinţă
Singuri şi-au deschis porţile spre suferinţă
Fii pentru înrăiţi şi păcătoşi – speranţă
Tu iubire veşniă, trezeşte-i şi pe ei la viaţă!
Avut-au străbuni cu credinţă, luptători cu drag
Din viţă de martiri şi de eroi poate se trag
Adă-ţi aminte Doamne! Aspru nu îi judeca
Îndreaptă-le căile, măreşte Oastea Ta!
Ajută-i Doamne să se cureţe de păcatele grele
Întăreşte-le cugetul, dă-le din nou voinţă şi putere
Să -mplinească toţi cu smerenie poruncile Tatălui
Ce-au ajuns la noi, prin jertfa milostivă a Fiului.
Pentru că Maica sfântă, Împărăteasa cerului se arată
Copiilor nevinovaţi, cu faţa plânsă ori luminată
Din iubire pentru noi, la Medjugorje, Lourd şi Fatima
Si cere lămurit, să smulgem din vintre şi gând, patima
~*~
Elena Armenescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu