Logica
neutrosofică
Prof.
univ. dr. Florentin Smarandache, S.U.A.
23
Iulie 2023
Prof. univ. dr. Florentin Smarandache de
la Universitatea New Mexico din S.U.A. s-a născut în 1954 în localitatea
Bălcești, județul Vâlcea și este un savant de renume mondial, din păcate mai
puțin cunoscut în România datorită faptului că mijloacele mass media promovează
nonvaloarile în detrimentul adevăratelor valori românești cu care să ne mândrim
în lume. Prof. univ. dr. Florentin Smarandache este omul care încă din timpul
liceului l-a contrazis pe Einstein, afirmând că există viteze mai mari decât
viteza luminii. Cercetările de bază ale domniei sale au fost axate mai mult pe
matematică. De asemenea poate fi considerat „părintele paradoxismului”, dar și
al dezvoltării Logicii neutrosofice.
Deși a plecat din țară de peste trei
decenii nu și-a uitat locurile natale, își iubește patria și colaborează cu
scriitori și oameni din știință români publicând la diverse reviste din
România. A colindat foarte mult pe toate continentele, a ținut conferințe și a
fost prezent la tezele de doctorat în multe state din America, Europa și Asia.
Am de la dânsul, în colecția mea, două volume, în colaborare cu scriitorul și
publicistul Andrușa Vătuiu din Orșova, prietenul nostru comun, „Evoluție
Neutrosofică Umană în Spirală sau Divinul este în Om” și „Mai ușor să distrugi din interior decât
din exterior”.
Venit de curând în România pentru o lună
de zile, am fost surprins plăcut, și o mare onoare pentru mine, să fiu
contactat de dânsul și invitat, împreună cu soția, să ne întâlnim la Craiova.
La această întrevedere a fost prezentă și distinsa doamnă Adriana Răducan
membră a Uniunii Scriitorilor Români și a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din
România, ocazie cu care, printre alte proiecte culturale discutate și invitația
de a publica la revista dânsului din America, m-a anunțat că va publica o carte
la editura mea, „FRANCO”, și va pregăti o nouă antologie cu scriitori din țară.
A acceptat să-mi acorde un interviu pe care îl redau în cele ce urmează
Ion Nălbitoru:
Domnule profesor, ce v-a determinat să plecați din România și cum ați reușit într-o perioadă
când regimul comunist avea o securitate puternică și știa tot ce se mișcă în
țară?
Prof. Univ. Dr. Florentin Smarandache: Ce
m-a determinat să plec? Aveam dosar la securitate! Mult mai târziu am
descoperit, prin Consiliul Național de studiere a Arhivelor Statului, că aveam
de fapt cinci 5 dosare care însumau vreo 880 de pagini. Eram numit „Obiectivul
Savu”. Deci eram pe lista neagră a securității, îmi pierdusem și locul de
muncă, pentru că lucram la Întreprinderea de Utilaj Greu din Craiova și acolo
era un securist care mă urmărea. Nu aveam voie să trimit articole de matematică
în afară, nu era nimic politic. Trimisesem unul în Franța, în franceză, un
articol de matematică, dar n-a ajuns fiindcă l-a oprit securitatea. Am fost luat
la interogatoriu de ce am trimis fără să le cer lor aprobarea. Și așa am rămas
sub observația lor. Dacă rămâneam în Romania aș fi fost distrus. Nu a știut
nimeni când am plecat, nici soția. După ’89 am reușit să-mi aduc și familia în
State.
Am plecat din România în 1988 și am trecut
ilegal granița în Turcia unde am cerut azil politic. Aici am stat aproape doi
ani, am lucrat în diverse munci
necalificate. Locuiam într-un Champs câteva
sute: jumătate români, jumătate polonezi, un număr mai mic de bulgari,
cehi și parcă și un rus și mai veniseră și etiopieni. Din Turcia am emigrat
după aproape doi ani de zile deoarece era foarte multă lume care trebuia să
emigreze în America. Doar trei țări ne acceptau din Turcia: Statele Unite,
Canada și Australia. Totdeauna eu am optat numai pe Statele
Unite. Pentru că stătusem prea mult în Istanbul, am frecventat
Institutul Cultural Francez. Vorbeam franceză curent, pentru că în țară învățasem
franceza și latina, nu engleza. Ei știau că absolvisem universitatea și puteam
să lucrez în învățământ sau în cercetare în Franța. Francezii mi-au dat viza
înaintea celei americane. Eram nedecis și asta m-a făcut să mai aștept un pic
și mi-a venit și viza americană și astfel am emigrat în S.U.A.
I.N.: De ce totuși ați ales America și nu
Canada, Australia, Franța sau Germania?
F.S.: Avantajul plecării în America a fost
că aceasta era privită ca „centrul lumii” și ce făceai acolo se auzea mai tare
decât în România. În plus toate lucrările și cărțile științifice se scriau și
se scriu în engleză. Deci voiam să mă simt liber.
I.N.: Ați menționat că limba franceză o
stăpâneați perfect dar nu și engleza.
Cum ați reușit să vă descurcați într-o țară a cărei limbă nu o cunoșteați? De
asemenea cum ați reușit să vă adaptați, apoi să deveniți profesor universitar,
venind dintr-o țară cu un regim totalitar și pășind în alta considerată
metaforic „Țara tuturor posibilităților”?
F.S.: La început mi-a fost dificil,
trebuia să ne adaptăm cu limba și noul stil de viață. Învățasem puțină engleză
din articolele pe care trebuia să le traduc cu dicționarul, dar mai slab cu
gramatica, și le trimiteam la diverse reviste. Am avut un profesor turc, în
Turcia, care ne-a predat limba engleză
la cei care voiam să emigrăm. Dar în Turcia învățasem și ceva turcește pentru
că eram nevoit să lucrez. Eram prieten și cu români din Dobrogea care erau de
origine turcă sau tătară și ei știau bine turcește și așa am învățat să
vorbesc, să citesc și să scriu. În America, pentru că engleza mea era destul de
slabă, am lucrat ca inginer de soft la Compania Hanuel din Phoenix, statul Arizona, S.U.A. Acolo mi-am perfecționat engleza, am
continuat să citesc și să scriu multe jurnale: Jurnal de lagăr, Jurnal
american.
După aceea am trecut în învățământ și am
predat la un colegiu din Arizona. În cele din urmă am găsit normă întreagă la
Universitatea New Mexico, unde am lucrat 25 de ani. Ieșirea la pensie mi-a permis să-mi desfășor din plin
activitatea științifică. Universitatea îmi plătea să merg la conferințe internaționale
dar și la cele naționale din State unde prezentam lucrări. Apoi au fost multe
teze de doctorat și sunt încă în special în India, Turcia, China, Statele
Unite, Franța etc.
I.N.: Vă rog, spuneți-mi ceva despre
Teoria Dezert-Smarandache.
F.S.: Am colaborat cu francezii, fiindcă
știam franceza, am făcut mai mult matematică aplicată, deoarece este importantă
pentru industrie, pentru economie în general. Astfel, împreună cu Jean
Dezert am dezvoltat Teoria Dezert –
Smarandache care se aplică și la drone,
se aplică la fuziunea informațiilor. În fiecare an mergeam la conferințe
cu Jean și cu ceilalți francezi. După aceea au fost teze de doctorat în Franța
și Olanda despre teoria noastră.
I.N.: Am informații că ați călătorit
foarte mult prin lume, vă rog să ne dezvăluiți câte ceva despre aceste
călătorii și care era scopul lor?
F.S.: Am făcut foarte multe excursii în
întreaga lume și am scris memorii de călătorie, am făcut și video. În
călătoriile mele mă interesa cultura, activitatea științifică, obiceiurile
oamenilor din țările respective. Am vizitat peste 60 de țări, dintre care cea
mai exotică a fost excursia în Antarctica și ca urmare am și scris un volum „Un
oltean în Antarctica”, care a avut un mare succes! Am fost și la cercul polar
de nord, în Groenlanda, am fost și la ecuator
în Ecuador, la latitudinea „zero”, dar și în Europa în special pentru
conferințe.
Am ținut în permanență legătura cu
scriitori și oameni de știință din România. Și acum colaborez la diverse
reviste literare din țară cu poeme, eseuri, impresii de călătorie, proză, iar
din punct de vedere matematic am fost la Academia Română unde mi-au dat un
premiu pentru înființarea logicii neutrosofice
care a ajuns la nivel internațional.
I.N.: Și pentru că am ajuns la neutrosofie
după cum bine știți, la volumul „Evoluție Neutrosofică Umană în Spirală sau
Divinul este în Om” (Human Neutrosophic Evoluțion în Spiral or The Divine is in
the Man)- autori Florentin Smarandache & Andrușa R. Vătuiu - pe care l-am
citit cu mare interes, am făcut o cronică care a fost preluată de mai multe
publicații cultural-literare din țară dar și din străinătate: „Observatorul” și
„Destine literare”din Canada, „Radio metafora” din S.U.A. și „Orientul
Românesc” din Liban. Pentru cititorii
acestui interviu doresc să ne dați
câteva informații, despre Logica
neutrosofică
F.S.: Sunt foarte multe teze de doctorat
în China, India și Turcia. Turcii mi-au și tradus cărți de știință în limba
turcă. Logica neutrosofică se bazează pe 3 nivele: grad de adevăr, grad de fals
și grad neutru sau nedeterminat între
adevăr și fals. Aceasta de fapt devine o extindere a paradoxismului care se
baza pe contradicții, deci pe extreme, dar am observat că și partea de mijloc
contează, adică partea neutră contează fie de o parte, fie de alta. De exemplu
în prezent este războiul din Ucraina, deci opuse sunt Ucraina și Rusia iar
celelalte țări neutre contribuie cu ajutor unele pentru Ucraina, altele pentru
Rusia. Dar sunt și țări pur și simplu neutre. Deci eu am adus ceva nou în
sensul că și partea neutră intervine de o parte sau de alta în contradicțiile
sau luptele dintre opuse, extreme.
De fapt și Dialectica lui Hegel și Marx au
apărut la vreo două mii de ani și ceva după teoria antică chineză Yin și Yang
care se baza pe pozitiv-negativ, pământ-cer, femeie-bărbat ș.a.m.d. Deci eu am
adus o îmbunătățire acestei teorii. La
fel cum și teoria evoluției a lui Darwin m-a influențat când am fost în
Insulele Galapagos să observ faptul că
nu avem numai grade de evoluție pentru adaptare ale unor funcții sau ale unor
organe dar și grade de involuție. Adică
în timp ce unele evoluează, altele involuează. Am dat exemplu de la niște
păsări pe care ni le-au arătat pe Insulele Galapagos care pe continentul
American puteau să zboare dar după ce
s-au mutat pe insulă nu mai puteau să zboare deoarece nu mai aveau nevoie de
zbor, fiindcă găseau mâncarea în apă. Și atunci și-au dezvoltat labele de la
picioare cu care să prindă peștele, deci asta a fost evoluție a labelor, în
schimb și-au pierdut capacitatea de a mai zbura, deci asta a fost involuție. Și
bineînțeles că există și partea de mijloc, adică au rămas la fel cum erau și pe
continent, partea neutră, adică să facă ouă, să le clocească, să-și crească
puii, deci la fel sunt și pe continent și pe insulă. Deci parte evolutivă cum a
zis Darwin dar și parte involutivă, dar și cea neutră.
Un exemplu din ziua de azi este cu
cosmonauții care petrecând mai mult timp în spațiu li se atrofiază mușchii și
în momentul când se întorc pe pământ nu mai pot să calce cum trebuie, acesta ar
fi un proces de involuție că nu mai pot să meargă și trebuie să se adapteze și
să revină la normal. Apoi s-a mers mai departe pe rafinarea acestei logici,
mulțimi sau probabilități neotrosofice în mai multe părți că și părțile de
adevăr, de fals sau de neutru pot fi de mai multe feluri și am făcut sub adevăr
unu, sub adevăr doi s.a.m.d. Am
dezvoltat teoria refinată neotrosofică, probabilistică, statistică. În
statistică am introdus partea de nedeterminare pentru că lucrăm în viața de
toate zilele cu date care nu sunt exacte, sunt aproximative, deci partea de indeterminare,
partea mai puțin cunoscută, partea conflictuală, toate acestea au contribuit la
dezvoltarea de noi metode în statistică pentru a studia anumite fenomene.
La Universitatea New Mexico a însemnat
lansarea mea pe plan internațional. Faptul că am putut să merg la foarte multe
conferințe internaționale unde mi-am exprimat ideile a însemnat mult pentru
mine. Am avut posibilitatea să intru în legătură cu foarte mulți colaboratori
de pe glob din vreo 89 de țări. Sunt foarte multe teze de doctorat în special
din India de unde mi le trimit să le evaluez, din Turcia, din China.. În
Statele Unite a fost prima teză de doctorat la Universitatea din Atlanta,
Georgia, despre Logica și mulțimea neotrosofică, apoi mi-am îmbunătățit această
teorie.
Omul care l-a contrazis pe Einstein
I.N.: Domnule profesor, încă din anii de
liceu ați contrazis teoria relativității a lui Einstein și ați afirmat că
există viteză mai mare ca a luminii. Această teorie ați susținut-o și în
America. Și vă întreb acest lucru pentru că deja au fost efectuate două
experimente în acest sens, unul la Chicago și altul în Europa, experimentul
CERN unde se pare că teoria dumneavoastră ar fi reală. Este vorba de așa numita
„Particula lui Dumnezeu”.
F.S.: Este adevărat că mi-am susținut
această ipoteză și în America și încă o susțin. Despre acest lucru am scris și
chiar am publicat două cărți când am fost în Maroc, 1982-1984, predam
matematica în franceză la un liceu din Sefrou. Specific că în Maroc am fost
legal. Era un acord de cooperare între România
și Maroc. Am
fost trimiși mai mulți profesori
de către Ministerul Educației. Acolo fiind mai liber am publicat în limba
franceză două cărți în care am spus că poate fi și viteză mai mare decât viteza
luminii. Există, au pus online într-o enciclopedie de fizică această ipoteză,
ipoteza Smarandache, dar este criticată pentru că ea contrazice anumite teorii
ale relativității și ei consideră că nu este corectă. Însă m-am folosit tot din
fizica cuantică de particulele înlănțuite care au legătură între ele, în sensul
că dacă măsori o particulă ai imediat informații și despre particula cealaltă.
Atunci am zis așa: O.K.! Păi dacă se întâmplă treaba asta înseamnă că
informația a circulat foarte repede dintr-o parte în alta, instantaneu aș
spune, și putem considera particulele la
orice distanță una de alta. De aici am ajuns la concluzia că poți să
construiești orice viteză chiar și mai mare decât viteza luminii. De când eram elev la liceu, la
Râmnicu Vâlcea, ni se spunea că viteza luminii plus viteza luminii este egal
tot viteza luminii ceea ce mi se părea ceva nerealist matematic. Este ca și cum
ai afirma 1c + 1c = 1c, unde c = viteza luminii, ceea ce, matematic, poate fi
adevărat doar dacă c=0 , sau pozitiv,
infinit sau negativ. Am mai scris și o carte în care am scris paradoxuri care
generează teoria relativității, și o teorie care generează paradoxuri nu poate
fi o teorie reală. După o perioadă de timp, când am ajuns în America, am
reactivat ideile.
Am avut o prezentare și la Caltech la
Institutul din California, din Statele Unite, și am mai avut apoi
prezentări la Shan Hai, în China,
despre această teorie și sunt destui care suportă vitezele supraluminale. Apoi
m-am gândit cum s-a dezvoltat o fizică supraluminală, cum ar reacționa legile
fizicii subluminale, adică la viteze normale, cum s-ar manifesta ele la viteze
supraluminale și plus viteza instantanee. Desigur că pentru așa ceva mi-ar
trebui un laborator unde să pot experimenta. M-am interesat și în
California despre astfel de laboratoare
dar mi s-a spus că se plătesc foarte scump. Poate suta de mii de dolari ca să
poată să-ți facă un experiment pe care-l vrei tu. Deci nu am mai continuat
cercetările acestea, dar cărțile sunt online și din ce în ce mai mulți
cercetători consideră că viteza luminii poate fi depășită. Sau făcut și unele
demonstrații la nivel sub cuantic, că ar fi viteze supraluminale .
Într-adevăr un experiment efectuat la
Centrul European de Cercetare Nucleară (C.E.R.N.) a dovedit că viteza era
supraluminală, s-a și publicat acest lucru, dar probabil au fost presiuni
politice ca apoi să spună că a fost un cablu rupt, sau așa ceva, și se anulează
acel experiment. Deci mulți consideră că a fost o chestiune politică pentru a
nu contrazice alte c„argumente”. Nici eu n-am mai lucrat în această direcție
dar nu din acea cauză. Ajungând în America am fost întrebat ce matematică am
făcut și am spus că am lucrat mai mult teoria numerelor Și m-au întrebat unde
au aplicație acestea. Le-am zis că ar avea ceva aplicație în criptografie,
adică să încifrezi un mesaj, adică să nu poată fi descifrat de cei care-l
recepționează. Atunci mi-au zis să fac ceva care are aplicație, pentru că
americanii fiind pragmatici mi-au zis să fac ceva practic. Și tot lucrând am
observat că logica neutrosofică, mulțimea neutosofică, probabilitatea
neutrosofică, statistica neutrosofică au multe aplicați. Și într-adevăr a fost
o explozie și foarte mulți au văzut importanța ei. Pe chestia asta am primit și
ceva bani să merg la conferințe, am primit și multe invitații ca să lucrez în
cercetare. Am fost în China trei luni
pentru cercetare, în Japonia o lună cercetare, în Franța trei luni cercetare.
Și am primit salariul de cercetător.
I.N.: De unde prietenia cu domnul Andrușa
Vătuiu și publicarea de cărți în
colaborare cu domnia sa?
F.S.: Domnul Andrușa Vătuiu este de
profesie inginer ca și dumneavoastră, dar în domenii diferite. În general
inginerii sunt mai pragmatici, Am primit un mesaj scris pe e-mail de la dânsul
și așa cum am colaborat cu mai mulți la revistele din România, inclusiv cu
dumneavoastră la „Memoria Slovelor” a L.S.R. din Vâlcea, între noi a început o
colaborare mai intensă. Dânsul a venit cu idei care m-au impresionat. De
exemplu a venit cu ideea că se poate distruge mai ușor din interior decât din
exterior și mi-a dat ca exemplu, oul și puiul din el. Mi-a zis că puiul de
găină, care este atât de fragil, poate foarte ușor să spargă oul din interior,
dar din exterior se sparge mai greu. Asta a fost scânteia! Așa am ajuns să
colaborez cu oameni din diverse domenii și din ceea ce știu ei și ceea ce știu
eu să iasă ceva bun. Așa am ajuns la concluzia că un sistem se poate distruge
mai ușor din interior decât din exterior și am scris împreună cartea „Mai ușor
să distrugi din interior decât din exterior” (Easier to break from inside than
from outside)
I.N.: Am și eu acest volum foarte
interesant. Când l-am lecturat am făcut conexiunea cu multe fapte reale din
zilele noastre. De exemplu Imperiul rusesc, fosta URSS, a fost distrus din
interior de către Gorbaciov și nu de o forță externă, de exemplu de americani
prin purtarea unui război. La fel regimul comunist din România, regimul
Ceaușescu, a fost distrus nu prin
intervenția în forță a altui stat din afară ci chiar din interior, de către
Iliescu care era apropiatul președintelui. De asemenea distrugerea industriei,
agriculturii, zootehniei, a economiei
românești în general și pierderea
suveranității asupra bogățiilor solului și ale subsolului României nu s-a
datorat unei intervenții în forță din afara granițelor, ci prin trădarea celor
din interior a celor aflați, pe rând, la guvernare, și exemplele pot continua.
F.S.: Acum lucrăm iar la ceva, că-mi
trimite revista lui și citesc acolo despre ciclicitate, care de fapt a găsit-o
nu știu pe unde și i-am zis: domnule asta o putem dezvolta. Scria într-un articol
că multe fenomene se repetă, revin pe altă treaptă, cu schimbări, ca într-o spirală. Așa că am discutat cu
dânsul și poate facem ceva și în direcția asta.
I.N.: În studenție am scris un roman
realist, „Cascada tinereții” și chiar piese de teatru dintre care una se
numește „La poarta destinului”, tot studențească, și ambele au o încărcătură
psihologică. La un moment dat, două personaje vorbesc despre acest ciclu care
se repetă dar pe o scară valorică superioară, într-o spirală. Asta fiind acum
patru decenii și jumătate. Dar se pare că realitatea ne demonstrează această
ciclicitate în spirală și când afirm acest lucru m-aș referi la o paralelă
între primitivii de peste zece mii de ani când pentru existență mâncau lăcuste,
gândaci, viermi și societatea omenească actuală de la începutul mileniului trei
care începe să mănânce făină din gândaci și viermi, deci o revenire la
începuturi, dar pe o treaptă superioară, în spirală. Și în afară de ciclicitate
apare și celălalt fenomen despre care ați vorbit anterior, evoluție sau
involuție?
F.S.: Deci nimic nu este întâmplător! Să
vă revedeți pasajul respectiv din carte și dacă dezvoltați ceva și veniți cu
idei noi putem colabora toți trei! Împreună cu domnul Vătuiu vom încerca să
abordăm științific această problemă a ciclicității. Eu am mai abordat și alte
domenii.
Am folosit teoria mea în psihologie, am
scris și o carte, cu temperamente: coleric, sangvinic, melancolic și
flegmatic. De fapt la om este câte un
procent din fiecare, nu găsești de exemplu o persoană doar colerică. Și o
persoană melancolică poate fi scoasă din sărite și să devină brusc colerică.
Apoi am studiat și publicat și în sociologie. Mă întrebam ce este de fapt
democrația. Democrație în sensul greu al cuvântului nu există. Pentru că ei zic că se aplică
dreptatea sau legea majorității și asta ar fi bine să se întâmple, dar în
realitate nu majoritatea decide, ci decide un grup mic și asta nu mai este
democrație, indiferent unde ar fi. Am văzut că unele țări au un grad mai mare
de democrație iar altele mai mic, dar și faptul că fiecare are și un grad de
totalitarism. La fel ca și la logica neutrosofică, în democrație sau
totalitarism, în realitate este câte un procent din fiecare.
I.N.: Trăind în democrație, mai puțin noi
în România, mă bucur de libertate, dar asta nu înseamnă că pot să fac ce vreau,
de exemplu să dau în cap la cineva că așa vreau eu. Și în democrație trebuie
respectate cu strictețe niște principii prin care să nu-l deranjez sau să-l
lezez pe semenul meu. Dacă într-o societate fiecare face ce vrea atunci nu mai
avem democrație ci anarhie. Termenul de democrație perfectă este o utopie. Ea
are în ea și un minim de dictatură.
F.S.: Așa este, de aceea ziceam că există
câte un procent din fiecare, și bineînțeles o zonă neutră. Deci nu există
democrație pură! Aplicând la teoria neutrosofică avem: grad de democrație, grad
de totalitarism, de legi fixe, și ceva neutru la care toate țările au cam
același lucru. De exemplu la creștini ai doar o soție, iar la musulmani poți
avea două sau mai multe. De exemplu în India legea căsătoriei, în aceeași țară
musulmanii au dreptul la patru neveste iar indușii doar la una. Deci se face o
diferențiere religioasă și pe treaba asta am dezvoltat structuri cărora le-am
zis neutrostructuri, adică legile nu se aplică la fel la toată lumea. Că sunt
și aici, de exemplu unii oameni sunt deasupra legii, cei care au putere, iar în
cei săraci toate legile dau în ei. La alții depinde și de avocați, pentru că
pentru aceeași faptă comisă unii iau ani de pușcărie mai mulți, alții mai
puțini. Am vrut să spun că legile nu se aplică la fel la toți.
I.N.: Este o vorbă românească despre lege
că este ca o barieră: unii sar peste ea, unii trec pe sub ea, iar proștii dau
cu capul în ea.
F.S.: Din păcate aceasta este realitatea.
Legea este ca o barieră peste care trec dulăii, pe sub care trec cățeii și de
care se împiedică boii. Aș dori să
vorbesc în câteva cuvinte despre Logica booleană de la George Boole,
britanic. El a făcut niște algebre în
care folosea doar două numere, zero și unu, cu care făcea operatori logici și
care acum chiar se folosesc în circuite. Zero înseamnă circuit deschis iar unu
circuit închis prin care trece curentul. Îi zice logica booleană, algebră
booleană care se dezvoltă. Din unele lucruri abstracte mai târziu se poate
descoperi că au aplicație.
I.N.: Cum vedeți dumneavoastră România din
zilele noastre?
F.S.: Întotdeauna când revin în România o
fac cu plăcere pentru că îmi revăd locurile natale, unde am copilărit, învățat,
trăit și profesat, prieteni, rude, deci pentru mine este ca un festival.
Desigur că România s-a schimbat foarte mult, nu mai recunoști orașele, nici
aici în Craiova, fiindcă s-a modernizat mult. Din păcate am citit și foarte
multe știri negative despre România, despre pierderea resurselor naturale. Să
sperăm că România se va reface, situația este complicată pentru că se găsește
și între dușmani, nu știi cu cine să te aliezi. Să sperăm că va fi mai bine, că
se va dezvolta, că va avea un grad mai mare de suveranitate și dezvoltare economică.
I.N.: Domnule profesor Florentin
Smarandache, vă mulțumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu
care, sper, va apărea în mai multe publicații din țară și străinătate. De
asemenea vă mulțumesc pentru propunerea pe care mi-ați făcut-o de a colabora cu
dumneavoastră pe viitor!
Interviu realizat de Ion Nălbitoru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu